La o barfa s'o cafea !
La o barfa s'o cafea ! Discutii pe subiecte de literatura, arta , stiinta, tehnologie, politica , social, viata noastra, diverse 		Lista Forumurilor Pe Tematici
La o barfa s'o cafea ! | Reguli | Inregistrare | Login

POZE LA O BARFA S'O CAFEA !

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
ro_xy20
Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
24 - 45 ani
La o barfa s'o cafea ! / Despre politicieni / Legitimitatea politica... -copyright Mephistofel SRL  
Autor
Mesaj Pagini: 1
Mephistofel
Vizitator
Biograflile liderilor comunisti ai secolului XX ilustreaza, probabil, cel mai bine acel fenomen straniu de
continua rescriere a istoriei, specific societatilor de tip totalitar, fenomen descris cu acuitate de George
Orwell in romanul "1984". Adaptarea permanenta a trecutului la linia partidului din prezent, operatiune
intreprinsa de functionarii umbrelor, dintr-un suprarealist minister al adevarului orwellian, a avut, intre altele,
si acea consecinta absurda, traita insa pe viu de cetatenii statelor comuniste ale Europei de Est: biograflile
liderilor comunisti erau rescrise permanent, in birourile sectiei "cadre" a partidului, atat in cursul vietii, cat si
dupa moartea acestora. Rude incomode, inclusiv cele de gradul intai, puteau disparea ca prin farmec din
biografia oficiala sau isi modificau post-mortem, cat ai bate din palme, traiectoria vietii. Rolul unei mame
naturale dar incompatibila, cine stie din ce motiv; cu biografia marelui carmaci, putea fi preluat foarte bine de
o alta mama, care corespundea criterulor partidului, exact ca un rol dintr-o piesa de teatru. O sotie a marelui
conducator care, intr-un moment de disperare, se sinucisese, nu disparea numai din biografia oficiala a
liderului, ci si din toate dictionarele, jurnalele de film, precum si din fotograflile oficiale. Personajul principal
al noii biografli putea fi teleportat direct in mijlocul unor evenimente cu care nu avusese, de fapt, nici o
tangenta dar al caror lider putea deveni - retroactiv - printr-un simplu truc fotografic ori grafologic, ori putea
fi exfiltrat, pur si simplu, din documente considerate prea stanjenitoare pentru biografia sa de lider. Cum ar fi,
de pilda, o nota informativa data in tinerete la politic ori o fotografie de grup, alaturi de alt lider, cazut intre
timp in dizgratie. Se puteau fabrica, de asemenea, martori si ticlui marturii, in functie de necesitatile
biografice ale momentului, dupa cum, la fel de bine, puteau disparea, hocus-pocus, martorii reali si marturiile
autentice. Procesul de rescriere permanenta a biografici unui lider comunist corespundea acelei continue
nevoi de legitimitate a personajului, o legitimitate justificata de ambitule politice si de setea obsesiva de
putere. Caci, pentru ca un asemenca individ in varful piramidei puterii ori sa amusineze in jurul acesteia,
decenii la rand - in timp ce lumea, mentalitatile si valorile se schimbau neincetat (uneori de o maniera
dramatica) - era limpede ca numai printr-o rescriere permanenta a biografiei aceasta putea deveni compatibila
cu prezentul - cu orice prezent - asigurandu-i personajului legitimitatea, care sa-i justifice puterea ori ambitiile
de putere.

2.
CA SA-SI "LEGITIMEZE" TITLURILE ACADEMICE SI PE CELE DE DOCTOR
HONORIS CAUSA, CEAUSESCU SI-A FALSIFICAT ATAT DIPLOMA DE BACALAUREAT,
CAT SI PE CEA DE FACULTATE
Romania comunista nu a facut nici ea exceptie de la acest fenomen schizofrenic si nici nu avea cum sa faca
exceptie, atata timp cat modelul a fost, dupa 1945, cel sovietic. Un exemplu notoriu este Ceausescu, stapanul
absolut al Romaniei timp de un sfert de veac, omul care a devenit in anii 70-80 obiectul unui cult al
personalitatii inspirat de traditia maoista si de cea nord-coreeana. Predecesorul lui Iliescu la conducerea
Romaniei, Nicolae Ceausescu, a inceput inca din 1965, imediat dupa preluarea puterii in partid, opera de
cosmetizare a propriei biografii, care s-a dovedit a fi, mai apoi, primul pas in directia cultului personalitatii.
Douzeci si trei de milioane de Romani au crezut, timp de un sfert de veac - multi o mai cred si astazi - ca omul
care a condus destinele tarii lor se nascuse intr-o comuna onorabila, Scornicesti, intr-o familie de tarani saraci
si cinstiti, in realitate, asa cum dovedeste foaia matricola (vezi Anexa 3), Ceausescu nu se nascuse in comuna
Scornicesti, ci intr-un catun din apropierea comunei, Tatarai. Conform lui A.B.Cornea, originar din
Scornicesti, catunul fusese intemeiat de cateva palcuri de tatari, refugiati prin partea locului dupa rascoala lui
Tudor Vladimirescu, pe langa care se aciuasera ulterior mai multe grupuri de tigani nomazi. In timp ce
comuna Scornicesti se constituise prin 1803, cand boierul Radu Scornici pnmise incuviintarea Episcopului de
Slatina sa-i adune intr-o asezare temeinica pe toti cei de prin partea locului si sa le ridice o biserica. Conform
autorului citat, numele real al familiei Ceausescu ar fi fost, initial, Ceausoglu, care se traduce din tataraste prin
fiu de sluga. Toate aceste detalii biografice deveneau, fireste, incompatibile - dupa 1965 - cu noul statut al lui
Ceausescu si imperativele calitatii sale de lider comunist, cu iz nationalist, ca sa nu mai vorbim cu cele de
geniu carpatin, titan al gandirii ori mare carmaci. Astfel ca primul gest facut de Ceauescu in 1965 a fost
sistematizarea zonei, adica desfiintarea catunului, unde se afla casa natala, si trecerea intregului teritoriu in
administrarea comunei Scornicesti. Astfel, noul lider al Romaniei isi incepea domnia prin raderea de pe fata
pamantului a asezarii natale, din necesitati de biografie. Cum ambitule lui Ceausescu, de membru a diverse
academii si de doctor honoris causa, impuneau reglementarea urgenta a studulor sale liceale si universitare, sau
luat masuri retroactive. In decembrie 1965, Scoala medie nr. 10 Zoia Kosmodemianskaia elibera Diploma
de maturitate nr. 351243 absolventului Ceausescu A. Nicolae, care terminase cursurile anului scolar
1964/1965, spre a se bucura de toate drepturile acordate de legile in vigoare (vezi Anexa 4). Absolventul
devenise insa, intre timp, de sase luni liderul partidului iar singurele sale studii atestate, pana in acel moment,
erau cele patru clase primare (a cincea inceputa, dar neterminata) trecute in foaia matricola mentionata. Odata
cosmetizate studiile medii, Ceausescu nu intarzie sa absolve - o luna mai tarziu, in ianuarie 1966 -Institutul
de Stiinte Economice V.I. Lenin, conform Diplomei nr. 180142/ian. 1965 (vezi Anexa 5), document semnat in
calitate de rector de Manea Manescu, viitorul prim-ministru. Un fals intelectual calificat. Astfel, din necesitati
de biografle, in numai cateva saptamani, Ceausescu parcurgea in zbor toti anii de scoa1a, din primare pana la
bacalaureat, precum si toate examenele facu1tatii de economic generala - inclusiv examenul de diploma -
fireste, cu nota maxima. Drumul geniului carpatin catre academii si titluri de doctor honoris causa era, in
felul acesta, larg deschis. La fel s-a procedat si cu atestarea activitatii revolutionare a marelui carmaci. Doua
exemple, intre altele. Un proces oarecare din 1936, de la Brasov, al unui grup din care facea parte, intre altii,
si Ceausescu dar al carui conducator era, de fapt, un agent Kominternist infiltrat din Romania, Vladimir
Tarnovski, a fost falsificat de functionarii umbrelor si metamorfozat intr-un mare proces politic in care,
retrospectiv, Ceausescu ii lua locul de lider al grupului lui Tarnovski. Pentru a se acredita astfel, retroactiv,
legenda revolutionarului in pantaloni scurti. In timp ce o manifestatie din mai 1939 - organizata de comisarul
regal Mihai Ralea din ordinul Regelui Carol al II-lea - era, la randul sau, metamorfozata retroactiv, de aceiasi
functionari ai umbrelor, dintr-o manifestatie monarhista intr-una comunista. Condusa, bineinteles, de viitorul
geniu carpatin, alaturi de viitoarea sotie si savanta de renume mondial. Ambii inserati, printr-un truc
fotografic, intr-o mare multime si redescoperiti, cateva decenii mai tarziu, de apologetii cultului personalitatii

lui Ceausescu, ocupati cu scrierea biografiei liderului. Intr-o Romanie in care rescrierea permanenta a
trecutului si cosmetizarea propriei biografii, in raport de vremuri si necesitatile momentului, au fost, decenii
la rand, un reflex firesc al liderilor comunisti, n-ar trebui sa fim mirati ca urmasul lui Ceauscscu la putere,
fostul secretar cu probleme ideoiogice din defunctul partid comunist, Ion Iliescu, si-a cosmetizat din primul
moment biografia. Dc data aceasta, in conformitate cu schimbarile intervenite in Romania dupa decembrie
1989, in contextul prabusirii comunismului in Europa de Est, a dezmembrarii U.R.S.S. (fostul far calauzitor),
a dizolvarii KGB-ului si a incheierii Razboiului Rece, prin disparitia lagarului comunist. Legitimitatea noului
lider trebuia construita acum intr-un sens invers celci de pana in 1989. Dat flind contextul postcomunist in
care se afla Romania, biografia lui Iliescu urma sa fie decomunizata si dekaghebizata. Peritni a se legitima la
vremuri noi, Iliescu trebuia sa-si "cosmetizeze" biografla dar in sens invers. Trebuiau puse in paranteza,
asadar, relatiile compromitatoare ale lui Ion Iliescu si ale familiei sale cu U.R.S.S. si cu stalinismul. in primul
rand legaturile tatalui sau, Alexandru Iliescu, cu Kominternul. Caci, pentru familia lui Ion Iliescu, lumina
venise intotdeauna de la Moscova. Cum insa, dupa 1989, lumina venea din directia exact opusa, Ion Iliescu sa
vazut nevoit - pentru a se legitima fruntea poporului roman, in noul context national si internastional - sa-si
rescrie biografia, in functie de aceasta schimbare a polilor politici intervenita in Europa de Est. Asadar, in loc
de sef comunist, Iliescu trebuia sa apara acum invers, drept dizident anticomunist, din apropiat, ani de zile, al
lui Ceausescu, Iliescu trebuia acum sa treaca drept vechi dizident anticeausist, din prosovietic si agent de
influenta al Moscovei, Iliescu urma, in noul context, sa se dea drept lider de orientare euroatlantica, si din
adept al economiei socialiste planificate, de tip Gosplan, sa suia cu vioiciune in barca economici de piata.
Ceea ce Iliescu n-a intarziat sa faca.

3.
ACTUL I:
UN BUNIC BOLSEVIC - VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE VASILE PENU,
TARAN SARAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI.
Atunci cand - rareori, dealtfel - Ion Iliescu isi evoca trecutul, o bizara amnezie pare sa-l cuprinda pe fostul
presedinte al Romaniei. Ca intr-un interviu din saptamanalul VIP (aprilie 1998), cand Iliescu afirma plin de
candoare:
"Tatal meu (...) a fost primul copil dintr-o familie de cinci baieti, singurul care a urmat dupa cele patru
clase elementare si cursurile scolii de Arte si Meserii din Oltenita. Cand bunicul meu a caz ut prizonier pe
front, tata s-a inscris voluntar in armata. Drept recompensa, dupa terminarea razboiului, noi am primit un
loc de casa, pe care l-am transformat in gradina. ESTE SINGURA AMINTIRE PE CARE O MAI AM DE LA
BUNICI."
Este de remarcat ca, desi prin reforma agrara, initiata dupa prirnul razboi mondial de Regele Ferdinand,
familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat in gradina, si ca "aceasta este singura amintire pe
care o am de la bunici", fostul presedinte al Romamei isi reaminteste, destul de precis, cum ca bunicul ar fi
cazut prizonier pe front, iar tatal s-ar fi inscris voluntar in armata.
Confom insa registrului starii civile din Oltenita (locul de bastina al lui Ion Iliescu), tatal acestuia - Alexandru
Iliescu - s-a nascut in 1901. Asadar, in cel mai bun caz, acesta ar fi trebuit sa aiba doar cincisprezece ani in
momentul intrarii Romaniei in primul razboi mondial (1916, dupa cei doi ani de neutralitate), fiind de aceea
imposibil sa fie primit ca voluntar pe front. Sa observam insa cum - dintr-un foc - desi sustine ca nu-si mai
aminteste mare lucru despre bunicul sau, Iliescu il plaseaza totusi, strategic, intre soldatii romani cazuti
prizonieri, iar pe tata (viitorul Kominternist Alexandru Iliescu) in ipostaza patriotica de voluntar pe front.
In 1995, trei ziaristi ai cotidianului Ziua au incercat sa reconstituie misterele familiei lui Ion Iliescu, motiv
pentru care s-au deplasat pentru o ancheta de teren la Oltenita. Si iata ce aflam:
"Cu o populatie de cateva zeci de mii de locuitori, Oltenita, oras dunarean situat la granita cu Bulgaria, este
locuit in mare masura de tigani. Faptul ca un concitadin, Ion lliescu, a ajuns presedintele tarii, i-a determinat
pe multi olteniteni sa se creada mai mult sau mai putin rude cu acesta. S-a nascut chiar un fel de mit, multi
localnici povestind cu un fel de nostalgie intamplari inchipuite, de nazbatii si jocuri. de copilarie pe care leau
impartit cu “pustiul� Ion Iliescu, in anii interbelici. in mica urbe, oricine este dispus sa dea relatii despre
presedintele ales dar tot oricine indruga tot felul de povesti menite sa te puna pe o pista falsa. De aceea,
redactorii Ziua au selectionat in materialul de fata doar marturiile celor care, in mod cert, l-au cunoscut
indeaproape pe Ion Iliescu sau care ii sunt neamuri."
Dupa ce au separat folklorul local de adevdrul istoric, iata ce a putut deslusi echipa de investigatii de la Ziua
la fata locului. Astfel, citim urmatoarele in capitolul intitulat "Neplacandu-i munca, tatal lui Iliescu s-a dat cu
comunistii":
"Pe la inceputul veacului trecut, in comuna Ulmeni, din imprejurimile Oltenitei, traia o familie de oameni
onesti si muncitori, pe nume Penu. Urmasii acestei familii au fost trei frati, toti baieti, pe nume Aristide,
Gheorghe si Vasile Penu Bunicul lui Ion Iliescu). Vasile Penu s-a casatorit, iar din aceasta unire au rezultat
doi fii, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu) si Eftimie. Ambii fii au imbratisat doctrina comunista inca din
adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmdrie cu Nicolae Ceausescu , a studiat cativa ani la
Moscova si a ajuns securist. Mai tirziu a devenit directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie
a murit pe la inceputul anilor '80."
Textul citat ridica insa un semn de intrebare. Astfel, constatam ca pe tatal lui Alexandru Iliescu - bunicul
viitorului presedinte al Romaniei - nu-l chema "Iliescu" cum am fi banuit, ci "Penu". Pentru a deslusi misterul
prin care fiul Ini Vasile Penu, taran onest si muncitor din Ulmeni, a ajuns "Iliescu", trebuie sa citim ceva mai
jos, in articolul mentionat din Ziua, urmatoarea explicatie.
"Alexandru Penu, pdrintele lui Ion Iliescu, a creat numai necazuri familiei sale. (Se Inhaitase cu golanii de
comunisti), afirma neamurile sale. Jandarmii si politistii il cautau toata ziua pe acasa, pentru legaturile sale
cu partidul comunist. Vasile Penu, tatal, era nevoit sa-i ascunda de fiecare data in ieslea cailor sau in
cuverturi. hi cele din urma, el l-a admonestat pe Alexandru: (Ori iti vezi de treaba, ori pleci din casa mea, nam
chef sa vina astia .mereu pe capul meu!) Nazbatiile politice ale lui Alexandru au primat insa, mai ales ca
munca nu-i prea placea. Alexandru Penu si-a parasit parintii, pe care chiar i-a renegat. Hotarat, el si-a
schimbat numele din Penu in Iliescu, declarand rudelor: (Veti vedea voi ce bine o vor duce copiii nostri in
viitor, sub comunism, cand va veni la putere.)"
Asadar, din relatarile rudelor familiei lui Iliescu si ale celor care i-au cunoscut la Oltenita bunicul si tatal, ar
trebui sa deducem ca Alexandru Penu si-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment in care si-ar fi
schimbat numele din Penu in Iliescu, dupa care a tinut un discurs profetic despre comunism familiei.
Sa retinem amnezia de care este cuprins Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei, cand vine vorba despre
originea familiei sale, precum si motivatia ideologica, lansata de rude si de cunoscuti, atunci cand trebuie sa
explice metamorfoza prin care Alexandru Penu, fiul lui Vasile Penu din Ulmeni, isi ia un alt nume, devenind
subit Alexandru Iliescu.
Deoarece Ion Iliescu a fost, timp de sapte ani, presedintele a douazeci si trei de milioane de romani, nu este
deloc lipsit de importanta credem, ca sa incercam sa elucidam misterul originii adevarate a familiei sale,
precum si pe cel al numelui real de familie. in acest sens, saptamana1ul romanesc Lumea libera, care apare la
New York, a prezentat un cu totul alt punct de vedere privind biografia familiei lui Ion Iliescu, inca din
octombrie 1996. Iata ce citim, in acest sens:
"Recent (oct.'96 n.n.), campania electorala a lui Ion Iliescu si a PDSR a adaugat noi accente murdare la cele
de pana acum. Astfel, pe afisele electorale ale candidatului U.S.D., Petre Roman, oamenii partidului de
guvernamant au lipit urmdtorul inscris: (Nu lasati ca acesta sa devina primul presedinte evreu al
Romaniei.� Totodata, Ion lliescu a afirmat ca Petre Roman nu are radacini in pamantul tarii, aluzie directa
la originea semita a liderului U.S.D. intamplarea face ca "Lumea liberd" aprimit un material legat de
originea lui Ion Iliescu, pe care, in premiera absoluta, il publicam mai jos."
In continuare, Lumea libera prezinta urmatoarea fisa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, in cadrul unui
articol intitulat "Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu" (fost Ivanovici), fisa pe care ne permitem sa o reproducem, la
randul nostru.

BUNICUL
(dupa tata)
- Vasili Ivanovici, evreu rus, bolsevic, puscairias, fugit din Rusia, urmarit de po1itia tarista (Ohiana, n.n.)
- S-a stabilit la Oltenita in jurul anului 1895, ca argat si baiat de pravalie la un grec, zis Tandarica, pe
strada Ion Heliade Radulescu nr. 1 (fosta Tiganie, nr.4).
- Si-a schimbat numele in Iliescu, probabil dupa 1900.
- S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H.
Radulescu, nr.2), cu care s-a casaorit in 1900-1901.
- Anghel Savu era roman fuigit din Bulgaria, peste Dunare si stabilit la O1tenita. Acesta a facut Mariei si
lui Vasili o dugheana in care vindeau diverse, situata pe strada I. H. Radulescu, la nr. 6-8.
- Vasili Iliescu (fost Ivanovici) si Maria (fosta Savu) au avut doi baieti si doua fete (Alexandru – tatal lui
Ilici, Eftimie, viitorul calau al poporului roman; Aristita si Vergina).
- Vasili Ivanovici a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele
adevarat Katz). G. Ca1inescu precizeaza, in Istoria literatuni romane, C. Dobrogeanu Gherea, venit din
Rusia cu un bun tovaras, a fost impamantenit prin decret regal, dat pe baza aprobarii Parlamentulni,
sustinut in sedinta de Titu Maiorescu.
- Atentie la diversiunea prin care se sugereaza ca bunicul lui Ilici ar fi un taran, de langa Oltenita. Lumea
libera mai face doua precizari privindu-l pe Vasili Ivanovici. si anume:
"Investigatiile facute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret
regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum exista pentru Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere,
loan Slavici etc.
Se poate trage concluzia ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita in 1965, la varsta de 87-88 de ani, s-a nascut
in sudul Basarabiei, in jurul anului 1877, deci pe pamant romanesc si a avut, astfel, cetatenie romana, care,
probabil, s-a recunoscut dupa 1895, cand s-a stabilit la Oltenita."

4.
ION ILIESCU SI-A COSMETIZAT BIOGRAFIA OFICIALA: PRIMELE VICTIME, DOUA
MATUSI, ARISTITA SI VERGINA
Nu vom comenta fisa biografica a lui Ion Iliescu din Lumea libera dar observam o surprinzatoare contradictie
in interviul acordat de fostul presedinte saptamanalului VIP. Pe de o parte, Iliescu sustine despre propriul sau
tata (Alexandru) ca "a fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti", pentru ca mai apoi sa recunoasca, in
acelasi interviu, faptul ca in anii razboiului (deoarece "tatal era in lagar iar mama intrase in clandestinitate,
fiindca incepuse sa simpatizeze cu comunistii", vom vedea cum stateau, de fapt, lucrurile), el ar fi locuit la o
sora a tatalui: "Asa ca am fost obligati sa locuim la o matusa. Sotul ei era matar, si lucra la Abatorul din
Bucuresti. La ei am petrecut anii de razboi."
Lumea libera, in schimb, este foarte explicita la acest capitol: Vasili Iliescu fost Ivanovici si Maria, fosta
Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Iliei, Eftimie, viitor calau al poporului roman,
Aristita si Vergina)."
Cum se face atunci ca Iliescu nu-si mai aminteste de surorile propriului tata si sustine ca ar fi fost cinci frati,
desi recunoaste ca in anii razboiului a locuit la o sora a tatalui, o matusa (probabil Aristita sau Vergina)? De
ce le-o fi scos Ion Iliescu din biografia oficiala pe cele doua biete femei, surorile propriului tata, matusile
Aristita si Vergina? Cu ce-or fi gresit oare sarmanele, incat Ion Iliescu le -a repudiat din biografie? Faptul ca
sotul uneia lucrase la Abator, in anii razboiului, ca matar? Singura ipoteza plauzibila ar putea fi legata de
unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la inceputul anilor patruzeci. si care, dupa 1948, dadeau
prost la dosar. Cele doua matusi nu sunt insa singurele repudiate din biografia lui Ion Iliescu.
CA

-copyright srl liderilor comunisti secolului probabil, cel mai bine acel fenomen straniu decontinua

26.2KB
pus acum 20 ani
   
Mephistofel
Vizitator
5.
UNCHIUL EFTIMIE, CONDAMNAT PENTRU CRIMA, DISPARE SI EL DIN "BIOGRAFIA
OFICIALA" A LUI ION ILIESCU
Despre al doilea frate al tatalui sau, Eflimie, se pare ca Iliescu are toate motivele sa nu si-l mai aminteasca
oficial, deloc: Fisa biografica a acestuia, prezentata de Lumea libera este elocventa:
EFTIMIE ILIESCU
"Unchiul lui Ilici, fratele lui Alexandru Iliescu, a fost ofiter de securitate, a participat activ la represiunea si
decapitarea poporului roman, flind adjunctul lui Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej.
Dupa moartea lui Stalin, Dej l-a demis si l-a numit director la fabrica de incaltaminte (Pionierul). Alcoolic
fiind, l-a ucis, intr-o altercatie, pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. Se pare
ca a decedat in detentie."
Ancheta Ziua, mentionata anterior, face precizarea:
"Ambii frati (Alexandru si Eflimie n.n.) au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie,
fratele mai mic, coleg de cizmarie cu Nicolae Ceausescu , a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist.
Mai tarziu a ajuns directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor
'80."
Activitatea Kominternista a lui Eftimie Iliescu a fost confirmata, intre altele, si de arestarea acestuia pentru
actium. cu caracter secesionist. Conform directivelor Komintern-ului, "Partidul Comunist din Romania"
(P.C.d.R.) milita, in perioada interbelica, pentru dezmembrarea statului roman, reintregirea Romaniei fiind
considerata in documentele Komintern, elaborate la Moscova, drept o anexiune teritoriala de tip imperialist,
sustinandu-se teza leninista autodeterminarii pana la separare a diferitelor etnii (calificate drept popoare) si
regiuni romanesti. Motiv pentru care, inca din 1924, P.C.d.R. fusese interzis, prin ordonantele
Comandamentului Corpului II de Armata din 23 iulie 1924, completate de legea Marzescu, iar activitati1e
comuniste, calificate drept subminare a unitatii statului roman. (Aspecte asupra carora vom reveni mai pe
larg). O fotografie de arhiva prezinta momentul eliberarii din detente al lui Eftimie Iliescu. Intr-o extremitate
a fotografiei apare si Ceausescu . Ceea ce confirma versiunea din Lumea libera, ca cei doi fusesera colegi de
cizmarie, deci se cunosteau bine.
Sub ocupatia sovietica, Eftimie - cu trecutul sau Kominternist - urmase cursuri la Moscova (ca si Alexandru,
cum vom vedea, in anii '30 or ca Ion, in anii '50) si ocupase o functie importanta in Ministerul de Interne,
pana la moartea lui Stalin (1953). Ulterior, Eftimie a fost epurat din Interne de Dej, in perioada cand Dej
incerca sa-si consolideze pozitia in fruntea partidului, in contextul in care Hrusciov (urmasul lui Stalin)
elimina unul cate unul lideni stalinisti din tarile Europei de Est, si ii inlocuja cu favoritii sai. Eftimie Iliescu
facea parte din factiunea Ministerului de Interne, considerata de Dej drept prosovietica, factiune pe care a
eliminat-o si a inlocuit-o cu apropiatii sai. Faptul ca Eftimie Iliescu a fost indepartat din Interne, apoi
marginalizat ca director la o fabrica de incaltaminte (in conformitate cu pregatirea sa, cea de cizmar) dar, mai
ales, faptul ca fusese condamnat pentru crima , toate acestea atarnau, evident, ca niste pietre de moara de
biografia oftciala a lui ion Iliescu Motiv pentru care, in cea mai tipica maniera orwelliana, unchiul Eftimie va
dispare si el din biografia lui Ion Iliescu, asemenea celor doua sarmane matusi. Lucrurile devin insa si mai
interesante cand incercam sa elucidam cine a fost mama autentica a fostului presedinte al Romaniei. Daca
asupra numelui real de familie al lui Ion Iliescu planeaza, cum am vazut, dubjile, daca originea familiei
fostului presedinte roman pare diferita de versiunea lansata de Iliescu, in ceea ce priveste identitatea mamei
lui Ion lliescu lucrurile devin si mai complicate.

6.
GHICI CATE "MAME" A AVUT ION ILIESCU?
Ancheta Ziua preciza, la acest capitol, urmatoarele:
"Nestatornic in dragoste si familie, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu n.n.) a avut in decursul vietii sale mai
multe neveste, dintre care Maria, o bulgdroaica, despre care oltenitenii spun ca ar ft fost tiganca
caldarareasa fara stiinta de carte (desi realitatea o contrazice), i-a daruit, in 3 martie 1930, pe baietelul
lonel, ce avea sa ajunga presedinte al Romaniei. Domiciliul la acea data era pe strada L H. Radulescu nr. 8,
strada numita (Tiganie) in Oltenita, din pricina numarului mare de tigani care locuiau acolo. in prezent, pe
locul darapanaturii se afla un bloc muncitoresc, cu patru etaje. Alexandru Iliescu a mai avut inca un fiu din
relatia cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai mic al lui Ion Iliescu. Casnicia celor doi, insa, nu a fost sa
devina una din acele “celule de baza ale societatii socialiste�, deoarece Alexandru era un inadaptabil.
Marioara, ramanand singura dupa fuga sotului la Moscova, a divortat de acesta, iar instanta a hotarat ca
fiecaruia dintre ei sa le fie incredintat cate un copil. Ion Iliescu a fost dat mamicii lui care, din pricina
saraciei, s-a mutat la Bucuresti, las dandu-l pe Ionel in grija unei bunici, sa creasca in (Tiganie). Maria s-a
recasatorit imediat cu un alt barbat, Serediuc Dumitru, care avea doua fete dintr-o casatorie anterioara."
Se pare ca lucrurile stint insa ceva mai complicate, la acest capitol. caci, iata ce citim in Lumea libera - in
ceea ce o priveste pe mama fostului presedinte Ion Iliescu.
"Alerandru Iliescu, baiatul cel mai mare al lui Vasili (...) s-a casdtorit in 1929 cu Maricica, o tiganca
bulgaroaica, din neamul caldararilor, analfabeta care vorbea prost romaneste, si care este adevarata mama
a lui Ilici.
Maricica era fata lelei Stoica, tiganca din Oltenita venita din Bu!garia, ce locuia pe o strada paralela cu I.
H. Radulescu. Nu se stie cine a fost tatal ei.
Ilici s-a nascut la Oltenita, la 3 martie 1930, an in care Alexandru Iliescu a fugit in Rusia, unde a stat pana in
1935-1936.
Maricica, mama adevarata a lui Ilici, moare in 1932 fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu
Maria Ivanus din Bucuresti, care nu este mama lui Ilici).
Alexandru Iliescu a dus in Rusia a activitate conspirativa impotriva Romaniei, flind Kominternist, NKVD-ist,
omul lui Stalin.
Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita era casa conspirativa - a Komintern-ului si NKVD-ului. in Rusia,
Alexandru Iliescu a avut tot felul de ocupatii(..) si a avut, se pare, si copii nelegitimi. Se stie din scrisorile
primite de Vasili Ivanovici de la acesta.
In 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara
(milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente.
Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare.
Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, amanta lui Ivanus, un bolsevic care era in
inchisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a facut un copil din flori, Eugen, fratele vitreg al lui Ilici, securist
venit in cosciug sigilat din Orientul Mzjlociu.
In 1940, Alexandru lliescu s-a casatorit cu Marita, tiganca din Maramures sora buna a mamei lui Ion Cioaba
din Sibiu, bulibasa tiganilor, cu care a avut doi baieti, fratii vitregi ai lui Ilici (Mircea si Crisan - veri primari
ai lui Cioaba-). Unul a fost atasat militar al Romaniei la Moscova, iar cela-lalt director adjunct la IRSOP"

Despre Marita Iliescu, mama de partid si de stat a lui Iliescu, Lmea libera prezinta urmatoarea fisa biografica:
MARITA ILIESCU
"Mama vitrega a lui Ilici a fost, dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Dej a
alfabetizat-o si a trimis-o la Agentia Economica de la Sofia, unde a stat multa vreme.
De la Sofia, Dej a trimis-o la Agentia Economica de la Moscova, dar, la cererea rusilor a retras-o. A iesit la
pensie ca directoare la Directia Generala a Vamilor.
In 1990, Marifa Iliescu s-a prezentat cu un carnet de luptator in Spania, la Asociafia luptatorilor antifascisti
din Bucuresti, spre a se inscrie, dar a fost refuzata. Ilici Iliescu, la receptiile lui Ceausescu, nu se ducea cu
sotia sa, Nina Bercovici, ci cu Marita, mama vitrega.
Intr-o scnsoare adresata directorului saptamanalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion
Iliescu recunostea:
'Adevarul este ca imprejurarile vietii au facut ca, la varsta de un an sa nu abandonat de propria-mi mama,
care nu s-a interesat niciodata de soarta mea. Nu i-am reprosat, niciodata nimic."
Atata doar ca la varsta de un an Iliescu n-a fost abandonat de propria -i mama, ci... de propriu-i tata! In 1931,
Alexandru Iliescu, fuge in U.R.S.S., unde i-a parte, clandestin, la Congresul al V-lea al partidului Comunist
din Romania (P.C.d.R.), ramanand acolo inca patru ani. Asadar, tatal Kominternist si nu mama si-a abandonat
familia. Abandonul familial al tatalui are insa pentru biografia lui Ion Iliescu un substrat politic periculos: nu
dadea deloc bine - mai ales dupa '89 si Caderea Comunismulni - ca sa apara in biografia primului presedinte
al Romaniei democratizate din tata, fanatic Kominternist, care si-a abandonat sotia si copilul in varsta numai
de trei ani pentru a fugind Unitinea Sovietica, la Congresul P.C.d.R. de la Gorikovo (langa Moscova) si care
ramane in marea tara a socialismului inca vreo patru ani.
Timp in care, dupa cum rezulta din scrisorile trimise de Alexandru Iliescu lui Vasili, la Oltenita, acesta are
mai multe legaturi pasagere cu cetatene sovietice, soldate se pare si cu urmasi, fratiorii sovietici ai lui Iliescu.
Asa ca Ion Iliescu isi rescrie promt acest capitol rosu din biografle si trece, cat ai clipi din ochi abandonul
familial de pe umerii tatalui Kominternist, pe umerii mamei.
Pentru a ascunde astfel un capitol esential din istoria familiei sale: cel care putea trada faptul ca legatura, firul
rosu, cu Moscova reprezinta o constanta a trei generatli din familia lui Ion Iliescu.
In plus, Ion Iliescu mai recunoaste ceva in scrisoarea adresata lui Cornel Nistorescu: ca mama sa naturala nu
este acceasi persoana cu mama luptatoare comunista. Cea cu care Ion Iliescu defila pe la toate receptiile lui
Ceausescu, tocmai datorita dosarulni beton al Maritei Iliescu, de ilegalista si antifascista, dosar care dadea al
naibii de bine pentru ascensiunea lui Ion pana in decembrie '89 si Caderea Comunismului.
Daca legitimitatea politica si interesele de partid o cer, Iliescu, ca si ceilalti lideri comunisti, pot sa-si rescrie
si jongla, la nesfarsit, cu propria biografie: o mama naturala este preschimbata cu o mare luptatoare; un tata
Kominternist, fugar in U.R.S.S., devine tata ceferist-sindicalist; iar un abandon patern devine, pe loc, un
abandon matern.
Registrul starii civile si cel de botezuri dovedesc ca Alexandru Iliescu si Maricica Toma s-au casatorit oficial
la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Radulescu nr. 8, avandu-i ca nasi pe Ioan si Adriana
Dabija. Ion Iliescu se nastea la 3 martie 1930, fiind botezat la 27 martie 1930, trei zile dupa cununia religioasa
a parintilor.
In 1931, Alexandru Iliescu se refugiaza in U.R.S.S. iar urmele mamei naturale a lui Ion Iliescu se pierd.
Vecinii sustin ca aceasta ar fi decedat in 1932, fiind inmormantata la Oltenita. Reintors din U.R.S.S., in 1935,
Alexandru Iliescu se incurca cu Maria Ivanus, casatorita cu A. Ivanus, mecanic CFR, cu care avea tin flu,
Eugen (nascut in 1932 la Oltenita), fratele vitreg al lui Ion Iliescu. Dupa decesul sotulni, Maria Ivanus s-a

recasatorit cu Dumitru Serediuc, la 31 martie 1949, de care a divortat insa la 22 februarie 1972. Din dosarul
nr. 2838/1970, de la Judecatoria sectorulni 8 Bucuresti, reiese ca Serediuc Dumitru, domiciliat in strada
Jimboliei nr. 83, solicita divortul dupa ce amenintase cu sinuciderea – dand drumul la gaz -deoarece era
terorizat de copii paratei (martorul Cosma Haralambie), adica de Ion Iliescu si de fratele sau vitreg, Eugen.
Un alt martor, Stefanescu Alexandru, propus de reclamantul Serediuc Dumitru, a sustinut in instanta ca sotii
se certau si se bateau iar reclamantul a fost batut si de fiul paratei. Instanta de judecata, avand ca presedinte
pe Corneliu Turianu, judecator Nicolac Pana iar grefier pe Lorina Hristea, declara desfacuta casatoria si o
obliga pe parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de Ivanus.
Din cele doua versiuni, apar cateva elemente clare:
-  Nascut in martie 1930, Ion Iliescu nu putea fi decat rodul casatoriei din 1929 a lui Alexandru Iliescu
cu Maricica, decedata in 1932 si inmormantata la Oltenita.
- Deoarece Alexandru Iliescu s-a refugiat in U.R.S.S. In 1931 pentru a participa la Congresul al V-lea
al P.C.d.R., tinut la Gorik ovo, langa Moscova, intre decembrie 1931 si januarie 1932, dupa care
acesta a ramas in U.R.S.S. inca patru ani) iar Maricica decedase, copilul Ion Iliescu a ramas sa fie
crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la O1tenita, pe str. Tiganie (I. H. Radulescu). De altfel, Iliescu a
recunoscut ca traise in copilarie printre tiganii din cartier. Acum este limpede si de ce se intamplase
aceasta.
- Ulterior, dupa ce Alexandru Iliescu a revenit in tara, a fost arestat si a facut inchisoare cu
intermitenta, a aparut si un frate vitreg, Eugen, rodul legaturii lui Alexandru cu amanta, apoi sotia,
unui tovaras din inchisoare. In aceste conditii, Alexandru a tinut sa-l aduca la Bucuresti, anumite
perioade de timp, pe copilul abandonat la Oltenita.
- In 1940, apare o mama vitrega a lui Ion Iliescu - Marita Iliescu - sora mamei lui Ion Cioaba, despre
care Ion Iliescu afirma in interviu ca "incepuse sa simpatizeze cu comunismul". Observam ca, de fapt,
aceasta participase la brigazile Kominterniste, organizate de sovietici si expediate in Spania, pentru ai
sustine pe republicanii procomunisti impotriva lui Franco, in cursul razboiului Civil. Prin Ana
Pauker si Dej, Marita Iliescu, mama cu care Iliescu se afisa la receptiile oficiale, obtine posturi
importante in comertul exterior. Unde stim bine cine lucra pe atunci: insusi Ion Cioaba a recunoscut,
intr-un interviu dat cu putin timp inainte de a muri, ca el si presedintele "Iliescu" erau "veri".
Intelegem acum de ce Iliescu a scos-o, orwellian, din biografie pe Maricica, tiganca caldarareasa, pentru a o
introduce pe post de mama pe Marita (sora cu mama lui Cioaba) si de ce se afisa oficial cu ea: Marita, avea
dosar beton, luptase in Spania si a activat apoi in comertul exterior. Spre deosebire de Maricica Stoica, Marita
Iliescu dadea bine la dosarul si in biografia lui Ion Iliescu. Cel putin, pana in 1989.
II
"DESPRE TATAL SAU ATAT SE CUNOASTE?"
(Adnotarea lui Nicolae Ceausescu pe referatul C.C. al P.M.R. din 1955, pentru promovarea lui Ion Iliescu in
cadrul "Uniunii Internationale a Studentilor", organizatie de front a C.C. al P.C.U.S., cu sediul oficial la
Praga).
1
MAREA "AMNEZIE" A LUI ION ILIESCU:
ACTIVITATEA KOMINTERNISTA A TATALUI SAU SI
ANII DE UCENICIE AI ACESTUIA IN U.R.S.S.
(1931-1936)
Daca la cosmetizarea biografiei, Iliescu este lovit de o amnezie se1ectiva, care ii face sa uite fie de un unchi
(Eftimie) - instruit in U.R.S.S., cadru de Securitate, condamnat pentru crima - fie de matusile Aristita si
Vergina, care nu dadeau bine la dosar; in schimb amnezia care il cuprinde pe fostul presedinte cand vine
vorba de refugierea si anii petrecuti in U.R.S.S. de tatal sau (Alexandru Iliescu), de participarea acestuia la
Congresul al V-lea al P.C.d.R., tinut la Gorikovo (langa Moscova) in decembrie 1931, de alegerea lui
Alexandru Iliescu, la acest congres, in Comitetul Central al unui partid total aservit Komintern-ului (si a carui
rezolutie finala stabilea drept principal obiectiv al P.C.d.R. dezinembrarea statului unitar roman) poate fi
considerata piatra de temelie in rescrie rea biografiei lui Ion Iliescu. Rescriere care sa ascunda opiniei publice
cordonul ombilical, firul rosu secret, care a legat familia lui Ion Iliescu, inca din anii '30, de Moscova, de
structurile secrete sovietice si de interesele geopolitice ale U.R.S.S. in spatiul sud-est european.
Din acest punct de vedere sa-i dam insa cuvantul chiar lui Ion Iliescu, ca sa observam cum rezuma el, mai
recent, fisa biografica a tatalui:
"Tatal meu, Alexandru Iliescu, era muncitor ceferist (...). A fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti si
singurul care a urmat dupa cele patru clase elementare si cursurile Scolii de Arte si Meserii din Oltenita. A
avut parte de o viata destul de tumultuoasa (...)Dupa razboi (primul razboi mondial, n.n.), pentru ca familia
se lupta cu mari greutati materiale, tata s-a angajat la caile ferate ca fochist, apoi ca mecanic de locomotiva
si muncitor la atelierele mecanice. A cunoscut si greutatile somajului, pentru ca a fost dat afara din slujba in
anii '30. A intrat in miscarea muncitoreasca, a fost lider sindical, membru al PC.R., apoi arestat, judecat si
inchis in lagarele de la Caracal si Targu Jiu. A fost eliberat in 1944, de 23 august, cu sanatatea zdruncinata.
La mai putin de un an a decedat, in urma unui atac de cord."
Sa recunoastem, un synopsis perfect pentru o telenovela. Mai exact, o telenovela care ar putea fi intitulata
Viata de ceferist cuprinzand toate ingredientele genului: saracie, somaj, lupta pentru dreptate, arestare,
judecare, intemnitare, sanatate zdruncinata si la sfarsit, clasicul atac de cord. Un model al felului in care
dezinformarea a functionat in redactarea biografiei cosmetizate a lui Ion Iliescu. Ca sa intelegem insa de ce
fostul presedinte al Romaniei sufera de o amnezie totala cand vine vorba despre activitatea Kominternista a
tatalui sau (Alexandru Iliescu) in cadrul P.C.d.R., trebuie sa facem o scurta paranteza istorica.

2.
PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA (P.C.d. R.),
SECTIE A KOMINTERNULUI, AVEA DREPT OBIECTIV PRINCIPAL, STABILIT DE
MOSCOVA,
DEZMEMBRAREA ROMANIEI
Ca sectie romana a Internationalei a III-a comuniste (Komintern) - organizatie avand sediul la Moscova,
Hotel "Lux" str. Maxim Gorki nr. 10 - alaturi de celelalte sectii nationale, Partidul Comunist din Romania nu
constituia, in realitate, decat o orgarnzatie sovietica, ca oricare alta. Deoarece Kominternul reprezenta, formal,
un departament din cadrul Ministerului de Externe sovietic, rezulta ca P.C.d.R. - ca sectie a Komintern - nu
era altceva decat o anexa a guvernului sovietic, un instrument al politicii acestuia, ca Armata Rosie, NKVD-ul
etc. De aici mai rezulta insa un alt aspect important: membrii P.C.d.R, fiind cetateni Romani aflati in slujba
unui guvern strain, au fost, potrivit legilor romanesti din perioada interbelica, agenti ai respectivulni guvern.
Mai exact: spioni sovietici. Platiti de un stat strain U.R.S.S.), executand ordinele care veneau de la un
organism strain (Komintern) si avand sediul declarat intr-o capitala straina (Moscova) mernbrii P.C.d.R. au
indeplimt perfect, in toata perioada interbelica, calitatea penala de agenti ai unei puteri strdine. In plus,
aderand fara rezerve la teza stalinista a Komintem-ului - potrivit caruia Romania reunificata, de dupa primul
razboi mondial, ar fi reprezentat un stat imperialist, constituit pe baza de anexari teritoriale - P.C.d.R.
urmarea, implicit si explicit, Dezmembrarea Teritoriala a Romaniei. Este si ratiunea pentru care, asa cum
arninteam in capitolul anterior, P.C.d.R. fusese scos inca din 1924 in afara legii, activitatea sa interzisa pe
teritoriul Romaniei iar membrii sai considerati ilegali, deoarece actionau deschis pentru secesiunea statului
roman, conform teoriei lui Lenin de "autonomie a popoarelor pana la separare". Asa cum este binecunoscut,
in toata perioada interbelic a P.C.d.R. a fost condus numai de seeretari-generali de origine straina (cu exceptia
primulni, Gheorghe Cristescu "Plapumarul"), dintre care unii nici macar nu stiau romaneste (Elek Koblos,
Alexandru Danieluk, Vitali Holostenko, Boris Stefanov). Facem aceste precizari generale pentru cititorii mai
putin informati, ca sa inteleaga cam cine au fost tovarasii de drum, din cadrul P.C.d.R., ai tatalui si unchiului
lui Ion Iliescu si cam ce preocupari patriotice aveau, din ordinele Moscovei, membrii familici sale. Pentru a
intelege, astfel, mai bine mentalitatea si spiritul in care s-a format Ion Iliescu insusi.
Deoarece actionau pentru Dezmembrarea Romaniei si faceau parte dintr-un partid interzis prin lege, membrii
P.C.d.R., conform practicilor Kominterniste ale clandestinitatii - se identiflcau, ca orice agent strain aflat intro
misiune pe teritoriul inamic, prin pseudonime sau nume codificate. Unii membri P.C.d.R., potrivit
documentelor din arhiva fostului C.C. al P.C.R., au intrebuintat chiar si cinci, sase pseudonime. Iata cateva,
dintr-o foarte lunga lista:
Alexandru Nikoiski s-a mai numit si Alexandru Barbat, Fiodorov, Samson, Pietraru; Ana Pauker (Maria
Grigoras, Maria Ionescu, Sofia ); Gheorghe Gheorghiu Dej (Ivanov, Fieraru); Marcel Pauker (Litcov,
Luximin, Morozi, Pamir, Mann Stepanovici Simionovici, Cramp); Aurel Rotemberg (Stefan Voicu).
Documentele din arhiva fostului C.C. al P.C.R. dovedesc dealtfel ca, periodic, Kominternistii Romani isi
schimbau, la ordin, pseudonimul. Aitfel spus: identitati multiple, dubla gandire, schizofrenie politica.
La 8 august 1924, a fost elaborat un plan secret al Komintern-ului - asa-numitul "plan Kolarov", dupa numele
bulgarului Kominternist care l-a conceput - un plan insurectional, care urmarea tocmai Dezmembrarea
Romaniei in cinci zone (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Banat si Ardeal), mentionandu-se explicit asa
nurnitele troici comuniste de conducere ale insurectiei antiromanesti, directiile de actiune insurectionala,
bazele logistice ale agresiunii, persoanele de sprijin, inclusiv interventia militara a Armatei Rosii in Romania.
Este interesant ca, in zona de sud, una dintre bazele de insurectie era desemnata chiar localitatea Oltenita,
(unde locuinta familiei lui Ion Iliescu era "casa conspirativa" a P.C.d.R.), cu misiunea distrugerii podului de la
Cernavoda si a decuplarii astfel a Dobrogei de Bucuresti, (pentru edificarea cititorilor, vezi Anexa 1).

In activitatea sa antiromaneasca, Kominternul se baza si pe o asa numita Federatie Comunista Balcanica
(F.C.B.), care regrupa partidele comuniste din Grecia, Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, Romania, U.R.S.S. - de
fapt, o organizatie regionala a Komintern-ulul - careia P.C.d.R. i se subordona dar care, la nivel de conducere,
era dominata de comunistii bulgari. Obiectivul F.C.B. il constituia crearea asa zisei Republici Sovietice
Federative Balcanice, care sa regrupeze sub tutela comunista a Moscovei toate statele din spatiul balcanic.
Pana in 1924, in fruntea F.C.B. a "tronat" Vasili Kolarov, succedat in 1928 de un alt bulgar, Gheorghi
Dimitrov, viltorul conducator al Komintern-ului de la mijlocul anilor '30. Pana in 1928, P.C.d.R. a fost
reprezentat in F.C.B. de Boris Stefanov, Gelbert Moscovici si Aron Lazar. Dezmembrarea statelor din Balcani
- inclusiv a Romaniei - corespundea, de fapt, obiectivelor geopolitice revizioniste ale Komintern-ului, de
instituire a unei republici sovietice care sa includa intreg spatiul balcanic, si de comunizare a zonei. Astfel,
printre hotararile Conferintei a VI-a a Federatiei Comuniste Balcanice din 1923 se numara si Problema
nationala a Romaniei, care relua practic toate tezele Komintern-ului privind regiunile asa-zis anexate de
Romania, dupa primul razboi mondial (Basarabia, Transilvania, Dobrogea, Bucovina), document semnat si de
reprezentantii P.C.d.R. (Gheorghe Cristescu, Ana si Marcel Pauker, Sandor Koros, Al. Dobrogeanu-Gherea,
Heinrich Sternberg etc.). In septembrie 1924, la Tatar-Bunar (in sudul Basarabiei) avea loc o rebeliune
antiromaneasca, organizata de Komintern, cu ajutorul unor organizatii paramilitare comuniste, rebeliune care
urmarea sa devina prologul insurectiei preconizate de "Planul Kolarov".
Insurectia a fost insa inabusita de Armata Romana. Exacerbarea din 1924 a asa-zisei probieme nationale a
Romaniei, de catre Komintern si de bratul sau din Europa de sud-est, Federatia Comunista Balcanica, venea
pe fundalul esecului rascoalei comuniste din Bulgaria si a instaurariri la Sofia a unui regim de mana forte,
condus de generalul Tankov. Fapt care ii determinase pe liderii Komintern-ului si FCB sa abandoneze,
momentan, Bulgaria ca obiectiv insurectional si sa puna ochii pe Romania. In acest context avusese loc si
insurectia antiromaneasca de la Tatar-Bunar (septembrie 1924) - organizata in realitate de NKVD-ul sovietic
prin sectia sa balcanica de spionaj si terorism, Zacordat, impreuna cu organizatiile similare ale F.C.B., DRO
si VDRO (asupra carora vom reveni) - si se constituise, la 12 octombrie 1924, acel hibrid de stat stalinist, asazisa
Republica Autonoma Socialista Moldoveneasca, cu capitala la Balti, ulterior la Tiraspol. Intr-un raport
strict confidential (vezi Anexa 2), expediat de M.V. Frunze (comandantul Armatei Rosii si creierul militar al
insurectiei de la Tatar-Bunar) lui Stalin, se specifica faptul ca noua republica sovietica "ar crea pretexte
evidente in pretentiie alipirii la Republica Moldoveneasca a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine
imperioasa necesitatea de a crea anume o republica socialista, si nu o regiune autonoma, in componenta
U.R.S.S. Unirea teritoriilor de pe ambele parti ale Nistrului ar servi drept bresa strategica a U.R.S.S. fata de
Balcani (prin Dobrogea) si fata de Europa Centrala (prin Bucovina si Galitia), pe care U.R.S.S. le-ar putea
folosi apoi drept cap de pod in scopuri militare si politice." La 24 noiembrie 1924, Stalin specifica
urmatoarele in "Rezolutia catre Comisariatul Afacerilor Externe si Armata Rosie":
"Daca Basarabia va fi propagandistic pregatita pentru unirea cu Republica Socialista Sovietica
Moldoveneasca Autonoma si daca se va depune efortul necesar ocuparea acestei provincii de catre Armata
Rosie poate fi realizata cu rapiditate."
Acestea erau, asadar, cauzele marete ale Partidului Comunist din Romania si ale membrilor sai, printre care se
numarau Alexandru si Eftimie Iliescu. Si aceasta constituie, totodata, zestrea istorica a unei cauze careia i se
va dedica si adolescentul Ion Iliescu, imediat dupa ocuparea Romaniei de catre Armata Rosie (1944), cand isi
incepea ascensiunea politica: servirea intereselor geopolitice ale Kremlinului in regiune, sovietizarea
Romaniei, in care scop Ion Iliescu va fi si propulsat, treptat, pana la varf, ca un veritabil candidat manciurian.

-copyright srl 5.unchiul eftimie, condamnat pentru crima, dispare din lui ion doilea frate tatalui

26.8KB
pus acum 20 ani
   
Mephistofel
Vizitator
3
FAMILIA LUI ION ILIESCU SI FILIERA DE SPIONAJ
NKVD - ZACORDAT – DRO DIN ROMANIA
Apartenenta P.C.d.R. la structurile Komintern-ului si ale F.C.B. au impus, dupa 1924, cand comunistii
Romani intrau in ilegalitate, o preponderenta a actiunilor cu caracter de spionaj, terorism si a tentativelor
insurectionale ale acestora. Agentii Komintern-ului infiltrati in Romania apartineau celor dona organizatii
sovietice binecunoscute, NKVD si GRU (spionajul militar sovietic). Cu specificarea ca, din 1929, activitatile
externe ale NKVD au fost supervizate de GRU, in urma ordinului lui Stalin din 1928 de a transforma
conflictele sociale (grevele) in insurectii populare, care sa aduca la putere, in statele vecine U.R.S.S.,
regimuri comuniste. Cum insa insurectiile populare, regizate de Komintern si NKVD, necesitau strategii de
tip militar, rolul GRU si al ofiterilor sovietici de informatii militare devenea imperios necesar, mai ales in faza
metamorfozarii conflictului social in conflict armat (insurectional). Romania interbelica a cunoscut doua
asemenea tentative, regizate de NKVD si GRU, de manipulare a unui conflict social intr-o insurectie: prima
data, la Lupeni, in 1929; a doua oara la Grivita, in 1933. Sectia pentru spionaj, terorism si insurectii a NKVDului
si GRU-ului din Balcani, intitulata Zacordat, era dublata in Romania de alte doua organizatii de spionaj,
subordonate F.C.B.-ului si Komintern-ului. Prima dintre acestea, DRO Organizatia Revolutionara
Dobrogeana, conform denumini in limba bulgara) aparuse imediat dupa razboiul din 1877-78, fiind o
organizatie nationalist-terorista bulgara, care milita pentru o Bulgarie Mare, ce urma sa includa si Dobrogea
romaneasca. Membrii sai - celebrii comitagii - actionau mai ales in Cadrilater dar, deoarece in Bulgaria
comitagii erau vanati fara mila de politie, membrii DRO se refugiasera in sudul Romaniei, un stat tolerant, si
anume in zona Dunarii. Din 1919, DRO se subordonase insa Komintern-ului Si F.C.B., care o finantau si o
sprijineau logistic. Obiectivul DRO - dupa 1919 - se modificase si el substantial: devenita organizatie
comunista, obedienta fata de U.R.S.S., DRO nu mai milita pentru o Bulgarie Mare, ci pentru
autodeterminarea, pana la separare, a Dobrogei de Romania si transformarea acesteia intr-o republica
autonoma independenta (am vazut modelul anterior), care ar fi trebuit fie sa faca parte din preconizata
Republica Federativa Balcanica, fie sa se alipeasca la U.R.S.S., ca a 16-a republica sovietica. De aceea, in
1925, se constituie si o Organizatie Revolutionara Dobrogeana din Interior (V.D.R.O.), rivala primei
organizatii, care va milita, in continuare, pentru alipirea Dobrogei romanesti la Bulgaria Mare. In ianuarie
1930, DRO denunta VDRO pentru ca "trimite banditi inarmati in Dobrogea, cu arme procurate din
depozitele de munitii din Bulgaria. Acesti banditi, cu toti agenti ai sigurantei bulgare, comit cele mai vulgare
omoruri si furturi asupra populatiei pasnice dobrogene". Sa precizam ca DRO - a carei activitate a incetat in
1940, exact dupa ce Bulgaria a capatat Cadrilaterul cu ajutorul U.R.S.S. si a Germaniei naziste aliate - a
furnizat numerosi membri Partidului Comunist din Romania. Unul dintre acestia, Boris Stefanov va deveni in
1935 secretarul general al P.C.d.R. si va initia ceea ce istoricii miscarii comuniste din Romania definesc drept
bulgarizarea conduceni P.C.d.R. Intre 1935-1939, in perioada marilor epurari staliniste, Boris Stefanov a
intocmit lista trotkistilor din P.C.d.R., in care a trecut toate conducerile P.C.d.R.-ului (care includeau, intre
a1tii, multi evrei si maghiari), incepand din mai 1929, executati toti, apoi, de NKVD. Interesant este ca,
printre cele cateva persoane care au scapat ca prin minune epurarilor a fost si Alexandru Iliescu, un apropiat al
lui Boris Stefanov, legat de mafia bulgara prin mama sa si prima sotie, ambele originare din Bulgaria
(conform anchetei publicate de Lumea libera). Printre bulgarii, membrii ai organizatiei subversive DRO, care
au intrat in P.C.d.R., mai mentionam pe: Dimitar Ganev (membru al Biroului Politic, devenit ulterior
prsedinte al Bulgariei comuniste); Voicu Daciov (si el membru al C.C. al P.C.R.); Ghiorgni Crosnev (secretar
cu propaganda) si Petar Borilov (romanizat Petre Borila). Ultimul, fost membru al DRO si membru al
Brigazilor Internationale din Spania, a facut cariera ani de zile in cadrul C.C. al P.C.R., devenind socrul lui
Valentin Ceausescu, dar dezagreat se pare, din motivele de mai sus, de Nicolae Ceausescu .
Atat Vasili cat si Alexandru Iliescu aveau legaturi puternice printre comitagii bulgari din DRO, care militau -
cum am mentionat - pentru secesiunea Dobrogei, sub lozinca Traiasca Republica Populara Dobrogeana

(Arhiva C.C. P.C.R. fond 31, mapa 20 din 1940). De altfel, trebuie precizat ca DRO nu era compusa exclusiv
din bulgari. Din cadrul organizatei faceau parte si unii Kominternisti Romani, care militau si ei pentru
Dezmembrarea Romaniei, deci care sustineau secesiunea Dobrogei! Prin casa conspirativa a lui Vasile
Ivanovici si bacania lui Alexandru Iliescu de la Oltenita, de pe strada I. H. Radulescu, se pare ca nu apareau
doar figuri binecunoscute politiei romane, ca Al. Dobrogeanu-Gherea, ci si membrii DRO, ca Boris Stefanov
si altii (asupra caruia vom reveni).

4.
CONGRESUL AL V-LEA P.C.d.R. DE LA GORIKOVO (1931): ALEXANDRU ILIESCU DEVINE
MEMBRU AL COMITETULUI CENTRAL, RAMANANAD PATRU ANI IN U.R.S.S.
In acest context antiromanesc de subminare continua a Romaniei si de actiuni planificate, de dezmembrare a
statului romanesc reintregit in urma Tratatulni de la Versailles, desfasurate de Komintern, F.C.B. si
organizatiile lor de spionaj si terorism KVD, GRU, "DRO", Zacordat), prin intermediul Partidului Comunist
din Romania - trebuie analizat si aportul familiei lui Ion Iliescu, in primul rand al tatalui sau, Kominternistul
Alexandru Iliescu, la indeplinirea obiectivelor Komintern-ului si Moscovei in Romania din anii '30 -'40. Se va
intelege astfel, mult mai bine, de ce fostul presedinte al unei Romaniei postcomuniste, Ion Iliescu, a avut tot
interesul sa-si rescrie - prin omisiune - biografia si sa ascunda romanilor intre multe altele, si faptul ca tatal
sau s-a refugiat in U.R.S.S. In 1931, unde a luat parte (sub pseudonim) la lucrarile Congresului al V-lea al
P.C.d.R., desfsurate la Gorikovo (langa Moscova), si la care a fost ales membru in secretariatul C.C. al P.C.
d.R., ramanand apoi patru ani in U.R.S.S.. Altfel spus, inainte ca Ion Iliescu sa devina secretar cu propaganda
si membru in Comitetul Politic Executiv al P.C.R., Alexandru Iliescu - tatal sau – devenise in 1931, in
U.R.S.S., membru al Secretariatului C.C. al P.C.d.R., sectia romana a Komintern-ului. Si, inainte ca Ion
Iliescu sa aiba "marea bucurie de studia in U.R.S.S.", timp de cinci ani (1950-1955), Alexandru Iliescu
avusese marea bucurie de a trai in U.R.S.S., ca membru al conducerii P.C.d.R., vreme de patru ani, intre
1931 si 1935. Un drum inceput, cum am mentionat, de bunicul Vasili Ivanovici, bolsevic urmarit de Okhrana
tarista, refugiat din acest motiv in Romania prin 1895, conform documentatiei publicate de Lumea libera.
Adevarul istoric al biografiei lui Ion Iliescu difera de telenovela pe care fostul presedinte al Romaniei o recita
atunci cand vine vorba de relatiile stravechi ale familiei sale cu Moscova. In telenovela, Alexandru Iliescu
este fochist, mecanic de locomotiva, lider sindical, membru P C.R., persecutat de autoritati (arestat, judecat
si condamnat), pentru a fi eliberat la 23 august 1944, cu sanatatea zdruncinata, decedat apoi in urma unui
atac de cord. Nici o vorba insa despre Gorikovo si cei patru ani petrecuti in U.R.S.S.! Care este adevdrul
istoric in ceea ce ii priveste pe tatal lui Ion Iliescu, ce rol ajucat acesta in Romania, ne spun unele documente.
Congresul al V-lea al P.C.d.R. a fost pregatit de un secretariat provizoriu, care era format din urmatorii: Elena
Filipescu-Fffipovici, Eugen Iacobovici, Paul Goldstein, Timotei Marin, Solomon Tinkelman-Timov,
Constantin Parvulescu, Moscu Kolin (Gh. Stoica), Alexandr Danieluk-Stefanski (Gorn). La lucrarile
congresului, desfasurate in U.R.S.S., la Gorikovo (langa Moscova), intre 3-24 decembrie 1931, au fost
convocati sa participe 38 de membrii ai P.C.d.R., toti sub pseudonim.
lata si numele conspirative ale delegatilor la Congresul al V-lea al P.C.d.R., de la Gorikovo:

1. Alexandrescu - Grosnev Gheorghi
2. Artur - Topa Mihai
3. Ardeleanu - Goldberger Nicolae
4. Aurel - Aladar Imre
5. Balog - Fodor Stefan
6. Braun - Halitki Emil
7. Busuioc - Lazar Aron (Alexandru Buican)
8. Corneliu - Grun I. Nicolae
9. Costache - Dubinski, Moise Abraham
10. Cristea - Encsel Mauriciu
11. Covaci - Schultzberger Olga
12. Florea - neidentificat
13. Furnica - Botnar Profiri Stefanovici
14. Ghita - Breiner Bela
15. Georgescu - Chelerman Dumitni
16. Gorn - Stefanski-Danieluk, Alexandr
17. Iepure - neidentificat
18. Ignat - Iliescu Alexandru
19. Ionel - Popescu Gheorghe-Otelaru
20. Marinescu - neidentificat
21. Mihai - Pehlivanov Gheorghi (Petre Gheorghe)
22. Mihalcea - Patrascanu Lucretiu
23. Morozov - neidentificat
24. Niculescu - Vexler Carol-Talmazan
25. Paraschiv - Ducu Stefan
26. Pavel - Goldstein Dori
27. Radu - Borila Petre
28. Socolov - Finchel Iosif
29. Smaranda - Filipescu-Filipovici Elena (Maria Ciobanu)
30. Stejar - Avramescu David
31. Tatarascu - Marin Timotei
32. Toma - S. Tinkelman-Timov
33. Teodorescu - neidentificat
34. Maghiar - Fazecas Andras
35. Vifor - Iacobovici Eugen
36. Vasilescu - Grofu Dumitru
37. Verzeanu - Bucur Nicolae
38. Zamfirescu Zoe - Ecaterina Arbore-Ralli
Arhiva C.C. al P.C.R., fond 1, Dosar 33/1931, prezinta cateva date statistice interesante privind compozitia
nationala, sociala si profesionala (gradul de scolarizare) al participantilor la Congresul al V-lea de la
Gorikovo, astfel:

COMPOZITIA NATIONALA: Romani 10 (dintre care unul evreu); unguri 8 (4 evrei); bulgari 2; ucrainieni 3;
evrei 1.
NIVELUL DE STUDII: cu o scoala superioara (facultate) 2; cu liceu 2; cu patru clase 20; (restul
participantilor nu si-au declarat studiile).
COMPOZITIA SOCIALA: muncitori 18(75%); inteleetuali 2; revolutionari de profesie 2; tarani 1; fara
profesie, restul. Menlionamca Alexandru Iliescu "Ignat" s-a inscris drept muncitor, desi atunci cand a fugit in
U.R.S.S. el avea o bacanie; asadar; un mic burghez, conform canoanelor staliniste ale muncii de cadre.
SPECIALITATEA CELOR 18 MUNCITORI AUTODECLARATI: metalurgisti 10; ceferisti 2; constructori
1; tabacari 3; tamplari 1; tipografi 1; muncitori la cartonaj 1. Printre cei 18 muncitori autodeclarati, nici unul
nu lucra, in acel moment, in vreo intreprindere. Ultimii doi ceferisti fusesera concediati in urma arestarilor de
la 1 august1931.
Din partea Komintern-ului, lucrarile au fost conduse de Bela Kuhn (Schlosser), fostul secretar al lui Lenin,
conducatorul revolutiei bolsevice din Ungaria (1919), inabusita de Armata Romana si care, evident, nutrea din
acest motiv nu chiar cele mai bune sentimente fata de Romania si de Romani. Tot din partea Komintern-ului,
la lucrarile Congresului al V-lea P.C.d.R. au mai participat Gheorghi Dimitrov, D. Z. Manuilski si Matias
Rakoezi (viitorul dictator stalinist al Ungariei, pana la criza din 1956).
Conform unui raport SSI (Serviciul Special de Informatii), Alexandru Iliescu Ignat - ca si ceilalti delegati la
Congresul al V-lea - au plecat din Romania mai intai in directia Berlin (Romania nu avea relatii oficiale cu
U.R.S.S.), unde ii s-au retinut pasapoartele romanesti si li s-au inmanat alte documente de identitate, cu care
au intrat in U.R.S.S..
In cadrul Komintern-ului exista un departament special - Departamentul pentru Relatii Internationale - care
asigura deplasarea agentiIor sai, ca si transferurile de informatii si valuta. Departamentul includea, intre altele,
si o asa-numita sectie tehnica, specializata in procurarea de pasapoarte false. Pina in 1933, cand Hitler a venit
la putere in Germania, serviciul extern al Departamentului pentru Relatii Internationale, din cadrul Komintern,
avea sediul la Berlin. Acest serviciu extern procura fondurile necesare pentru deplasarea emisarilor secreti ai
Komintern ori pentru de1egatii1e partidelor comuniste care participau la congresele de la Moscova. Acesta a
fost si cazul Kominternistilor din Romania printre care Alexandru Iliescu (Ignat) care, in 1931, s-au deplasat
clandestin la Congresul al V-lea al P.C.d.R., de la Gorikovo (langa Moscova), via Berlin.
La Berlin, Alexandru Iliescu Ignat si ceilalti Kominternisti romani au primit o mica bucata de stofa, pe care
si-au cusut-o in interiorul pantalonilor, in care se afla ascunsa urmatoarea atestare pentru autoritatile vamale
sovietice: Legitimatie. Tovarasul este reprezentantul P.C.d.R. la Congres. Are aprobare pentru o suma de
pana la 20 de dolari.
Legitimatiile ascunse in bucata de stofa semnata de secretarul Departnentului pentru Relatii Internationale al
Komintern, erau opera unui anume Fritzmann. Delegatia Kominternisulor Romani, printre care si Alexandru
Iliescu Ignat, a ramas pentru cateva zile la Berlin, inainte de a se deplasa catre granita sovietica. Tuturor
membrilor li s-au inmanat pasapoarte false, care sa le ateste calitatea de oameni de afaceri. Acest gen de
pasapoarte erau.procurate de la un functionar elvetian din Bale, Max Habijanic, care percepea pentru
activitate un ciubuc de o suta de franci elvetieni lunar.
In 1932, Kominternul a transferat sediul sectiei externe de la Berlin, la Paris, care a devenit astfel placa
turnanta a activitatilor sale operative din strainatate. Sefa sectiei externe de la Paris a fost, intre 1932-1937,
elvetiana Lidia Dubi iar sectia a fost codificata, in mesajele Komintern, drept Punctul 20.
Mai trebuie precizat si un alt detaliu telmic. Sectia de la Berlin a Komintern era incadrata cu agenti GPU (din
1934, NKVD), care au insotit delegatia Kominternistilor Romani - deghizati in oameni de afaceri, pana la
granita sovietica.
Pe teritoriul U.R.S.S., Alexandra Iliescu Ignat si ceilalti oameni de afaceri romani au avut dreptul la
maximum 20 de dolari, bani de buzunar.

Intreg Congresul al V-lea a fost dominat de chestiunea nationala, mai exact de acuzatiile aduse de Komintern
conducerii P.C.d.R. de a nu exploata momentul de criza economica (marea criza din 1929-1933, care lovise si
Romania), pentru a trece la actiuni insurectionale, conform "Planului Kolarov", in scopul Dezmembrarii
Romaniei, stat considerat de Komintern format prin anexiuni teritoriale, de tip imperialist. Cateva citate din
luarile de cuvant sunt cat se poate de semnificativ asupra opticii Komintern-ulni asupra chestiunii nationale si
asupra minoritatilor din Rominia.
Gheorghi Dimitrov: "Dupa razboi [primul razboi mondial n.n.] in decursul unui sir de ani, nu am vazut ca
proletariatul natiunii dominante din Romania sa fie mobilizat impotriva ocupatiei unor regiuni straine,
impotriva asupririi popoarelor din Dobrogea, Basarabia, Bucovina, Transilvania." (Arhiva C.C. al P.C.R.,
fond 1, mapa 333 din 1931, fllele 844-845).
Bela Kuhn: "Noi nu trebuie sa punem problema autonomiei, noi ne vom calauzi dupa lozinca noastra de baza
“a autodeterminarii." (Loc. cit. fila 862)
Rezolutia adoptata la incheierea Congresului al V-lea, redactata de Bela Kuhn - la care a aderat Alexandru
Iliescu, ales cu acest prilej membru in noul secretariat C.C. al P.C.d.R. - specifica in problema chestiunii
nationale urmatoarele:
"Romania contemporana nu reprezinta prin sine o unire a tuturor Romanilor, ci un stat tipic cu multe natiuni,
creat pe baza sistemului pradalnic de la Versailles, pe baza ocuparii unor teritoni straine si pe baza inrobirii
unor popoare straine. Burghezia si mosierimea din Romania, infaptuin d propriile lor planuri imperialiste si
indeplinind, totodata, insarcinarea puterilor imperialiste din Europa de a crea la Nistru un avanpost contra
U.R.S.S., au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina si Banatul si supun unei asupriri nationale
nemaipomenite si unei exploatdri semicoloniale pe cei 8 milioane de moldoveni, unguri, rusi, ucraineni,
bulgari, nemti, turci si altii." (Biblioteca Academiei Romine, Arhiva Istorica, Cota Ab XIII-3).
Conform insa recensamantului din 1930, Romania prezenta urmatoarea structura minoritara, raportata la un
numar total de 18.057.074 locuitori: 7,9% maghiari; 4,1% germani; 2,3% rusi; 2% bulgari; 3,2% ruteni si
ucraineni; 4% evrei; 0,9% turci; 0,3% cehi si slovaci; 0,3% sarbi, croati, sloveni; 1,5% tigani; 1,6% alte
minoritati.
La Congresul al IV-lea al P.C.d.R. - desfsurat la Cingujevo, langa Harkov; intre 28 iunie si 7 iulie 1928 - se
afirmase ca in Romania existau 6 milioane de minoritari. Cum observam, in numai 3 ani, la Congresul al Vlea
al P.C.d.R., minoritarii sporisera cu 2 milioane, ajungand la cifra de 8 milioane, conform lui Gheorghi
Dimitrov.

5.
"MAFIA BULGARA" DIN P.C.d.R., CONDUSA DE BORIS STEFANOV, A ALCATUIT
LISTA DE EPURARI A COMUNISTILOR ROMANI DIN U.R.S.S.
La Congresul al V-lea al RC.d.R., Alexandru Iliescu "Ignat" a devenit membru al Comitetului Central,
organism care inlocuia astfel vechiul secretariat. In Biroul Politic, alaturi de Alexandr Danieluk-Stefanski
"Gorn" (un polonez), au mai intrat Eugen lacobovici "Vifor", Elena Filipescu-Filipovici "Smaranda", Emil
Halitki "Braun", Vanda Nicolski (Seiva Averbuch) si altii. In decembrie 1934 - dupa asasinarea lui Kirov,
ordonata in realitate de Stalin - incep marile epurari, care se vor intinde intre anii 1935-1938 si care vor lovi,
intre altii, si pe membrii conducerilor partidelor comuniste, aflate in U.R.S.S.. Nu si pe Alexandru Iliescu,
deoarece, in decembrie 1934, Boris Stefanov - sustinut de Gheorghi Dimitrov, un favorit al lui Stalin, - este
numit secretar general al P.C.d.R.. Element fanatic, bulgar de origine, Boris Stefanov se va inconjura de o
veritabila mafie bulgareasca cu ajutorul careia, cum am aratat, va trece pe listele de epurari toate conducerile
P.C.d.R., de dupa mai 1921. Alexandr Danieluk- Stefanski "Gorn", de pilda, va fi in primul lot de executie. In
anii urmatori vor fi executati in U.R.S.S., pe baza listelor intocmite de Boris Stefanov si de gasca sa,
urmatorii:
Elena Filipescu-Filipovici
Al. Dobrogeanu Gherea
Dumitru Grofli
Jaques Konitz
Marcel Pauker
Eugen Rozvan
Timotei Marin
linre Aladar
Dori Goldstein
Manea Erlich
Moise Dubinski
Alter Zalic
I. Dic -Dicescu
Elek Koblos
Leon Lichtblau
Gelbert Moscovici si multi altii.
Ceva mai norocosi, altii vor fi deportati ani de zile.

6.
PACTUL MORUZOV - FORIS: DE CE A FOST LICHIDAT ALEXANDRU ILIESCU?
In schimb, Alexandru Iliescu "Ignat" - ramas in U.R.S.S., dupa incheierea Congresului, timp de alti patru ani -
scapa miraculos de epurari. Vechile legaturi de familie cu Boris Stefanov il propulsase in P.C.d.R., in timp ce
comunistii Romani de origine maghiara si evreiasea, cum am vazut, ajung fie in fata plutonului de executie,
fie in Siberia pentru multi ani. Mai mult, ca o dovada a increderii depline a Moscovei si a lui Boris Stefanov,
Alexandru Iliescu "Ignat" este trimis in Romania, in 1935, cu misiunea expresa de a pune in aplicare planurile
Komintern-ului in chestiunea nationala: dezmembrarea Romaniei prin insurectie, conform schemei lui
Kolarov. Este insa arestat si condamnat pentru trei ani dar, potrivit vecinilor, Alexandru Iliescu isi facea
inchisoarea cu intermitente. In realitate, Alexandru Iliescu se pare ca devenise unul dintre informatorii
recrutati de SSI din interiorul P.C.d.R., in urma pactului incheiat in 1937 de Mihail Moruzov, seful SSI, cu un
grup de comunisti dirijati de Stefan Foris, a caror misiune era de a-i spiona pe ceilalti detinuti politici. Pactul
va fi reinnoit de urmasul lui Moruizov la conducerea SSI, Eugen Cristescu, in 1942, cand misiunea oamenilor
lui Foris - infiltrati prin inchisori si lagare - consta mai ales in supravegherea detinutilor legionari, condamnati
in urma rebeliunii din 1941 dar si a unor grupuri de comunisti, ca de pilda cel al lui Gheorghiu-Dej, in lagarul
de la Targu Jiu. Dupa august 1944, Dej se pare ca a descoperit tradarea lui Stefan Foris si a lui Alexandru
Iliescu. Este momentul, de aitfel, al declansarii conflictului dintre factiunea comunistilor ramasi in tara
condusa de Dej ("doftanistii") si cei sositi din U.R.S.S., odata cu Armata Rosie. Dupa cei patru ani petrecuti
in U.R.S.S. (1931-1935), Alexandru Iliescu se bucura nu numai de increderea sovieticilor care ocupasera
Romania, ci si de aceea a comunistilor veniti din U.R.S.S. impreuna cu ocupantul. In primul rand, de
increderea Anei Pauker. Fapt care il transforma insa intr-un indezirabil in ochii lui Dej, preocupat sa-si
intareasca pozitia in Partid prin oamenii sai (Gh. Apostol, Chivu Stoica, Nicolae Ceausescu, Emil Bodnaras
etc). Au circulat mai multe legende in legatura cu moartea lui Alexandru Iliescu. Unele puse in circulatie
recent, ca accea lansata de Ioan Talpes (un apropiat al lui Ion Iliescu dupa '90, fost sef al Serviciului de
Informatii Externe pana in 1997), potrivit careia "Ignat" ar fi fost ucis pentru ca, vezi Doamne, se impotrivise
in 1945 sovicticilor si promovarii comunistilor formati, ca si el, in U.R.S.S. (!) Un lucru este cert: Alexandru
Iliescu a fost lichidat prin impuscare, in 1945, de catre persoane ramase neidentificate, ceea ce indica o
rafuiala politica, avand in vedere intreg trecutul istoric al lui "Ignat", inclusiv cel de delator al propriilor
tovarasi de drum din grupul lui Stefan Foris, comunistul care a incheiat pacte de colaborare atat cu Moruzov,
cat si cu Cristescu, sefi SSI.
Cum vedem, telenovela "Viata unui ceferist" - pe care ne-o serveste Ion Iliescu, atunci cand vine vorba de
trecutul Kominternist al propriului tata - difera serios de adevarul istoric. Pentru biografia post-decembrista a
lui Ion Iliescu nu dadea insa bine - ba, ca sa citam din clasici, suna ca dracu'- faptul ca primul presedinte
emanat, dupa o revolutie zisa anticomunista, descindea, de fapt, dintr-un Kominternist. Refugiat timp de patru
ani in U.R.S.S. - in anii' 30, in plin stalinism - care intrase la Gorikovo in C.C. al P.C.d.R., partid a carui
misiune istorica, fixata de Moscova, era Dezmembrarea Romaniei. Misiune la care pusesera umarul - pe langa
P.C.d.R. - si cateva structuri de spionaj si terorism sovietice ori aflate sub mantie sovietica: NKVD, GRU,
DRO, Zacordat, toate foarte active in Romania in anii '20-'30. Asa inc at, Ion Iliescu si-a cosmetizat putin
biografia. Cum ar zice Caragiale p-aici, p-acolo, prin partile esentiaie. Dar, sa fim optimisti. Ca si in cazul
recentei afaceri a firului rosu, n-ar fi exclus ca Ion Iliescu sa exciame din nou: Acum mi-am amintit!
Probabil ca la toate acestea facea aluzie Ceausescu in 1955, in calitatea sa de secretar cu problemele de cadre
al P.M.R., atunci cand adnota pe fisa lui Ion Iliescu: "Despre tatal sau atat se cunoaste?" Evident, se stiau
mult mai multe. Dar in 1955 Ion Iliescu fusese selectionat de Kremlin pentru o misiune mult mai importanta:
el urma sa activeze in cadrul Uniunii Internationale a Studentilor (UIS), cunoscuta organizatie de front a
propagandei sovietice, cu sediul formal la Praga, dar in realitate condusa de la Moscova, de catre Sectia
Internationala a C.C. al PCUS si de catre Directoratul (PGU) al KGB, specializat in operatiuni externe.
III
ADOLESCENTA STALINISTA: ILIESCU SI "SANTIERISMUL"
DE TIP GULAG
1.
AUGUST '44: ADOLESCENTUL ILIESCU PUNE UMARUL LA SOVIETIZAREA ROMANIEI
Recomandarea 10 975 din 22 iulie 1955 (vezi Anexa 8) a C.C. al P.M.R., prin care Ion Iliescu era propulsat in
structura unei organizatii de front a UR.S.S. - asa cum era Uniunea Internationla a Studentior, cu sediul
formal la Praga - dezvaluie cateva amanunte extrem de interesante despre biografia fostului presedinte,
ascunse cu grija pana in prezent. Astfel, raportul mentioneaza:
Dupa 23 august 1944 [Ion Iliescu n.n.] s-a inscris in U.T C. Uniunea Tineretului Comunist) si a activat in
cadrul organizatiei U.T.C. a elevilor: A participat la diferite actiuni ale partidului. Dupa autodizolvarea U.T.
C. -ului, a continuat sa activeze in organizatia tineretului progresist si a U.T.M.. A fost ales in biroul
organizatiei de elevi pe langa comitetul capitalei al U.T.M..
Cu alte cuvinte, atunci cand Romanii incercau sa se opuna ocupatiei sovietice - multi dintre ei cu arma in
mana, in munti (barbati, femei, tineri sau batrani) - adolescentul Ion Iliescu se inscria, inca din august 1944, in
U.T.C., organism comunist. Sa observam ca Iliescu avea doar 14 ani si ca el participa, deja, la diferite actiuni
ale partidulul comunist, nespecificate insa in referat. In conditule ocupatiei sovietice a Romaniei, a participa
la diferite actiuni ale unui partid controlat si dirijat, de sus si pana jos, de sovietici, nu era decat o forma de ate
pune in slujba inamicului, a ocupantului strain. Altfel spus, o forma de colaborationism. Dar cu un tata si un
unchi formati in U.R.S.S., adolescentul Ion Iliescu prezenta in ochii sovieticilor toate garantiile pentru a fi
promovat si utilizat, in actiunea generala de acaparare a puterii de catre Partidul Comunist si de sovietizare a
Romaniei.
Filiera era una tipic sovietica: prin pepiniera U.T.M., organizatie de tineret structurata dupa modelul similar
sovietic: Komsomol. Sfera de actiune initiala a adolescentului-activist Ion Iliescu: elevii, liceenli. Racolarea
acestora se pare ca a dat rezultate, fiindca Iliescu este mentionat in referat ca fiind membru al Comitetului pe
capitala al U.T.M.. Nu era insa decat primul pas al ascensiunii adolescentului Iliescu, regizata formal de
Romani, in umbra acesteia aflandu-se, in realitate, ocupantul sovietic, cu politica sa de cadre. Comunisti
Romani nu erau decat simpli executanti, timorati si obedienti, ai ordinelor date de consilierii sovietici,
instalati in Romania odata cu Armata Rosie. Ca lucrurile stateau asa, anume cs adolescentul Iliescu devenise
un fel de ienicer sovietic, in care se puneau sperante, o dovedeste un alt detaliu din raport.
2.
ALBANIA, "MON AMOUR": BRIGADA KOMSOMOLISTA "VASILE ROMTA"
"In vacanta de vara a anului 1947 (Ion Iliescu n.n.) a plecat voluntar in brigada de munca "Vasile Roaita", in
Albania, unde a lucrat pe Santierul National al Cailor ferate."
Respectand riguros grafia documentului, nu-ti poti reprima cateva intrebari, absolut firesti. Ce cauta, oare,
adolescentul Ion Iliescu tocmai in Albania? Si inca in vacanta de vara cand, de regula, adolescentii prefera sa
faca excursii, sport sau orice altceva, decat sa mearga sa construiasca o cale ferata! Si unde? Tocmai in
Albania, ca si cum - daca adolescentul Ion Iliescu tinea mortis, n-ar fi gasit de lucru si in Romania. Ce-l mana
oare pe adolescentul Ion Iliescu, de numai saptesprezece ani, in Albania, inregimentat in 'brigada de munca
Vasile Roaita? Nu mai staruim asupra umorului involuntar al numelni cu care fusese botezata, pompos,
brigada. Se stie ca, dupa vreo doua decenii de comunism, s-a descoperit, intamplator, ca ceferistul Vasile
Roaita nu trasese sirena la Grivita in timpul grevei din 1933, ca sa-i alerteze pe ceferistii din cartier, ci ca sa
alerteze politia, al carei informator zelos s-a descoperit ca fusese bravul ceferist. Prin urmare, adolescentul
Ion Iliescu - in vacanta de vara 1947- nu merge si el intr-o excursie, nu se duce si el la pescuit, nu se plimba si
el cu o fata, nu da si el cu piciorul intr-o minge - nu, adolescentul Ion Iliescu pleaca intr-o brigada de munca,
taman in Albania, sa construiasca o cale ferata! Un comportament, la prima vedere, cel putin straniu. Care sa
fie misterul etapei albaneze din viata lui Ion Iliescu? Mai intai, trebuie precizat Ca fenomenul asa-ziselor
brigazi de munca si cel al santierelor tineretului era unul inventat de propaganda sovietica si practicat intens,
ca factor de indoctrinare si spalare a creierelor, inca din anii '20. In realitate, brigazile de munca,
santierismul si stahanovismul (celebrele spargeri de norma), constituiau un mijloc prin care cadrele de
perspectiva ale partidului comunist erau antrenate sa conduca, sa mobilizeze, sa influenteze propagandistic,
intr-un cuvant, sa manipuleze o masa de indivizi, intr-o anume situatie data. Sovieticii au constituit brigada de
munca "Vasile Roaita" in Romania, tot asa cum au constituit brigazi simila re si in alte tari ocupate, pe cale de
sovietizare. Calea ferata Tirana-Duress facea parte din ajutorul sovietic, fratesc, acordat Albaniei, iar brigazile
Komsomoliste venite in Albania constituiau retortele de laborator in care se forjau viitorii sefi comunisti. Ion
Iliescu si alti cativa fusesera expediati in Albania, in primul rand, pentru a fi antrenati in munca de cadre,
instruiti acolo de sovietici cum sa comande si sa manipuleze o comunitate de indivizi. Este cunoscut faptul ca
NKVD-ul si GRU-ul si-au recrutat cei mai importanti spioni (cartite) in cursul Razboiului civil din Spania din
anii '30, exact din randurile asa-ziselor brigazi internationale, care au actionat, dirijate de Komintern, NKVD
si GRU, impotriva lui Franco. Fenomenul a continuat dupa 1945, numai ca acum acestea erau botezate
brigazi de munca. PMR a urmat si el, riguros, expenenta sovietica, infiintand dupa 1947 santiere de tip Salva-
Viseu, Agnita -Botorca, ori Bumbesti-Livezeni. Ca Ion Iliescu a trecut testul albanez in ochii sovietic ilor, o
probeaza urmatoru1 pasaj din raport.

3.
SLAVA MARELUI STALIN:
ELEVUL ION ILIESCU DEVINE MEMBRU C.C. AL U.T.M. LA 19 ANI
"La conferinta raionala a U.A.E.R. (Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania n. n.) din 1948 [Ion Iliescu,
n. n.] a fost ales membru C.C. al U.A.E.R. unde a muncit pana la Congresul de unificare al organizatiilor de
tineret din martie 1949, cand a fost ales membru in C.C. al U.T.M.."
Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania (U.A.E.R.) era o alta organizatie de inspiratie comunista, una
dintre numeroasele care proliferau in Romania acelui moment, prin care sovieticii si P.C.R. incercau sa
regrupeze sub controlul lor, pe bresle, varste si studii, o cat mal mare parte a populatiei, in scop de manipurare
politica. Cum mai existau si alte organizatii de tineret - de pilda, Uniunea Nationala a Studentilor din
Romania (UNSR) - in martie 1949 avea loc Congresul Organizatiei Unice Revolutionare a Tineretului
Muncitor, care va alege conducerea komsomolului romanesc, anume Comitetul Central al Uniunii Tineretului
Muncitor: Lucrarile congresului au avut loc la Ateneu, intre 21 si 28 martie 1949, in prezenta dr. Petru Groza,
Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Emil Bodnaras, si alte marimi comuniste, dar -
mai ales - a ambasadorului sovietic S.I. Kavtaradze, un soi de vice-rege al U.R.S.S. la Bucuresfi.
In seara primei zile a congresului, toti cei 700 de participanti, Romani si straini., au luat parte la spectacolul
Alexandr Mastrosov de la Opera.
Teohari Georgescu, secretar C.C. al P.M.R., tine o cuvantare in care afirma: "In constituirea Uniunii
Tineretului Muncitor noi ne-am calauzit dupa glorioasa experienta a Komsomolului, creat si educat de
marele partid al lui Lenin si Stalin."
Care erau sarcinile U.T.M., stabilite in lumina hotararilorunei plenare a P.M.R. din decembrie 1948? o spune
tovarasul Teohari Georgescu, viitorul deviationist al grupului Ana Pauker – Vasile Luca din 1952.
"Este vorba de a lichida definitiv capitalismul, de a sfarama complet vechea socie tate bazata pe exploatarea
si asuprirea omului de catre om si a zidi din temelii o societate noua fara exploatare, societatea socialista."
Ceea ce va predica si activistul adolescent Ion Iliescu, printre elevi si studenti, cum vom vedea. Sa remarcam
limbajul de lemn, element-cheie al propagandei comuniste. Mentalitatea si frazeologia stalinista apar cu
pregnanta mai ales in pasajul cuvantarii lui Teohari Georgescu cand se preciza ceva mai clar ce anume astepta
conducerea P.M.R. de la activistii U.T.M.. Asadar, si de la Ion Iliescu.
"Ca marxisti, stim ca drumul spre socialism este plin de obstacole (..) ca ne pandeste dusmanul viclean si
inversunat, care unelteste din umbra, nutrind speranta zadarnica de a restaura regimul burghezomosieresc.".
Iata o fraza cheie pentru toata existenta lui Ion Iliescu. Dusmanul viclean si inversunat, care unelteste din
umbra, nutrind speranta de a restaura regimul burghezo-mosieresc, o imagine stereotip care il va obseda pe
Iliescu pana in decembrie '89 (cand el cerea colaboratorilor sa “se impiedice aceasta alunecare periculoasa
spre dreapta�, care era Revolutia Romana sau in 28 ianuarie ori 13-15 iunie '90, cand Ion Iliescu le multumea
minerilor. Caci PNTCD, PNL ori Corneliu Coposu, in mentalitatea lui Ion Iliescu din '89-'90, nu incercau
altceva decat sa restaureze ceva periculos, asupra caruia atrasese atentia tovarasul Teohari Georgescu, inca
din martie 1949: restaurarea regimului burghezo-mosieresc. Iata si de ce, dupa '89, Ion Iliescu va avertiza
mereu asupra pericolului revenirii mosierilor (categorie sociala disparuta, in realitate, inca din 1921, dupa
ampla reforma agrara de sub Regele Ferdinand!). Si, probabil, naluca burghezo-mosiereasca ii mai bantuie si
astazi mintile, atunci cand Iliescu vorbeste de pericolul pe care il reprezinta lupii tineri ai capitalismulni
romanesc ori restitutio in integrum. Nu-l invatase Teohari Georgescu, inca din martie '49, ca "dusmanul de
clasa se pune in slujba imperialismului si se deda la crime, acte de provocare, de sabotaj si de spionaj?" Ce
altceva putea fi, cincizeci de ani mai tarziu, integrarea euro-atlantica, decat o punere in slujba

imperialismului, a dusmanului de clasa, venit la putere dupa alegerile din 1996? Dar, pentru ca asa ceva sa nu
se intample, inca din martie '49 Ion Iliescu stia ca nu trebuie abandonat, sub nici un motiv firul rosu cu
Moscova. Nici in gandire, nici in practica.

-copyright srl 3familia lui ion iliescu filiera zacordat dro din p.c.d.r. ale f.c.b. impus, dupa

26.1KB
pus acum 20 ani
   
Mephistofel
Vizitator
4.
CA MEMBRU C.C. AL U.T.M., ION ILIESCU LUPTA INCA DIN 1949 CONTRA "HIDOSULUI
IMPERIALISM AMERICAN" SI A "PACTULUI ATLANTICULUI DE NORD"
Din invataturile lui Teohari Georgescu catre utemisti, adolescentului Ion Iliescu i se fixeaza bine in minte
urmatorul avertisment:
"Astazi, hidosul imperialism american, care a luat locul hitlerismului, trece la o politica tot mai agresiva si
incheie blocuri razboinice, ca Pactul Atlanticului de Nord, care ameninta pacea, independenta si
suveranitatea natiunilor impotriva inrobirii popoarelor se ridica marele si invincibilul Stat Sovietic, condus
de Partidul Bolsevic si de tovarasul Stalin, tarile democratiei populare, masele populare cele mai largi..."
Imaginea hidosului imperialism american, a balaurului care era Pactul Atlanticului de Nord, impotriva caruia
se ridica, iata, Stalin-Fat Frumos si Statul Sovietic - precum baba facatoare de minuni din basme Sfanta
Vineri - aceasta imagine va continua sa existe, rezidual, in mentalul lui Ion Iliescu pana in anii '90. Cand firul
rosu cu Moscova coexista, bine-mersi, cu parteneriatul pentru NATO, tradand astfel, pe plan psihologic, un
anumit tip de schizofrenie mentala si duplicitate politica.
Indoctrinat inca din adolescenta de propaganda stalinista sa lupte contra hidosului imperialism american sau
contra blocului razboinic - cum era definit Pactul Atlanflcului de Nord - Ion Iliescu nu-si va schimba, in mod
fundamental, ideile din tinerete. Ci doar - dupa prabusirea comunismulni si a marii Uniuni Sovietice - isi va
modifica, precum un cameleon, comportamentul si limbajul politic, in scopul adaptarii la noua situatie. Tot
asa cum isi va cosmetiza propria biografie. Toate acestea pentru legitimizarea sa politica, in noul context
intern si international. Acest tip de gandire schizoida, de comportament duplicitar - pe de o parte, formal,
parteneriatul NATO cu americanii, iar pe de alta, in secret, firul rosu cu Moscova - constituie, de fapt,
matricea definitorie a omului politic care este Ion Iliescu, si care nu se va putea schimba niciodata. Fiindca
matricea aceasta i-a fost inoculata lui Ion Iliescu prin spalarea creierului de catre propaganda stalinista, la
varsta cea mai propice: varsta adolescentei. Atunci cand se formeaza personalitatea si se structureaza mental
valorile, pentru o viata de om.
Indicatiile tovarasului Teohari Georgescu din '49 erau foarte clare:
"Impletiti in activitatea voastra educativa din randurile tineretului dezvoltarea sentimentului patriotic si
atasamentul pentru Tara Sovietelor cu dezvoltarea luptei impotriva imperialismului, dusman al popoarelor si
al tineretului dusman al pacii si al socialismului."
Ce anume trebuia sa urmareasca activistul-adolescent Ion Iliescu si ceilalti, in munca de propaganda, de
modelare a tineretului, de sovietizare a generatiei tinere din Romania?
Tovarasul Teohari Georgescu afirma raspicat:
"Faceti din fiecare tanar (...) un luptator activ sub steagul internationalismului proletar, pentru pace si
socialism, un militant credincios al Federatiei Mondiale a Tineretului Democrat si aprindeti-i in inima o ura
nestinsa impotriva dusmanului imperialist precum si hotararea de a lupta pentru Republica Populara
Romana pana la ultima picatura de sange."
Ion Iliescu si conducerea U.T.M. trebuiau sa se calauzeasca, in acest sens, dupa sfaturile celui definit de
tovarasul Teohari Georgescu drept bunul prieten si sfatuitor al tineretului roman:
Mihail Ivanovici Kalinin (decenii la rand, colaboratorul de paie din umbra lui Stalin), care spusese:
"Calitatile specifice tineretului nu trebuie inabusite dimpotriva, ele trebuie incurajate, pentru ca pe terenul
lor fertil sa se dezvolte un OM [subl.n.], desavarsit."
Ion Iliescu nu va uita de sfatul Ini Kalinin si - cum vom vedea intr-un alt capitol - in calitate de prim secretar
al U.T.C. (U.T.M.) si ministru pentru Problemele Tineretului, pe la mijlocul anilor '60, va patrona prograrnul
statiilor pilot, condus de sociologul Vasile Caramelea, care urmarea exact obiectivul fixat de Kalinin -
faurirea OMULUI NOU. In care scop se va cerceta antropometric , intre altele, si circumferinta pumnului de
miner, in comparatie cu circumferinta pumnului unui muncitor forestier, stabilindu-se astfel ca pumnul
minerilor avea un diametru mai mare decat al padurarilor. Lucru ce va avea apoi unele consecinte in iunie '90,
in Piata Universitatii.
Dar sa vedem ce era acea misterioasa Federatie Mondiala a Tineretului Democrat, evocata cu atata evlavie de
tovarasul Teohari Georgescu, ca pe un fel de Mecca a tineretului comunist. Potrivit cercetatorului belgian Joel
Kotek, de la Centrul de studii pentru relatiile internationale si strategice al Universitatii Libere din Bruxelles,
asa-zisa Federatie Mondiala a Tineretului Democrat nu reprezenta altceva decat o organizatie de front a
Moscovei, dirjati si finantata din umbra de Sectia Internationala a C.C. al PCUS, si de serviciile secrete
sovietice. Organizatiile de front treceau drept multe insututii internationale, care se pretindeau
"reprezentative pentru toate curentele societatii civile democratice, avand, aparent, idei non-comuniste, dar
fiind, in acelasi timp, controlate strict de comunisti, ele servind in fapt atingerii obiectivelor politicii externe
a Uniunii Sovietice". Inca din anii '20, Stalin observase ca asemenea organizatii - formal, non-comuniste - ar
fi putut servi mult mai eficace si mai subtil intereselor U.R.S.S., decat organizatiitle care se autoproclamau, pe
fata, comuniste. Asadar inca din anii '20, sovieticii creasera zeci de organizatii internationale, asa-zis noncomuniste,
ale caror obiective formale urmareau sa atraga simpatia si elogiile celor care, de fapt, nu agreau
comunismul. Obiective, ca de pilda pacea, lupta anti-imperialista, dezarmarea, progresul stiintific, economic
si cultural al umanitatii etc., puteau atrage - dar si servi - ca filiere de racolare, spionaj si manipulare politica
ale Moscovei. Caracteristic acestor organizatii de front era masiva lor infiltrare cu comunisti nedeclarati, care
afisau cu totul alte afinitati politice, dar care erau, fara exceptie, agenti ai Moscovei. Altfel spus, comunisti
sub acoperire. Joel Kotek ii defineste, inspirat, drept submarine teleghidate de Moscova. Stephen Koch, in
"La fin de l'inocence" (Grasset, 1995), carte tradusa si in romaneste (sfarsitul inocentei), face un remarcabil
studiu asupra acestui gen de manipulare sovietica. Federafia Mondiala a Tineretului Democrat constimia o
asemenea organizatie de front, manipulata de Kremlin si infiltratat de submarine (agenti acoperiti) ai
Moscovei.
Oficial creata la Londra, in noiembrie 1945, Federafia Mondiala a Trneretului Democrat se declara apo1itica.
Lista diferitelor delegatii ar fi putut acredita teza reprezentativitatii: doar 3,2% comunisti, fata de 4% catolici.
In realitate, prin comunistii nedeclarati, Moscova controla peste treisprezece delegatii nationale occidentale -
intre care cele ale Italiei, Marii Britanii si Statelor Unite. Presedintele FMJD (abrevierea titulaturii in
franceza) nu era altceva decat fostul Kominternist Eduard Goldstuker, care reprezenta Cehoslovacia. Doi
dintre cei trei generali ai FMJD erau de asemenea submarine ale Moscovei. Acelasi scenariu se va repeta si la
crearea Uniunii Internationale a Studentilor (UIS), organizatie fondata la Praga in 1946 si in care - cum vom
vedea - va fi infiltrat Ion Iliescu zece ani mai tarziu (1956), ca submarin al Uniunii Sovietice, dupa studiile
sale in U.R.S.S..
In ultima zi a Congresului, Ion Iliescu a fost ales membru al Comitetului Central al U.T.M., alaturi de alte
patruzeci si cinci de persoane, care vor adresa o telegrama - cui altcineva? - generalissimul I. V. Stalin, si care
se incheia apoteotic, in spiritul epocii:
TRAIASCA MARELE PRIETEN AL TINERETULUI MUNCITOR DIN INTREAGA LUME, GENIUL
OMENIRII MUNCITOARE - TOVARASUL STALIN!
5.
LA BACALAUREAT SI ADMITEREA LA POLITEIINICA, ION ILIESCU - MEMBRU C.C. AL
U.T.M. - DEVENISE "SEFUL POLITIC" AL PROFESORILOR SAl
Din martie 1949, liceanul Ion Iliescu devine membru C.C. al U.T.M. si, in acest fel, seful politic al
profesorilor sai, deoarece timp de un an ci va activa in cadrul sectulor invatamant mediu si superior ale C.C.
al U.T.M..
Referatul de cadre din aprilie 1955 precizeaza:
"Dupa terminarea liceului in 1949, (Ion Iliescu, n.n.), a muncit timp de un an in aparatul C.C. al U.T.M., in
sectia de invatamant mediu, apoi in sectia de invatamant superior"
Practic, atunci cand isi va da bacalaureatul si apoi admiterea la Politehnica, adolescentul Ion Iliescu devenise,
pe linie pohtica, seful profesorilor sai. Ales in martie 1949 membru C.C. al U.T.M., Ion Iliescu isi va da
bacalaureatul la liceul Spiru Haret - doua luni mai tarziu - nu in calitate de elevul Ion Iliescu, ci in calitate de
tovarasul Ion Iliescu, membru al C. al U. TM., sectia invatamant mediu. Exact sectia care controla politic
invatamantul secundar din Romania. Acelasi lucru se va repeta si cand Ion Iliescu va da admiterea la
Politelmica. In 1949, sarcina principala a U.T.M. pe linie de educatie nu era alta decat transpunerea in viata a
reformei invatamantului, initiata de C.C. al P.M.R. In 1948.
Reforma invatamantului se incadra intr-un plan mai amplu de sovietizare a Romaniei, proces dirijat de la
Moscova dupa 1945 - in conditiile ocupatiei sovietice a Romaniei si ale ascensiunii la putere a structurilor
Partidului Comunist Roman - proces accelerat mai ales dupa lovitura de stat din 30 decembrie 1947. Daca
pana in 1948 Stalin mentinuse in zona de ocupatie sovietica a Europei de Est (deci si in Romania) aparentele
regulilor unei minime democratii, dupa discursul din 1946 de la Fulton (SUA) al lui Winston Churchill - prin
care premie rul britanic constata ca "O Cortina de Fier se intinde in mijlocul Europei, de la Marea Baltica
pana la Marea Mediterana" - Stalin declansase ceea ce analistii si istoricii au denumit ulterior drept
Razboiului Rece: acea confruntare intre blocul sovietic si blocul occidental pentru suprematia mondiala, care
se va incheia intre 1989-1991, prin prabusirea comunismului in Europa de Est, dezmembrarea U.R.S.S. si a
Tratatului de la Varsovia. In acest context este interesant de remarcat ca acelasi Ion Iliescu, care a pus umarul
la comunizarea Romaniei inca din 1949, va emana in 1989, ca lider al Romaniei postcomuniste!
Esenta, procesului de sovietizare a Roman iei (ca si a celorlalte state europene, ocupate dupa 1945 de Armata
Rosie) o constituia impunerea totala a modelului sovietic, stalinist, in toate structurile statului ocupat.
Sovietizarea - este bine sa precizam - implica nu numai aservirea institutionala, dar si cea mentala, fata de
modelul sovietic. Activistii din conducerea P.C.R. .sau U.T.M., printre care si Ion Iliescu - sub conducerea si
indruma rca consilierilor sovietici (de regula, agcnt,ii NKVD-ului), disipati cu drepturi suverane in toate
institutilile politice si administrative ale tarii - impuneau nu numai restructurarea unei institutii sau activ itati
conform modelului sovietic, nu numai epurarea cadrelor conform criteriilor sovietice de selectie a
personalului dar - mai ales - modelarea gandirii conform ideologiei sovietice. Celor doua cercuri de putere ale
paradisului rosu romanesc - cercul cons ilierilor sovietici, instalati cu miile in Romania, ca sefi ai
sefilorRomani si cercul activistilor romani selectati, promovati si controlati strict de catre consilierii sovietici
- aveau sa i se adauge in 1948 un al treilea, prin aparitia unei institutii tipice pentru orice stat comunist:
Securitatea, adica politia politica. Botezata initial drept Directia Generala a Securitaii Poporului (DGSP).
Acest al treilea cerc de sovietizare a Romaniei era, de fapt, cel insarcinat cu transpunerea in viata a ordinelor
emanate din primele doua cercuri ale puterii comuniste: cea a consilierilor sovietici (viceregii Romaniei) si
cea a uneltelor lor, activisti Romani din conducerile P.C.R. ori U.T.M.. Lasand la o parte faptul binecunoscut
ca cei mai multi activisti din conducerea P.C.R, proveneau, la acea data, din cadre instruite si teleghidate din
U.R.S.S., mai exista si un plan general, un fel de scenariu in 45 de puncte, al sovietizarii fortate care, cu mici
adaptari locale, s-a aplicat in toate tarile ocupate de Armata Rosie. Un asemenea plan (vezi Anexa 9),
descoperit dupa moartea liderului comunist al Poloniei, Boleslaw Bierut, a fost pus in practica si in Romania
dupa 1948, in cadrul procesului de sovietizare fortata a societatii. Ca membru C.C. al U.T.M., Ion Iliescu s-a
numarat printre aceia care au activat, inca de atunci, pentru transpunerea in viata, intr-un domeniu sau altul, a
celebrei Directive speciale KAA / C.C. 113, indicatia NK/003/47, elaborata la Moscova la 2 iunie 1947, din
care mentionam aici cateva puncte, pentru a inte1ege mai exact rolul lui Ion Iliescu, ca membru C.C. al
U.T.M., in acei ani de inceput ai sovietizarii fortate a Romaniei.
"35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati
profesorii care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiti. Sa se
analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar in licee sa se
opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filozofiei generale si a geneticii. Cu ocazia predarii
istoriei, nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau au vrut sa serveasca binele tarii, ci trebuie
aratata doar miselia regilor si lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa
specializarea ingusta."
Sau:
"45. Trebuie ca la faculte sa ajunga, cu prioritate, cei ce provin din cele mai de jos clase sociale, cei care nu
sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma."
Reforma invatamantului din Romania, ca parte a sovietizarii educatiei, initiate de PMR in 1948 - pe care
activul C.C. al U.T.M., "Sectia de Propaganda" si sectia "Cadre" a P.M.R., ca si nou-nascuta Directie
Generala a Securitdtii Poporului urmau sa o transpuna in viata - se rezuma, in fapt, la cele de mai sus. Ca
urmare, mii de profesori vor fi epurati din scoli, licee si facultati, datorita originii nesanatoase a rudelor
(parinti chiaburi sau mic -burghezi, functionari, preoti, militari ori care fuseseri membrii ai partidelor
burgheze etc); mii de elevi si studenti, la randul lor, aveau sa fie eliminati, iar multi dintre ei vor fi trimisi
curand la Canal (in lagarele de munca de la Poarta Alba, Peninsula etc.), ori in inchisori (Pitesti, Gherla,
Aiud) la reeducare, deoarece se manifestasera intr-un fel sau altul, contra comunismului si a ocupatiei
sovietice, materiile predate in scoli si facultati, epurate si ele in continut, in concordanta cu stiinta sovietica si
indicatiiie lui Stalin; manualele de literaturi sau istorie, rescrise in conformitate cu ideologia stalinista iar
marii scriitori Romani (un Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Ion Barbu, Blaga) interzisi, cartile lor eliminate
din toate bibliotecile; apar listele de autori si de carti interzise, precum si perchezitiile la domiciliu, in urma
simplulni denunt ca un cetatean avea acasa un volum de Eminescu sau Maiorescu. Perchezitii soldate cu ani
de inchisoare, pentru detinere de literatura subversiva ori reactionara sau care ar face elogiul
nationalismului si fascismului. Activistii C.C. ai U.T.M., umar la umar cu “tovarasii din Interne�,
organizeaza adevarate razii prin scoli, licee si facultati. Sunt recrutati informatori dintre adolescenti si
infiltrati ofiteri sub acoperire in facultati, care conduc alaturi de activistii U. T. M. sedintele de demascare si
interogatoriile soldate cu declaratii de desolidarizare, dupa zile si saptamani de ancheta in stil NKVD-ist.
Sovietizarea invatamantului romanesc, componenta a sovietizarii fortate a Romaniei din acei ani, se inscria
intr-un context general, in care activitatile C.C. al U.T.M. sau ale C.C. al PMR se profilau si mai bine daca
urmarim bilantul institutiei cheie a procesului de sovietizare fortata: DGSP-ul, condus de fostul agent NKVD
Pantiusa Bodnarenko, Romanizat generalul Pintilie, secondat de generalul Alexandru Nikolski si de generalul
Gheorghe Mazuru, ambii cadre NKVD, infiltrate cu misiuni de acoperire in Romania. In penoada 1948-1952,
conform unor statistici intocmite sub regimul lui Ceausescu, peste 80.000 de arestati politici au disparut in
inchisorile si lagarele din Romania. Printre acestia, un numar important de elevi, studenti si profesori.
Epurarea invatamantului si programelor de studiu, substituirea culturii umaniste prin agitatie si propaganda
de tip sovietic, au fost principalele obiective ale membrilor C.C. al U.T.M., in 1949 si 1950. Se pare ca tanarul
Ion Iliescu a dat randament in aceasta directie, pentru ca referatul de cadre 10975/22 iulie 1955 precizeaza:
"In muncile pe care le-a avut (Ion Iliescu ,n.n.) a dovedit ca este bun organizator si a indeplinit sarcinile cu
mult simt de raspundere. Pentru rezultatele bune obtinute in activitatea sa el a fost decorat cu “Medalia
Muncii."
Acelasi referat mai mentioneaza si un detaliu, care merita toata atentia:
"In noiembrie acelasi an (1949, n.n.), cu ocazia saptamanii internationale a studenptilor de la Praga, (Ion
Iliescu n.n.) a fost trimis in R. S. Cehoslovaca, ca delegat al C.C. al U.T.M.."
Dupa momentul internationalist al Brigazii Vasile Roaita din Albania (1947), tanarul Ion Iliescu era propulsat
acum un pas mai departe, in structurile organizatiilor de front manipulate de Moscova, participand la
Reuniunea Internationaia a Studentilor, tinuta la Praga. De ce la Praga? Deoarece in capitala Cehoslovaciei se
constituise in 1946 Uniunea Internationala a Studentilor (UIS), o organizatie de front dirijata si finantata
generos de Uniunea Sovietica, in cadrul careia tanarul Ion Iliescu era vizat ca sa fie infiltrat, asa cum se va si
intampla (conform referatului de cadre din iulie 1955) in 1956, cand Ion Iliescu va fi teleghidat in conducerea
U.I.S. Pentru aceasta mai era necesar un singur pas, dar unul esential. si, in acelasi timp, logic. Referatul de
cadre din iulie 1955 il mentioneaza:
"In 1950 (Ion Iliescu n.n.) a fost trimis la studii in U.R.S.S. A studiat cinci ani, la Institutul Energetic din
Moscova. Grupul de partid din institut, cat si colegii sai apreciaza ca era preocupat de studiu si a reusit ca
intotdeauna sa fie printre primii la invatatura."
Toate bune si frumoase. Numai ca, pe timpul studiilor sale la Moscova, tanarul Ion Iliescu nu s-a ocupat
numai cu studierea energeticii. El a avut si o alta insarcinare, care reprezinta alta mare amnezie de care
sufera fostul presedinte, de cate ori isi expune biografia cosmetizata. si nu era vorba de o insarcinare
oarecare, cum observam in precizanle referatului de cadre din iulie 1955.
"Pe timpul cat a stat la Moscova, (Ion Iliescu n.n.), a fost secretarul (Comitetului Unional al Studentilor si
Aspirantilor romani) aflati la studii in U.R.S.S. A muncit cu multa constiinciozitate, a ajutat studentii la
studiu, a dovedit initiativa in munca si combativitate fata de lipsuri. Uneori avea insa o atitudine de comanda
si nu tinea seama de parerile celorlalti. De asemenea, era pripit in luarea de hotarari."
Ce insemnau, in realitate, cele de mai sus, vom vedea in capitolul urmator al biografiei secrete a lui Ion
Iliescu.
IV
LA MOSCOVA, ILIESCU A
DEVENIT "INGINER AL SUFLETELOR"
SI EXPERT INA "MASKIROVKA"
1.
LA 19 ANI, M EMBRU C.C. AL U.T.M., ILIESCU VINA "COSMOPOLITII", "MALAGAMBISTII"
SI "CODASII", EXPEDIATI ULTERIOR LA CANAL
In 1950, Ion Iliescu - membru C.C. la U.T.M., Sectia "Invatamant Mediu si Superior" - intra la Facultatea de
Hidroteimica din Bucuresti. Ca si la bacalaureat, el era in pozitia de a fi sefu’ pe linia ideologica, al
profesorilor sai. Conform sistemului de subordonare al momentului, Ministerul Educatiei si invatamantului nu
juca decat rolul unei simple anexe a Sectiei "invamant Mediu si Superior" din C.C. al U.T.M., sectia care
transpunea in viata (in scoli, licee, facultati etc) politica partidului in randul tineretului studios. Mai exact,
Ministerul invatamantului nu era decat o simpla curea de transmisie a ordinelor si directivelor primite de la
sectia sus-amintita, angrenata pana peste cap cu aplicarea reformei invamantului introdusa in 1948. Un amplu
plan de epurari (dupa modelul sovietic) a programelor de invatamant, dar si al elevilor, studentlor si
profesorilor cu pete la dosar. Pe 25 mail 949, printr-o hotarare a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. - la
indicatia expresa data de Stalin lui Dej, de a elimina din societatea romaneasca orice forma de rezistenta la
procesul de sovietizare - se anunta, triumfator, deschiderea lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Vastul
sistem al lagarelor de munca fortata, dupa modelul Gulagului sovietic, in care isi vor lasa oasele, exterminati
fizic, cateva zeci de mii de Romani, in numai cativa ani. lar U.T.M.-ul, in a carei conducere facea parte din
martie 1949 si Ion Iliescu, urma sa-si aduca o contributie specifica la planul de exterminare al Romanilor,
intruchipat de Canal. Sa observam ca U.T.M.-ul aparea ca orgamzatie unica de manipulare a tineretului din
Romania in martie '49 iar Canalul Dunare-Marea Neagra, cu coloniile sale penitenciare, doua luni mai tarziu,
in mai '49, ca sa intelegem astfel legatura stransa dintre cele doua evenimente. Epurarea invatamantului
romanesc, la toate nivelurile si pe toate planurile, constituia sarcina specifica incredintata de P.M.R.U.T. M.-
ului, sustinut de "DOSP", infiintat - coincidenta - cu cateva luni inaintea constituini U.T.M.-ului, in august
'48. Practic, U.T.M.-ul (in conducerea caruia se afla Ion Iliescu), Canalul Dunare-Marea Neagra (vastul sistem
concentrationa r de exterminare a romanilor, conceput dupa modelul Gulagului sovietic) si "Directia Generala
a Securitatii Poporului" (in care activa Eftimie Iliescu, unchiul bravului utemist-sef Ion Iliescu) - apar toate
trei aproape concomitent, intr-un rastimp de numai cateva luni. Mecanismul fusese, asadar, pus la punct: ceea
ce epura U.T.M.-ul in randul elevilor, studentilor si al profesorilor, cu ajutorul neprecupetit al DGPS-ului,
inghitea - de multe ori pe veci - Canalul. Ce ne spune Ion Iliescu despre aceasta penoada prodigioasa din
existenta sa? Despre rolul sau, ca membru al C.C. al U.T.M. ("Sectia Invatamant Mediu si Superior"), in
epurarea liceelor si facultatilor de aceia considerati ca avand origine nesanatoasa, de cosmopoliti, de
malagambisti ori de asa-zisii codasi (cei care se opuneau stahanovismului, spargerii normelor de munca in stil
sovietic)?
Despre toate acestea Ion al nostru nu sufla o vorba. Sa nu fi fost nici membru C.C. al U.T.M.? Sa nu fi
participat nici, ca membru al "Sectiei invatamant Mediu si Superior", la aplicarea reformei invatamantului in
licee si facultati? Iata cum isi rezuma activitatea din acei ani Ion Iliescu:
"Am intrat la Politehnica, la Facultatea de Hidrotehnica din Bucuresti, ca bursier. Peste un an, am fost
cooptat intr-un grup de studenti bursieri pentru studii in strainatate, la Moscova."
Nici o vorba despre alegerea sa in C.C. al U.T.M., nici o vorba despre epurarile din invatamant! Si - mai ales -
nici o vorba despre Canal si tinerii expediati, acolo, via DGPS. Ce treaba avea cu toate astea el, Ion Iliescu?
Baiat studios, Ion intra in 1949, ca bursier, la Politeimica. Peste un an, in 1950, era cooptat (interesanta
exprimare!) intr-un grup de studenti bursieri pcntru studii in strainatate. Unde? La Moscova. Sa retinem
insistenta lui Iliescu pe cuvantul bursier, care induce in constunte ideea de tanar studios: a intrat la
Politehnica ca bursier, a fost cooptat, intr-un grup de bursieri, pentru studii in strainatate. Ion al nostru era
chiar bursier. Numai ca la Politelinica, Iliescu a intrat in 1949 in calitate de membru in C.C. al U.T.M.. Ce
sanse avea sa cada la examenul de admitere de la Pohtchnica, in 1950, un membru C.C. al U.T.M.? Ace1easi
pe care le avea un membru C.C. al P.M.R. Adica: vai de mama profesorilor aceia! La fel stateau lucrurile si cu
cooptarea lui Iliescu pentru studii in strainatate. Mai exact, la Moscova. Desi nu ni se spune cine anume il
cooptase pe Iliescu pcntru studii la Moscova, nu este prea greu de dedus: consilierii sovictici. Era cat se poate
de normal, la urma urmelor, ca un tanar care din 1944 (de la 14 ani) se implicase in activitatea tineretului
comunist, patticipand la diferite actiuni ale partidului (nespecificate in referatul din iulic 1955), care
condusese U.A.E.R., iar vara mergea cu brigada "Vasile Roaita", la reciclare in Albania, si care devenise
membru al C.C. al U.T.M. (Komsomolul romanesc) sa fie cooptat pentru studii in U.R.S.S..
Ce a mai uitat Ion Iliescu sa spuna? Citim in referatul din 1955:
"In noiembrie acelasi an (1949 n.n.), cu ocazia saptamanii internationale a studentilor de la Praga, a fost
trimis in R. S. Cehoslovaca, ca delegat C.C. al U.T.M.".
Altfel spus, Iliescu avea activitate internationalista inca de la 19 ani! (Cam tarziu, vor marai poate unii,
familiarizati cu biografia celui dinaintea lui Iliescu si legenda revolutionarului in pantaloni scurti). De ce oare
uita Iliescu sa includa episodul "Praga, 1949" in biografia sa post comunista? Poate pcntru ca "Saptamana
tineretului studentesc" de la Praga era organiata de UIS (Uniunea lnternationala a Studentilor) cea care, cum
aratam anterior, nu era altceva decat o organizatie de front a Moscovei, impanzita de submarine, cum ii
numea Joel Kotek, ale serviculor secrete sovietice. si, adaugam, o organizatie in conducerea careia Iliescu
insusi va fi propulsat, cativa ani mai tarziu. Acum pare mai usor de inteles cine anume l-a cooptat pe Ion
Iliescu pentru studii la Moscova. Si, mai ales, pentru ce anume urma el sa fie pregatit in U.R.S.S.. Pentru a
deveni, ulterior - la randul sau - un submarin al sovieticilor.
2.
LA MOSCOVA, ION ILIESCU – SECRETARUL "SOVIETULUI UNIONAL AL STUDENTILOR SI
ASPIRANTILOR ROMANI DIN U.R.S.S. - TINEA LEGATURA CU SECTIA A -IX-A (STUDENTII
STRMNI), DIRECTORATUL II CONTRAINFORMATII AL KGB
A fost Ion Iliescu un student obisnuit, ca multi altii, in anii cand a avut - cum spunea el la acea vreme - marea
bucurie de a invata si trai in U.R.S.S.?"
Asa lasa, recent, sa se inteeleaga fostul presedinte, atunci cand evoca conditiile de viata ale studentilor straini,
aflati la studii in U.R.S.S..
"Stateam in niste conditii mai mult decat modeste, intr-un camin in care studentii de azi nici n-ar calca. Eram
cinci baieti intr-o camera, cu grup sanitar la capatul etajului. Aveam o bursa insa mancam la cantina
studenteasca si cheltuiam acolo mai mult din jumatate din bani, pentru ca aveam asigurata doar cazarea.
Masa ne-o plateam noi".
Sa observam insa ca, la inceputul anilor '50 - si chiar ani de zile niai tarziu - nici studentii din Romania nu
aveau alte conditii in camine si ca se inghesuiau, mai multi, intr-o camera. si ei aveau grupul sanitar la
capatul etajului. Fara sa se planga din cauza aceasta. Mai mult, ceea ce Ion Iliescu ar fi trebuit sa stie: in acea
perioada, aceleasi conditii de viata le aveau milioane de romani, siliti de politica partidului sa se inghesuie la
comun prin apartamente, unde mai multe familii utilizau de regula unul si acelasi grup sanitar, una si acceasi
bucatarie, una si acceasi camara. Cat despre camerele de trecere, nu de putine ori se intampla ca accasta sa
coincida cu dormitorul unei alte famihi, inghesuita la comun. Promiscuitatea epocii era, asadar, gencrala.
Ceca ce incearca insa Iliescu sa sugereze, in context postdecembrist, este conditia sa de student "cinstit si
sarac", pe care ar fi avut-o in tot timpul studiilor de la Moscova. Ca de obicei, Iliescu uita sa ne spuna
esentialul. Anume, ca el nu a fost in U.R.S.S. un student oarccare, ci unul cu insarcinari speciale. Mai exact,
Ion Iliescu a fost pe timpul studiilor in U.R.S.S. secretarul "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor
Romani" aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica - asa cum o indica si titulatura -
subordonata direct conduceni Komsomolului. cu alte cuvinte, Ion Iliescu a fost - in timpul studiilor sale in
U.R.S.S. - secretarul unei organizatii sovietice a studentilor si aspirantilor Romani. Altfel spus, Ion al nostru
nu era la Moscova doar un biet student roman, ci un slujbas sovietic, subordonat ierarhiilor sovietice. In
ultima instanta, statului sovietic. Ion Iliescu, pe timpul studiilor sale in U.R.S.S., a fost de fapt un cetatean
roman in slujba statului sovietic.
Exact ca si tatal, Alexandru Iliescu, cel care in calitate de conducator Kominternist al Partidului Comunist din
Romania (P.C.d.R.), aflat in U.R.S.S. la inceputul anilor '30, nu era altceva decat un slujbas al guvernului
sovietic. Mai exact, al unui departament din Ministerul de Exteme sovietic: cel care conducea si remunera
activitatea Komintern-ului, a angajatilor sai.
Daca Alexandru Iliescu se subordonase in anii 30, in U.R.S.S., institutiei sovietice numita Komintern, Ion
Iliescu s-a subordonat in anii '50, tot in U.R.S.S., altei institutii sovietice, numita Komsomol.
Faptul ca un presedinte al Romaniei a fost, anterior, conducatorul unei organizatii sovietice - subordonata
nemijlocit Statului sovietic - comporta implicatii nu numai foarte grave, in plan juridic ori constitutional, dar
si cu adevarat dramatice pentru Statul roman.
Dramatice, in primul rand, prin consecintele pe care le -a avut subordonarca lui Ion Iliescu in anii '50, la
Moscova, in calitatea sa de secretar al "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani", fata de unele
persoane si institutii sovictice.
Sa remarcam ca referatul din iulie 1955, mentionat anterior, folosesc cu abilitate exprimarea comitet unional,
in locul celei reale, de soviet unional, pentru a ascunde astfel caracterul pur sovietic al organizatiei.
Prima consecinta a caracterului sovietic al organizatiei conduse la Moscova de Ion Iliescu: seful direct al
acestuia, omul caruia ii dadea raportul si de la care Iliescu primea directive, era insusi secretarul
Komsomolului sovietic; in acel moment, Alexandr Selepin. Cel care, nu intamplator, va fi numit in 1958 in
functia de Presedinte al KGB.
Ca Ion Iliescu a corespuns complet exigentelor sovietice in tot timpul studiior sale la Moscova - de fapt, in
functia de secretar al sovietului unional - o dovedeste urmatorul pasaj din referatul de cadre din 1955:
"Ca urmare a muncii pozitive depuse si a rezultatelor bune obtinute la studii, a primit diploma de onoare a
C.C. al U.T.M. iar in 1953 a fost primit candidat de partid. La conferinta pe tara a U.T.M. din 1954 a fost
reales in C.C. al U.T.M. si membru supleant in birou."
Referatul face clar distinctia intre munca pozitiva depusa si rezultatele bune obtinute la studii de catre Ion
Iliescu. Adica intre activitatea de secretar al sovietului unional al studentilor si aspirantilor romani din
U.R.S.S. si activitatea studenteasca, proprin-zisa, a lui Iliescu.
Ca subordonat al conducerii Komsomolului, Ion Iliescu avea ca principala misiune sa faca propaganda
sovietica printre studentii si aspirantii Romani din U.R.S.S..
Altfel spus, Ion Iliescu era agentul de influenta principal al Komsomolului, in randul studentilor si aspirantilor
romani, aflati la studii Uniunea Sovietica. Omul care transmitea studentilor si aspirantilor Romani consemnele
Moscovei; omul care indeplinea, printre tinerii romani, ordinele Kremlinului, omul care ii subordona
ideologic, pe cei ce studiau la Moscova, comandamentelor Komsomolului sovietic.
O a doua consecinta, determinata de caracterul pur sovietic al organizatiei conduse de Ion Iliescu la Moscova,
in anii '50:
Colaborarea cu KGB-ul! Mai exact, cu Sectia a IX-a (studenti straini), din cadrul Directoratului ii
(Contrainformatii) al KGB.
Studentii si aspirannii straini, aflati la studii in U.R.S.S., faceau obiectul activitatii Sectiei a IX-a, din cadrul
Directoratului II al KGB, prin prisma a doua unghiuri: primul, cel contrainformativ, urmarea sa previna
infiltrarea unor agenti ai serviciilor secrete occidentale in Uniunea Sovietica, sub acoperirca de studenti sau
aspiranti. Pe de alta parte, Sectia a IX-a urmarea si recrutarea cat mai multor studenti si aspiranti straini aflati
in U.R.S.S. drept viitoare cartite ale KGB-ului, care urmau sa fie utilizate de sovietici dupa reintoarcerca
acestora in tara. In principiu, studentii si aspirantii selectionati si expediati in Uniunea Sovietica la studii
trebuiau sa formeze, dupa revenirea in tara de bastina, noua elita sovietizata si, totodata, sovietizanta - care
urma sa preia locul vechii elite nationale, de regula marginalizata ori exterminata in tarile Europei de Est.
Aceasta veritabila coloana a V-a sovietica, era, ulterior, promovata prin intermediul consilierilor sovietici, si
infiltrata in absolut toate punctele -cheie ale structurilor de stat din tarile aflate sub ocupatia militara de
Armatei Rosii. Studiile in U.R.S.S. reprezentau, de aceca, un fel de pasaport in alb: studentul sau aspirantul,
care se reintorcea dupa studii in U.R.S.S., nu era doar un simplu specialist intr-un domeniu sau altul, ci un
veritabil homo sovieticus. Un individ format sa gandeasca si sa reactioneze conform modelului sovietic, un
element recrutat dintre bastinasi dar instruit in Uniunea Sovietica pentru a deveni factor activ al procesului de
sovietizare, indiferent de domeniul de activitate. Un soldat devotat al Moscovei care, in orice moment ar fi
putut exclama, fara mustrari de constiinta: servesc Uniunea Sovietica. Acelasi lucru se petrecea si cu studentii
ori aspirantii din Lumea a Treia, veniti la studii in U.R.S.S., de regula, recomandati de partidele comuniste
ori alte grupari pro-sovietice din tarile lor. Pe langa pregatirea profesionala, tinerii din Lumea a Treia -
provenind din tAri subdezvoltate - mai erau instruiti, in secret, in tehnicile de gherila si terorism, pentru a
putea deveni ulterior conducatorii politici sau militari ai unor asa-zise fronturi populare ori miscari de
eliberare - manipulate, finantate si inarmate de KGB ori GRU - care sa preia puterea intr-o tara sau alta,
instaland o conducere formata din cadrele devotate Moscovei si intereselor geopolitice ale Kremlinului.
Cateva exemple, notorii, de studenti si aspiranti formati in U.R.S.S.: Nelson Mandela, Yasser Arafat, Carlos
"Sacalul". Pana la prabusirea comunismului in Europa de Est si dezmembrarea U.R.S.S., ei mentinusera
permanent firul rosu cu Moscova, indeplinind ordinele si consemnele Kremiinului, de multe ori prin
intermediul unor servicli secrete din tarile comuniste, aliate Moscovei. Sunt notorii, in acest context, relatiile
lui Ceausescu si serviculor sale secrete cu Arafat, Carlos ori diversi alti lideri marxisti din Africa, Asia ori ai
unor partide comuniste occidentale.
Pentru a selectiona o viitoare cartita dintre studentii si aspirantii trimisi la studii in U.R.S.S. - verificati si
trecuti, in prealabil, prin sita serviciior secrete comuniste din tarile lor - Sectia a IX-a a Directoratului II KGB
se baza, ca principal colaborator, pe secretarul sovietului unional al studentilor si aspirantilor din tara
respectiva. Ofiterii Sectiei a IX-a aveau, asadar, obligatia profesionala de a se intalni in mod regulat cu
fiecare secretar de soviet unional studentesc, pentru a se informa (si, la randul sau, a face mai departe raport)
asupra starii de spirit din randul studentilor si aspirantilor provenind dintr-o tara sau alta, pentru a lua relatii
privind pe unul sau altul dintre studentii vizati spre recrutare de KGB sau pentru a trasa noi ordine.
Secretaral unui soviet unional studentese dintr-o tara sau alta, subordonat direct conduceni Komsomolului,
constituia deci principala parghie a KGB-ului in recrutarea, dintre studentii si aspirantii aflati in U.R.S.S., a
viitoarelor cartite. Acestea urmau apoi, in secret, o pregatire speciala intr-una dintre scolile KGB -ului, in
paralel cu studule profesionale, in functie de profilul pe care KGB-ul urma sa i-l imprime: agent de spionaj,
agent de dezinformare, agent de influenta politica etc.
Fara exceptie, TOTI CONDUCATORII STATELOR COMUNISTE DIN EUROPA DE EST AU FOST
INSTRUITI, ANTERIOR, IN U.R.S.S., cu consecintele de rigoare.
Prima generatie de conducatori comunisti din Europa de Est, si nomenclatura rosie din aceste tari ocupate de
sovietici, a fost recrutata dintre fostii Kominternisti care petrecusera ani de zile in U.R.S.S., inainte de a reveni
in tarile lor de bastina, odata cu tancurile Armatei Rosii, ori dintre comunistii autohtoni, instruiti de ofiteri ai
NKVD-ulni, aflati in misiune sub acoperire.
Astfel, Gherghiu-Dej, alias "Ivanov", fusese instruit in anii '30 de colonelul Dimitri Fedicikin, rezidentul
NKVD-ului in Romania, omul care a coordonat "greva" de la Grivita din 1933, si care va reveni, in calitate de
rezident, la Bucuresti intre 1944 si 1947. (Va organiza, impreuna cu diviziiie "Tudor Vladimirescu" si "Horia,
Closca si Crisan", formate in U.R.S.S., puciul de la 30 decembrie 1947).
La randul sau, nationalistul Nicolae Ceausescu - precedesorul lui Iliescu- fusese instruit, tot in anii '30, de
Vladimii Tarnovski, alt ofiter NKVD aflat sub acoperire in Romania, condamnat in procesul de la Brasov din
1936. Eliberat apoi, in urma unui schimb de detinuti, dupa care Tarnovski si-a reluat activitatea normala, in
cadrul NKVD-ului. In nici o carte sau articol despre procesul de la Brasov din 1936, nu apare numele lui
Vladimir Tarnovski ca ofiterul-instructor NKVD al grupului, tocmai pentru ca romanii sa nu descopere ca
“marele carmaci� a actionat, in anii '30, intr-o celula conspirativa, Kominternista, condusa de un ofiter
NKVD aflat in misiune sub acoperire in Romania. Asadar, ca Ceausescu lucra, inca de atunci, pentru
sovietici.
Intre anii 1951 si 1952- cate doua luni succesiv - Ceausescu a frecventat cursurile speciale, rezervate viitorilor
lideri comunisti din tarile fratesti (ale Tratatului de la Varsovia), de la Academia Militara "M. Frunze" din
Moscova.
Dar Ion Iliescu? Ce rol viitor ii pregatea KGB-ul "secretarului sovietului unional al studentilor si aspirantilor
Romani", aflati la studii in U.R.S.S.? Raspunsul il descoperim in referatul de cadre din 22 iulie 1955: Ion
Iliescu urma sa fie propulsat in conducerea "Uniunii Internationale a Studentilor" (UIS). Asadar, intr-o
organizatie de front a Kremlinului, devenind astfel unul dintre acele submarine ale KGB-ului, cum ii numeste
Joel Kotek pe agentii de influenta ai Moscovei, instruiti in U.R.S.S. In materie de dezinformare, provocare si
razboi psihologic. Intr-un cuvant, in ceea ce generalul Ogarkov - tatal dezinformarii de tip sovietic - numea,
eufemistic, maskirovka: tehnica sovietica a dezinformarii si manipularii in masa.

-copyright srl 4.ca membru c.c. u.t.m., ion iliescu lupta inca din 1949 contra lui teohari georgescu

19.2KB
pus acum 20 ani
   
Mephistofel
Vizitator
3.
ILIESCU, INGINER IN MASKIROVKA
Cursurile de dezinformare si actiuni sub acoperire, rezervate vutoarelor cartite recrutate dintre studentii si
aspirantii de la Moscova, erau organizate de Serviciul A, din cadrul "Directoratului I" al KGB-ului, insarcinat
cu operatiunile in exteriorul Uniunii Sovietice. Deoarece submarinii, care urmau sa fie infiltrati in diversele
organizatii internationaliste de front manipulate din umbra de Kremlin, actionau exact ca niste agenti de
influenta, aflati in misiune in afara granitelor sovietice.
Dupa 1971 - atunci cand Ceausescu se temea ca sovieticii l-ar putea inlocui la varf, in Romania, cu Iliescu -
geniul carpatin a ordonat sa i se deschida un dosar de urmarire informativa speciala identic cu cel al oricarui
agent strain aflat in Romania, in slujba unui servicin secret strain. Aaa s-a nascut celebrul "Dosar Iancu"
(numele codificat al lui Ion Iliescu), aflat in atentia "Directiei a II-a Contraspionaj" din cadrul DSS. Dosar
intocmit, intre 1970-1975, de colonelul Mircea Aurel, pe baza sintezelor provenind de la UM 0920/A si UM
0110. Cursurile de maskirovka (procedeele de dezinformare activa si tehnica actiunilor sub acoperire), din
cadrul "Serviciului A" al Directoratului I KGB, erau organiate intr-o scoa1a speciala, adininistrata de
"Directoratul invatamant" al KGB-ului, condus de generalul Konovalov. Scoala prin care au trecut, de aitfel,
mai multe personalitati din Romania ante si post decembriste. Unele, surprinse in U.R.S.S., la cursuri
intensive, chiar in momentul declansarii evenimentelor din decembrie '89, aduse urgent in tara de la Moscova,
cu un avion special, in momentul cand Aeroportul Otopeni fusese declarat, oficial, inchis traficului
international.
In aceasta scoala speciala se instruiau vutoarele cartite, pe care KGB-ul urma sa le infiltreze atat in
conducerile partidelor comuniste fratesti (ale Tratatului de la Varsovia), in cele occidentale ori in miscarile
din Lumea a Treia, cat si in organizailie de front ale Moscovei, asa cum era "Uniunea Internationala a
Studentilor" (UIS). Toate cadrele de conducere ale UIS, incepand din 1946, au urmat cursurile speciale ale
Sectiai A. Viitorii ingineri in maskirovka erau initiati in tehnica intoxicani informative, a manipularii
informatiilor, a infiltrarii si inscenani cu caracter provocator, a subminarii si subversiunii politice.
Cursul special, organizat de "Sectia A" a "Directoratului I� al KGB, se ocupa de cele trei mari tehnici de
dezinformare:
1. Suprimarea informatiei
2. Minimalizarea informatiei
3. Modificarea sensului informatiei.
Cursul prezenta, mai intai, asa-zisele procedee preventive si defensive. Mai pe romaneste, cursantii erau
initiati in telinica sovietica a cenzurarilor de tot felul, pe care generalul Ogarkov o numea camuflajul
informatiei. Acesta nu era decat primul pas in materie de maskirovka. In continuare, cursul se dovedea la fel
de palpitant ca un roman politist. Caci, odata trecute de ABC-ul cursului, de camuflarea informatiei,
viitoarele cartite din organizatiile de front ale KGB-ului intrau in esenta viitoarei lor activitati. Initierea in
ceea ce cursul numea procedeele agresive si ofensive ale dezinformarii. Care erau acestea, aflam din
programa. Si merita toata atentia, pentru a intelege mai bine cu ce anume urmau sa se indeletniceasca cei de la
UIS, intre care si Ion Iliescu.
Se vedem si noi care erau, asadar, procedeele dezinformarii tip maskirovka.
I. PROVOCAREA
Cursul definea Provocarea ca fiind acel procedeu oftnsiv al dezinformarii, care consta in incitarea unui
individ sau un grup de indivizi sa comita o eroare polit ica, prin reactia gresita la un eveniment regizat. o
miscare politica pasnica, un partid sau o idee puteau fi, astfel, usor de compromis in ochii opiniei publice,
daca se orchestrau in numele acestora manifestari cu caracter violent ori distructiv. De regula, provocarea se
realiza prin infiltrarea unor agenti de influenta in tabara adversa (miscare, partid, organizatie), pentru a o
compromite public, in momentul apreciat de initiatori drept cel mai potrivit. In anii '60, cand aparusera in
R.F.G. germemi unei politici de destindere cu tarile Estului comunist, cartitele KGB-ului au fost instruite sa
organizeze asa-zise miscari naziste, ai caror membrii pictau zvastici pe ziduri ori scriau lozinci reactonare,
oferind astfel Kremlinului posibilitatea sa denunte cercurile revansiste din R.F.G., sa refuze reluarea relatiilor
diplomatice si sa blocheze semnarea oricarui acord dintre cele doua. Un exemplu tipic de provocare, tip
maskirovka, in Romania a fost in iunie 1990 regizarea ataculni asupra televiziunii. Prete xt pentru inchiderea
emisiei si, prin aceasta, incitarea venirii minerilor la Bucuresti. Ori incendierea unei masini a politiei, langa
Institutul de Arhitectura, de catre politisti in civil, incendiere pusa apoi pe seama elementelor legionare,
justificand astfel reactia minerilor si autoritati1or. De altfel, toate mineriadele din Romania anilor '90-'91 sunt
exemple tipice de provocari, orchestrate in scop politic. In acest context, sa ne reamintim si de teroristii din
decembrie '89, o provocare abila, care a permis unui anume grup politic sa acapareze, puterea si sa o confiste
apoi, pe fundalul socului colectiv provocat populatiei.
II. DEZVALUIRILE
Cursul de maskimvka isi initia agentii de influenta, si in tehnica dezvaluirilor publice. Potrivit KGB-ului,
existan trei procedee de dezvaluiri publice.
1. DIVULGAREA VOLUNTARA (KGB-ul o numea scurgere dirijata de documente sau informatii
catre opinia publica. Se lansa in mass media un document autentic, dar compromitator pentru o
personalitate, miscare ori partid.
2. FALSURILE SAU DIVULGARILE INVOLUNTARE (accidentale), ale unor documente fabricate in
laboratoarele KGB-ului, avand aparent toate datele autenticitatii, lansate sa ajunga intamplator si
anonim la un destinatar (ziar, radio, post de televizlune), capabil sa le exploateze public. Ca de pilda,
publicarea in facsimil, in ziarul italian "Sette Giorni" (o publicatie obscura),la 13 martie 1983, a unei
asa-zise scrisori purtand antetul sindicatului american AFL CIO, care sugera ca acesta ar finanta, in
secret, sindicatul polonez "Solidaritatea", cu scopul de a compromite nu numai "Solidaritatea"
poloneza, ci de a induce in mass media intemationala ideea ca si Lech Walesa (liderul "Solidaritatii")
ar fi finantat la randul sau. Pentru a se lansa apoi celebra acuzatie:agent CIA!
3. DIVULGAREA PRIN INTERMEDIAR, dezvaluiri compromitatoare pentru un lider politic sau
partid, realizate printr-un martor ori membru onest de partid, manipulat din umbra de profesionistii
dezinformarii, care se confeseaza public, intr-o conferinta de presa, printr-un interviu ori intr-un
volum de memorii. Scurgerile dirijate, falsurile bine ticluite ori confesiunile unui martor formau in
conceptia KGB-ului, baza oricarei dezvaiuiri, la care trebuia sa apeleze un agent de influenta dintr-o
organiza!ie de front, partid sau miscare, in scopul compromiteni unui rival sau a altuia.
4. SOCAREA OPINIEI PUBLICE Actiuni violente si spectaculoase, care nu lasa opinici publice timp
de reflectie. Clasica a devenit, in acest sens, binecunoscuta secventa a mortilor din Timisoara:
expunerea unor cadavre dezgropate, pentru a soca, cu ajutorul mass media, opinia publica
intemationala.
5. AGRESIUNEA VERBALA Consta in anunturi ori afirmatii socante, care pot sa paralizeze mental o
colectivitate, incitand-o la o reactie pur emotionala. Lozinca "vin mosierii!" (categoric disparuta din
viata sociala romaneasca dupa reforma agrara de la sfarsitu1 primulni razboi mondial) a fost uti1izata
de Ion Iliescu, cu mare impact in opinia publica, dupa 1990. Regula spune ca intotdeauna trebuie sa
minti primul, deoarece dezmintirie ori corectarile ulterioare nu mai intereseaza pe mmeni. Iliescu nu
facea de fapt decat sa manipuleze, in stil maskirovka, un stereotip mental, creat de propagnda
comunista in jumatate de secol de manipulare a populatiei. In acelasi scop, Ion Iliescu a mai apelat
dupa 1990, in stil maskimvka, si la alte stereotipii din mentalitate colectiva: "elemente legionare", "nu
ne vindem tara", "reinstaurarea monarhiei", de cate ori avea un interes politic precis. Cuin vom
vedea in capitolul urmator, omul isi facuse practica temeinic, la UIS, in 1955-1956, unde stereotipule
erau altele: "imperialism", "lupta pentru pace si dezarmare", fabricate de Uniunea Sovietica,
autodeclarata, in schimb, "bastion al pacii".
6. RAZBOIUL PSIHOLOGIC Cursul de pregatire de la Moscova al viitoarelor cartite KGB descria si
cea mai importanta forma de razboi psihologic: spalarea creierelor. Altfel spus, convertirea de
constiinta. Fenomenul Pitesti, sistemul de asa-zisa reeducare a prizonierilor politici, de catre un grup
autointitulat "grupul detinutilor cu convingeri comuniste" (GDCC), constituie poate cel mai bun
exemplu de import sovietic in materie de spalare a creierelor, dupa modelul NKVD-ist, utilizat in
cursul marilor epurari staliniste din ami '30 si introdus in Romania de gen. Alexandr Nikolski, inca
din 1948.
Sa urmarim, in capitolul urmator, felul in care va functiona maskirovka, insusita in U.R.S.S., la Uniunea
Internationala a Studentilor. Organizatie de front a Moscovei, in care Ion Iliescu va fi propulsat in 1955,
conform referatului de cadre al C.C. al P.M.R..
V
INFILTRARE LA VARF: ION ILIESCU, "SUBMARIN" AL
MOSCOVEI IN
"UNIUNEA INTERNATIONALA A STUDENTILOR" (UIS)
1.
"UNIUNEA INTERNATIONALA A STUDENTILOR", ORGANIZATIE – PARAVAN A
MOSCOVEI
Ascensiunea lui Ion Iliescu - inceputa odata cu ocuparea Romaniei de catre trupele sovietice (august, 1944) si
continuata in forta intr-o prima etapa pana la retragerea militarilor si consilierilor sovietici (1958) - atinge un
moment de varf prin infiltrarea fostului secretar al Sovietului Unional al Studentilor si Aspirantilor Romani
intr-o organizatie de front, paravan al Kremlinului si KGB-ului (Directoratul I): asa-zisa Uniune
Internationala a Studentilor, cu sediul formal la Praga, dar dirijata si finantata de Moscova.
In studiul sau "Le KGB et les jeunes: la grande manipulation" (KGB-ul si tineretul: marea manipulare),
publicat in decembrie 1995, in "L'Histoire", Joel Kotek - care a avut sansa sa cerceteze dupa 1991 arhivele
secrete sovietice, precum si pe cele ale unor foste state satelite ale Moscovei - scrie urmatoarele:
'In anii '20, sovieticii au urmdrit un obiectiv prioritar: organizatiile de tineret, care proliferau in societatile
democratice si care erau, in principiu, apolitice. In realitate insa, toate infiltrate, pana la cel mai inalt nivel,
de “cartite� si “submarine� teleghidate de la Moscova".
Dupa ce observa, pe baza de documente, ca una dintre cheile politicii externe sovietice a fost, dintotdeauna,
infiltrarea sistematica a structurilor societatii civile occidentale, Joel Kotek mai noteaza in capitolul, sugestiv
intitulat, o strategie mondiala:
"In strategia lor la scara planetara, sovieticii i-au preferat adeseori ca aliati pe “porumbeii pacifismului�,
vulturilor “revolutiei proletare�. Departe de a dispare odata cu Kominternul, dizolvat oficial in 1943, marile
manevre ale propagandei sovietice au castigat chiar in amplitudine in momentul izbucnirii Razboiului Rece,
mai ales din 1947. Intelectualii, democrati, liberali, pacifistii au devenit un obiectiv al masinariei de
"seductie" comuniste. Dar mai existau si alte grupuri, mai ales de tineri, care faceau obiectul unor multiple
solicitari (sovietice, n.n). Daca comunismul era “tineretea lumii�, dupa formularea militantului francez
Gabriel Pen, tineretul putea deveni, la fel de bine, viitorul comunismului'.
Joel Kotek continua:
"In anii '20, bolsevicii au pus la punct o strategie de infiltrare sistematica a societatii civile occidentale, al
carei cuvant de ordine a fost "priretenia". Oare nu o recomandase insusi Lenin, atunci cand invoca utilizarea
acesteia pentru “indeplinirea telului comunist?�. Principalele instrumente ale acestei operatiuni metodice
au fost “organizatiile de front� “subma rinele� si “cartitele�".
Pentru a intelege mai exact rolul lui Ion Iliescu in momentul teleghidarii sale ca submarin al Moscovei, in
cadrul Uniunii Internationale a Studentilor de la Praga, trebuie sa descoperim mai intai, cu ajutorul
cercetatorului Joel Kotek, cum functionau instrumentele sus-mentionate.
Organizatiile de front, care pretindeau ca reprezinta toate curentele societatii civile democratice, si profesau,
oficial, idealuri non-comuniste, erau in acelasi timp controlate strict de partid, servind politicli exteme a
Uniunii Sovietice. Foarte repede, sovieticii si-au dat seama ca aceste organizatii apolitice ii puteau servi mai
eficace decat organizatiile care se declarau, deschis, pro comuniste. Prin anii '20, aceste organizatii se
numarau cu sutele si ele isi proclamau obiective demne de tot respectul si simpatia: pacea, lupta antiimperialista,
dezarmarea, ori progresul stiintific, economic si cultural al umanitatii. Asa este cazul "Ligii
contra imperialismului", creata in 1927 de Willi Munzenberg, la Bruxelles, pentru a atrage tineretul cu vederi
anticolonialiste, ori "Comitetul contra razboiului Amsterdam – Pleyer�, care reunea in august 1932, intr-o
miscare a inocentilor, nume ca Henri Barbusse, Romain Roland, Albert Einstein etc.
Daca am vazut cum stateau lucrurile si cam ce misiune aveau organizatiile de front internationaliste, dirijate
din umbra de Moscova, sa vedem care era, in schimb, misiunea submarinelor infiltrate in randul acestora de
catre serviciile secrete sovietice NKVD, ulterior KGB).
Joel Kotek precizeaza:
"Membrii clandestini ai partidului comunist, “submarinele�, lucrau pentru partidul comunist atat in randul
unei organizatii de front, cat si a celei rivale, a “Tineretului socialist� mai ales. Misiunea clandestinilor era
aceea de a influenta din interior organizatiile infiltrate, ca sa adopte pozitii prosovietice, prin toate
mijloacele posibile (...). In 1939, de pilda, misiunea consta in sustinerea, pe plan international, a atacului
sovietic impotriva Finlandei. "Submarinele" erau, asadar, mai degraba agenti de influenta ai Moscovei,
decat spioni veritabili, contrar “cartitelor�, insarcinate si ele sa se infiltreze in mecanismele administrative
ale statelor democratice, dar in scopuri de spionaf'.
Sa retinem aceasta distinctie. Astfel, vom descoperi rolul pentru care fusese, pregatit Iliescu de catre sovietici
inca din 1945, cand acesta a inceput sa fie propulsat, treptat, in conducerea U.A.E.R. (1946), U.T.M. (1949), a
Sovietului Unional al Studentior si Aspirantilor Romani din U.R. S. (1950), pentru a fi teleghidat, in cele
din urma, in secretariatul Uniunii Internationale a Studentilor (1956), organizatie paravan a Moscovei si a
KGB-ului.
Ascensiunea tanarului Ion Iliescu, teleghidat permanent de sovietici, ajungea astfel - dupa un deceniu de
practica in materie de dezinformare si manipulare in masa - la scopul pentru care acesta fusese desemnat de la
bun inceput: agent de influenta al sovieticilor intr-o organizatie internationala de front, controlata de Kremlin.
Joel Kotek descrie manevrele operatiunii de "seducere" a tineretului, intreprinsa de agentii de influenta
sovietici.
“In aceasta operatiune de control a societatii occidentale, elanul, disponibilitatea si lipsa de experienta a
tinerilor ii faceau vulnerabili in mod special, la temele propagandei comuniste, purtatoare, mai mult decat
oricare alta, de consemne aparent generoase si angajante. Cu ocazia turnuni catre linia antifascista din
1935, oficializata la Congresul al VII-lea al Internationalei Comuniste (Komintern), practica infiltrarii
organizatiilor de tineret a fost impinsa la extrem. Fidela notiunii , care preconiza crearea unor organizatii de
front antifasciste, Internationala Comunista a Tineretului (KIM) a impus numerosilor neofiti dornici sa i se
alature, mai ales in momentul razboiului din Spania (1936-1939), sa se infiltreze, de o maniera clandestina,
in organizatule de front ori miscarile de tineret rivale, socialiste in speciaL Fuziunea dintre Tineretul
comunist si cel socialist, in beneficiul primului, figura printre obiectivele vizate de sovietici".
Nu numai tineretul forma obiectul infiltrarii sovietice in structurile societatii democratice occidentale.
Kominternul, NKVD-ul, ulterior KGB-ul, controlau numeroase alte organizatii de front, descrise de autori ca
R.Shultz si R.Godson ("Desinformatsia", Paris, Ed. Anthropos, 1985), A.Brossat ("Agents de Moscou", Paris,
Ed. Gallimard, 1988), S.Koch ("La fin de l 'innocence", Paris, Ed.Grasset, 1995), F. Furet ("Le passe' d'une
illusion", Paris, Ed.Robert Laffont, 1995) ori R. de Jouvenel ("Confidence d'une ancien sou-marin du PCF',
Paris, Ed. Juillard, 1980).
2.
PIRAMIDA MONDIALA A "ORGANIZATIILOR DE FRONT", CONTROLATE DE MOSCOVA
Iata, succint, cateva dintre organizatiile internationaliste de front, infiltrate si manipulate de Kremlin si KGB:
?? CONSILIUL MONDIAL AL PACI, reprezenta cel mai important dintre aceste fronturi, cu rol de
coordonare a tuturor celorlalte. Creat la Paris in 1949, expulzat din Franta in 1951, din 1963 si-a fixat
sediul la Helsinki. Grupeaza 135 de asociatli nationale si are reprezentanti la ONU si UNESCO. A
sustinut toate actiunile politice de anvergura ale Moscovei. Avea, ca strategie, doua miscari de
"seducere": pe de o parte, se prezenta Lumii a Treia drept o organizatie anticolonialista, sustinatoare a
miscarilor de eliberare (conduse de lideri formati la Moscova, de KGB ori GRU); in acelasi tiinp,
actionea asupra cetatenilor din statele membre ale NATO, in radul carora propaga panica fata de un
eventual razboi nuclear. Astfel, in 1983, cand SUA au propus U.R.S.S.-ului fie renuntarea bilaterala
la toate rachetele cu raza medie de actiune, fie repartizarea unni numar egal de incarcaturi nucleare, in
Europa, intre NATO si Tratatul de la Varsovia, Consiliul Mondial al Pacii a organizat imediat la
Praga o asa-zisa adunare mondiala pentru pace, viata si impotriva razboiului nuclear, unde se
propaga teza sovietica care refuza instalarea oricaror rachete americane in Europa (in numele vietii)
dar afirma dreptul suveran al U.R.S.S., de a-si mentine rachetele deja instalate, conform argumentului
ca rachetele sovietice "SS 20" nu puteau lovi teritoriul american, in timp cc raehetele americane
"Pershing" puteau lovi teritoriul sovietic. De semnalat faptul ca acest Consiliu Mondial al Pacii nu a
fost admis si in cadrul "Comisiei Economice si Sociale" a ONU, deoarece refuza, sistematic,
verificarea trezoreriei sale si a resurselor financiare pe care le primea din motive usor de inteles.
?? FEDERATIA MONDIALA A MUNCII, creata in 1945, cu sediul la Praga, grupeaza 90 de organisme
nationale afiliate. Marile sindicate americane au abandonat-o, datorita influentelor Moscovei asupra
sa, si au constituit o organizatie distincta.
?? ORGANIZATIA SOLIDARITATI CU POPOARELE AFRO-ASIATICE, creata in 1957, cu sediul la
Cairo reuneste 91 de participanti.
?? FEDERATIA MONDIALA A TINERETULUI DEMOCRAT, creata in 1945, cu sediul la Budapesta,
reuneste 210 asociatii nationale.
?? INSTITUTUL INTERNATIONAL PENTRU PACE, creat in 1958. Se ocupa de organizarea
intalnirilor savantilor progresisti din Est si Vest (ocazie cu care savantii KGB-ului si GRU-ului
incearca sa realizeze cat mai multe racolari, precum ai culegerea de informatie Stiintifica si
tehnologica de varf occidentala).
?? ORGANIZATIA INTERNATIONALA A ZIARISTILOR, aparuta in 1952, cu sediul la Praga,
reuneste 140 de asociatii afiliate. Obiectivul: racolarea de ziaristi ori manipularea lor, intr-un sens
favorabil politicii sovietice.
?? CONFERINTA CRESTINA PENTRU PACE, fondata in 1953, cu sediul tot la Praga. Numara 36 de
membri si urmareste atragerea clerului din Occident, precum si condamnare a fortelor imperialiste (de
regula, americane).
?? FEDERATIA DEMOCRATA INTERNATIONALA A FEMEILOR, creata in 1945, cu sediul la
Berlin, reuneste 129 de orgaiiizatii. Obiectivul: mobilizarea femeilor de pretutindeni in actiuni
pacifiste antiamericane si sustinerea celor initiate de sovietici.
?? ASOCIATIA INTERNATIONALA A JURISTILOR DEMOCRATI, creata in 1946, cu sediul la
Bruxelles, numara 64 de grupari asociate. De regula, condamna in termenii dreptului international
actiunile SUA care deranjeaza Moscova. Intra in actiune imediat ce un spion sovietic este demascat si
judecat in Occident, ca si in alte situatii, cand Kremlinul are nevoie sa-i fie cautionate actiunile in
termenii dreptului international.
?? FEDERATIA MONDIALA A OAMENILOR DE STIINTA, cu sedii la Londra si Lyon, care reuneste
33 de asociatii afiliate.
Precedesoarea Uniunii Internationale a Studentilor, in materie de dezinformare si manipulare a tineretului,
fusese Federatia Mondiala a Tineretului Democrat (FMTD), a carei geneza si traiectorie merita trasata in
dotia cuvinte, pentru a intelege cum functiona o astfel de organizatie internationala de front, paravan al
Moscovei, si cine erau submarinele serviciilor secrete sovietice infiltrate in punctele cheie. Oficial, FMTD
pretindea ca a fost creata la Londra, in 1945, si ca era, bineinteles, apolitica. Pentru o fatada cat mai
respectabila, FMTD isi asigurase garanitile a opt ministri britanici (cu vederi laburiste, deci socialiste).
Delegatiile membre ale FMTD acreditau si ele teza "apolitismului". Organizatiile declarat comuniste
reprezentan, aparent, in FMTD doar 3,2%, fata de cele catolice (de pilda) care constituiau 4% dintre
organizatiile afiliate. Cu toate aceste aparente, submarinele comuniste erau infiltrate la varf in treisprezece
dintre cele mai importante si mai influente delegatii, membre FMTD, care decideau, practic, totul (SUA,
Marea Britanie, Franta, Italia etc.). In prezidiul FMTD se afla cehoslovacul Eduard Goldstilcker, unul dintre
submarinele sovietice (formati in cadrul Komintern) reciclat, din 1945, in materie de dezinformare si
manipulare a tineretului democrat mondial. Va fi infiltrat, ulterior, ca submarin sovietic, in conducerea
Primaverii de la Praga, din 1968, in care KGB Si GRU isi infiltrasera la varf alti doi agenti: reformistul
zambitor Alexandr Dubcek, crescut ai educat in U.R.S.S., secretarul Partidulni Comunist Cehoslovac din
ianuarie 1968, precum si generalul "Svoboda", dovedit dupa 1991 de arhivele ex-sovietice drept agent GRU
inca din 1939 - Presedinte1e Cehoslovaciei in momentul “Primaveni de la Praga", omul care, dupa invazia
sovietica din august 1968, a tratat cu Brejnev, la Moscova, normalizarea situatiei din Cehoslovacia. Cum in
1945 Cehoslovacia ramasese in zona occidentala a Europei si, in parte, se afla sub ocupatie americana,
submarinul comunist Eduard Goldstucker trecea in FMTD drept reprezentantul tineretului unui stat
democratic, necomunist. Dupa aceeasi schema, doi dintre cei trei secretari generali erau agenti comunisti ai
Moscovei. Un tanar deputat francez, tovaras de lunga durata al Partidului Comunist Francez, Guy de
Boysson, era ales - cu o majoritate zdrobitoare - presedinte al FMTD. De origine aristocratica (ceea ce ii
servea de minune drept acoperire), Guy de Boysson trecuse in timpul razboiului de la petainisme (si
colaborationism cu Germania), direct in Rezistenta (miscare dominata de comunitati), pentru a deveni - cativa
ani mai tarziu - la fel de discret, Presedinte-Director General al "Bancii Comerciale pentru Europa de Nord",
o banca-paravan a KGB si GRU in Europa occidentala. Un parcurs tipic, pentru un submarin sovietic de cursa
lunga.
3.
LA PRAGA, SEFUL LUI ION ILIESCU A RAMAS ACELASI CA LA MOSCOVA: ALEXANDR
SELEPIN, FOSTUL PRIM SECRETAR AL KOMSOMOLULUI, VIITORUL PRESEDINTE AL
KGB-ULUI
Constituita in 1946, la Praga, Uniunea Internafionala a Studentilor (UIS) a urmat acelasi scenariu ca toate
organizatiile de front dirijate si finantate de Uniunea Sovietica, prin serviciile sale secrete. Caracterul aparent
pluralist al UIS n-a impiedicat, bineinteles, infiltrarea la varf a doi agenti comunisti, cu vechi dosare de cadre
la Moscova. Astfel, presedintele UIS nu era altul decat tovarasul Tom Madden, un comunist britanic, iar
secretargeneral, cehoslovacul Joseph Grohmann, care petrecuse anterior ani buni in U.R.S.S..
In martie 1949, la congresul de constituire al U.T.M. de la Bucuresti - cand tanarul Ion Iliescu era ales
membru in Comitetul Central - Joseph Grohmann a participat la lucrari, in calitate de reprezentant al UIS.
Alaturi de Kuty Hookhom, secretara FMTD, cealalta organizatie de front a Moscovei. Ambii au luat cuvantul
la congresul de constituire al U.T.M., ocazie cu care s-a subliniat ca:
"U.T.M. trebuie sa-si respecte intotdeauna indatoririle sale fata de FMTD, UIS si organizatiile de tineret
fratesti".
Avand printre nasi doua dintre organizatiile de front ale Moscovei (FMTD si UIS), ambele infiltrate de
submarini ai serviculor secrete sovietice, nu este prea greu sa ne imaginAm cam care erau asa-zisele
Indatoriri ale U.T.M.-ului romAnesc.
"Revine sarcina Uniunii voastre (U.T.M., n.n.) sa cultive, cu si mai multa intensitate, spiritul internationalist
in randurile tineretului, sa sustina cu mai multa tarie FMTD si UIS, sa sprijine lupta eroica a tineretului in
Grecia, Spania, din colonii si din celelalte tari subjugate de imperialisti".
Mai precis: sa sprijine politica externa sovietica, in diverse puncte critice de pe batranul continent. Stalin ii
inarmase in secret pe comunistii greci - via Bulgaria - in tot cursul razboiului civil din Grecia, tara pozitionata
in dreptul Canalului de Suez, si continua sa-i finanteze masiv pe comunistii spanioli, deoarece nu dorea sa
renunse la castigarea infiuentei intr-o zona atat de importanta, pe plan geo-strategic, asa cum era Peninsula
Iberica, precum si sa sustina subversiunea miscarilor de eliberare din Lumea a Treia. Miscari ai caror lideri
fusesera anterior instruiti la Moscova, ca si Ion Iliescu.
De altfel, tanarul Ion Iliescu va vizita Praga si se va familiariza cu atmosfera de la UIS cateva luni mai tarziu,
dupa constituirea U.T.M.-ului, in noiembrie 1949, cand va participa la saptamaana internationala a
studentilor, dovada clara ca Moscova ii pregatea pe Iliescu - inca de pe atunci - pentru o viitoare infiltrare in
conducerea UIS, produsa in 1955. Adica, imediat dupa cei cinci ani de instruire in marea tara a socialismului.
Partea cea mai interesanta a firului rosu, care l-a legat dintotdeauna pe Ion Iliescu de Moscova, o constituie un
alt amanunt: la Praga, in cadrul secretariatului UIS, Ion Iliescu avea acelasi sef pe care il avusese anterior la
Moscova, in cadrul Komsomolului, in calitatea sa de secretar al Sovietului Unional al Studenfilor si
Aspirantilor Romani: Alexandr Selepin, cel care va deveni peste doi ani (1958) presedinte al KGB-ului!
La Praga, infiltrat strategic in postul de vice-presedinte UIS, kaghebistul Alexandr Selepin avea o sarcina
precisa: el era acela care coordona intreg sistemul de agenti infiltrati de KGB si organiza jocurile operative,
de dezinformare si manipulare, ale UIS, acoperite sub umbrela diverselor actiuni internationale ale tineretulni.
Printre care, asa-numitele "Festivaluri Internafionale ale Tineretului si Studentilor". Mana dreapta a
kaghebistului Alexandr Selepin in secretariatul UIS de la Praga: Ion Iliescu, fostul sau subaltern din cadrul
Komsomolului de la Moscova.
SA retinem acest tandem, Selepin-Iliescu, format la Moseova, in cadrul Komsomolului, pe care il regasim
apoi la Praga, in cadrul UIS, dupa numai un an. In 1956, UIS avea serios de lucru in doua directii:
demascarea revolutiei maghiare (implicit, cautionarea pe plan international a interventiei sovietice in Ungaria
si a inecarii in sange a insurectiei anticomuniste de la Budapesta): precum si organizarea de manifestatii ale
tineretului universitar democrat, impotriva interventiei imperialiste a Marii Britanii, Frantei si Israelului la
Suez. Doua obiective, de fapt, ale politicii externe sovietice in acel moment: o dezinformare masiva asupra
evenimentelor tragice din Ungaria, care starnisera oprobiul lumii intregi; manipularea opiniei publice
internationale impotriva actiunii anglo-franco-israeliana de la Suez si sustinerea morala a lui Gamal Abdel
Nasser, unul dintre principahi pioni ai Moscovei in cadrul "Lumii a Treia", pe esichierul politic international.
In 1956, toate organizatiile de front controlate de sovietici au fost mobilizate in aceste doua directii: FMTD si
UIS, intre celelalte.
Este interesant de remarcat ca, dupa numirea sa in fruntea KGB-ului din 1958, Alexandr Selepin, mentorul lui
Iliescu, isi va lega numele de una dintre cele mai importante restructurari din activitatea KGB-ului: revenirea
la marile operatiuni de influenta (gen celebra operatiune "TRUST", din anii'20). Asadar reorganizarea KGBului
in vederea unor actiuni de dezinformare si jocuri operative, la seara planetara. Anatoli Golitin, celebrul
transfug sovietic, le va semnala peste cativa ani in cartea sa "The new lies for the old� (Minciuni noi in locul
celor vechi), carte publicata in 1984, si in care Golitin anunta, premonitoriu, evenimentele din Europa de est
din 1989, cand statele comuniste - ca parte a noii strategii sovietice de dezinformare - se vor reforma si
democratiza peste noapte. Cu comunistii-dizidenti de la linia anterioara a partidului, infiltrati la putere. In
1984, Anatoli Golitin - unul dintre cei care cunosteau in profunzime reforma KGB-ului initiata in 1958 de
Selepin, mentorul lui Iliescu - scria ca "liberalizarea Europei Rasaritene va implica, probabil, revenirea la
putere in tari ca Cehoslovacia, de pilda a unui Dubcek si a asociatilor sai. La 10 septembrie 1989, la Praga,
comunistul brejnevist Gustav Husak demisiona iar reformistul Dubcek anunta, in aceeasi zi, ca preluase toate
functule fostului lider comunist cehoslovac. Conform lui Golitin, aceasta maskirovka a KGB-ului fusese
pregatita inca din anii '60, pentru situatia de avarie grava a sistemului comunist, cand noi echipe - pregatite
din timp - urmau sa introduca liberalizarea si reforma, doar ca elemente ale unei operatiuni de dezinformare
globala, atat fata de Occident, cat si fata de propria populatie nemultumita, si care nu va mai apuca sa observe
ca noii reformisti aveau, de fapt, vechi state de serviciu in nomenclatura partidelor comuniste, iar unii in
serviciile secrete (Gorbaciov, Sevarnadze, Horn, Aliev, Iliescu etc.). Bazele acestei vaste operatiuni de
dezinformare fusesera puse de Selepin inca din 1958-1959. Nu intamplator, in Romania, lui Ceausescu avea
sa-i succeada comunistul-dizident, format in U.R.S.S., Ion Iliescu, colaboratorul lui Selepin in cadrul
Komsomolului, la Moscova, apoi in cadrul UIS, la Praga.
Nu intamplator, Iliescu si oamenii sai vor face ca reforma in Romania sa bata pasul pe loc, lasand in schimb
sa prospere structurile mafiote, in primul rand cele aflate in stransa legatura cu Mafia Rusa (constituita
prioritar, dupa 1991, din fostii ofiteri KGB si GRU) si cu oamenii de afaceri din Lumea a Treia, mai ales cei
arabi, fosti colaboratori ai celor doua servicii secrete sovietice, in tot cursul Razboiului rece.
Si nu intamplator, comertu1 cu arme, droguri si materiale strategice continua in Romania si dupa '90 de multe
ori cu aceiasi umanisti, ori patrioti, rodati anterior sub Ceausescu, intr-o perfecta colaborare cu noii magnati
rusi.
4.
UIS - CURRICULUM VITAE SI FINANTAREA SOVIETICA
In contextul Razboiului rece, Uniunea Internationala a Studentilor, in secretariatul careia era infiltrat in 1955,
ca submarin al Moscovei, tanarul Ion Iliescu, activitatea acestei organizatii a urmat, riguros, principalele
momente ale confruntarii celor doua blocuri ideologice si militare. Fara alta rivala pana in 1950, UIS avea
marele avantaj pentru sovietici ca reprezenta singura organizatie abilitata sa vorbeasca in numele studentilor,
la diverse reuniuni internationale ori instannte ONU. In 1946, UIS respingea Planul Marshall (conform
indicatiilor Moscovei) si planul constructiei Uniunii Europene. In februarie 1948, UIS sustinea lovitura
comunista de la Praga (unde, de altfel, isi avea si sediul), in ciuda faptului ca membrii sectiei sale cehoslovace
erau arestati. Nici o contradictie:
UIS reprezenta Moscova, sectia sa cehoslovaca cazuse insa in marea eroare de a crede ca reprezenta altceva,
anume studentimea pragheza. O eroare corectata rapid, prin reorganizarea sectiei cehoslovace. In cursul
razboiului din Coreea, UIS organizeaza nu numai intense manifestatii studentesti impotriva agresiunii
americane dar colecteaza fonduri, alimente si medicamente pentru ajutorare a poporului coreean, restrans
geografic de UIS doar la partea de nord, comunista, cea sustinuta de sovietici. In 1956, alt an de referinta: UIS
se afla, din primele momente, de partea interventici si apropagandei sovietice in Ungaria. In schimb, UIS, va
denunta vehement invazia anglo-franco-israeliana, de la Canalul de Suez, de natura imperialista, impotriva
poporului arab, facandu-i propaganda lui Nasser. Fireste, Uniunea Sovietica nu va ezita sa faca orice efort,
mai ales financiar, pentru a sustine o organizatie-paravan a politicii sale externe, care se dovedea atat de
eficace. Practic, UIS beneficia de la Moscova de fonduri nelimitate. Uniunea Sovietica nu facea nici un fel de
economii, cand era vorba sa capteze spiritul tineretului studios din lumea intreaga (cu accent pe Lumea a
Treia), cu ajutorul duhovnicilor de la KGB. Acei ingineri ai sufletelor invocati de Stalin, acei specialisti in
dezinformare si spalarea creierelor.
In iunie 1952, UIS lansa editia araba a publicatici sale "Studentii lumii", aducand astfel la sapte numarul
limbilor straine in care se edita revista, pe langa editule in engleza, germana, spaniola, franceza, italiana si
rusa.
CIA estima intr-un raport ca U.R.S.S. varsa anual circa 2,5 miliarde de dolari, pentru finantarea tuturor
organizatiilor sale de front.
In august 1951, la Berlin, al treilea "Festival mondial al tineretului si studentilor" reunea 24.000 de
participanti, veniti din 103 tari. Aceste festivaluri se dovedeau, intre altele, extrem de costisitoare. La Praga, in
1947, festivalul similar necesitase investiti de circa 1 milion de dolari, conform rapoartelor CIA.
Patru ani mai tarziu, in Berlinul de Est, nota de plata a festivalului se cifrase la 50 de milioane de dolari.
Pentru ca in 1955, la Varsovia , festivalul - in al carui comitet de conducere se afla si Ion Iliescu - sa atinga
cifra record de 100 milioane de dolari. Adica 5% din bugetul Poloniei. Confederatia internationala a
sindicatelor libere calculase in 1955 ca, daca sumele enorme investite in festival ar fi fost utilizate in scopuri
productive, salariul mediu in Polonia ar fi crescut cu 6%.
Pentru editia din 1957 a festivalului, care urma sa fie gazduit in U.R.S.S., un raport al CIA estima ca suma
investita se ridica la peste 200 milioane dolari.
In final, trebuie sa ne mai intrebam doar daca KGB-ul ar fi acceptat sa arunce atatia bani pe fereastra numai
pentru a organiza un simplu festival al tineretului si studentilor.
Potrivit lui Joel Kotek, dupa Razboiul Civil din Spania, asa-numitele festivaluri mondiale ale tineretului si
studentilor au constituit cel mai mare rezervor de racolare pentru serviciile secrete sovietice. Dupa 1952, Ion
Iliescu s-a aflat constant in comitetele de organizare ale festivalului, pana in 1957.
VI
"SPALAREA CREIERELOR": ILIESCU SI MINERIADELE
(AFACEREA "STATILOR-PILOT": 25 DE ANI DE EXPERIENTE PSIHO-SENZORIALE ASUPRA
MINERILOR, PENTRU A CREA "OMUL NOU")
1.
"SPALAREA CREIERELOR" SI "REEDUCAREA",
DOUA TEHNICI DE MANIPULARE DE TIP KGB
Cum am vazut anterior, intre tehnicile deprinse de viitorii submarini in scoala speciala a Sectiei A, din cadrul
Directoratului I al KGB, se numarau doua, circumscrise procedeelor razboiului psihologic: reeducarea si
spalarea creierelor. Intre cele doua procedee kaghebiste exista o legatura intima, deoarece reeducarea
constitilie, in fapt, un efect al telmicilor de spalare a creierelor. Antecesorul KGB-ului, celebrul de trista
memorie NKVD, utilizase din plin tehnicile de spalare a creierelor in anii'30, in timpul marilor procese
politice regizate de Stalin. Atunci, personaje bolsevice de talia lui Kamenev ori Zinoviev - tovarasii de drum
ai lui Lenin, inca din perioada exilului acestuin in Elvetia - se ridicau in picioare in plin proces si se acuzau de
tradare si de spionaj, cerand sa ii se aplice pedeapsa capitala si aducand, totodata, lui Stalin, imnuri de slava si
omagii fierbinti. Din celule, inaintea zilei fixate pentru executie, unii expediau o "ultima scrisoare" lui Stalin,
adevarate declaratii de dragoste si de admiratie, pe care Tatukul de la Kremlin le adnota, impasibil si
invariabil, cu epitete gen scelerat, degenerat, schizofrenic.
Istoricii si analistii considera, retrospectiv, ca acest gen de maniestari aveau la baza aplicarea in cursul
anchetelor a unor tehnci speciale de spalare a creierului, care determinau ulterior o manipulare a acuzatului
asemanatoare transei hipnotice, prin care se putea obtine orice tip de reactie din partea subiectului. Dupa al
doi lea razboi mondial, KGB-ul a exportat tehnicile de spalare a creierelor, ca si cele de reeducare, in ta rile
comuniste ale Europei de Est, printre care si Romania. Procesele staliniste de la sfarsitu1 anilor '40 - procesul
lui Rudolph Slansky din Cehoslovacia ori procesul lui Laszlo Rajk din Ungaria - o dovedesc.
In Romania, asa cum aminteam, tehnicile sovietice de reeducare prin spatarea creierelor au fost
experimentate, mai intai, in cadrul a ceca ce istoricii au numit fenomenul reeducarii de la Pitesti: constituirea
unui grup tortionar, format din detinuti - autointitulat grupul detinutilor cu convingeri comuniste (G.D.C.C.) -
grup care proceda la spalarea creierelor celor din celule, indicati de conducerea inchisorii, prin aplicarea unei
intregi game de torturi fizice si psihice, in mod continuu, ziua si noaptea. In acest fel, anchetele oficiale
devenean un fel de pauze in torturarea detinutilor in celule de catre camarazii lor. Un alt tip de reeducare prin
spalare a creierelor - importat tot din U.R.S.S. - l-a constituit, in aceeasi perioada, fenomenul santierismului,
al stahanovismului. Santiensmul a fost aplicat in Romania atat in varianta sa concentrationara (Canalul
Dunare-Marea Neagra, un vast gulag, copiat dupa modelul stalinist al Canalelor Moscova-Volga si Marea
Baltica-Marea Alba), cat si in varianta asa-zisa a Santierelor tineretului, in care locul gardienilor era luat de
activistii si propagandistii U.T.M., cei care ii fortau pe tinerii expediati pe santier, in scop de reeducare, sa
sparga norma (dupa modelul lui Stahanov din U.R.S:S.). Ori ii indoctrinau politic, prin lectura si comentarea
zilnica, la prima ora, a editorialului din "Scanteia". La sfarsitul anilor '40 si inceputul anilor '50 asemenea
santiere ale tineretului impanzisera Romania, in paralel cu cele concentrationare. Santierele "Salva Viseu" ori
"Bumbesti-Livezeni" - unde fusesera expediati asa-zisi voluntari, alaturi de malagambisti si cosmopoliti,
trimisi acolo de Militie in scop de reeducare - formau obiectul activitatii C.C. al U.T.M., ocupand un spatiu
prioritar in propaganda presei, radioului si chiar a cinematografiei, primul film, "Rasuna valea", realizat in
1949, a prefatat industria cinematografica comunista romaneasca. Sectia "Invatamant Mediu si Superior", din
cadrul C.C. al U.T.M. (unde activa cu succes tanarul Ion Iliescu), era implicata din plin in fenomenul
"santierismului" si al reeducarii prin spalarea creierelor acelora pe care propaganda ii numea eufemistic
brigadieri. Intr-un interviu, Ion Cioaba povestea cum muncise ca activist pe unele din santierele tineretului,
alaturi de varul sau, Ion Iliescu. (Cum am vazut, Iliescu se initiase inca din 1947, in Brigada "Vasile Roaita",
pe un asemenea santier din Albania). Este interesant ca Ceausescu a creat, la randul sau, un santier al
tineretului, cu caracter concentrationar (pazit de forte M.I.), atunci cand a inaugurat lucrarile la noul Canal
Dunare-Marea Neagra, doua decenii mai tarziu. Semn ca reeducarea prin spalarea creierelor continua,
neabatut, in Romania.

-copyright srl 3.iliescu, inginer actiuni sub acoperire, rezervate vutoarelor cartite recrutate

25.4KB
pus acum 20 ani
   
Mephistofel
Vizitator
2.
EXPERIMENTUL "STATIILOR-PILOT":
25 DE ANI DE EXPERIENTE PSIHO-SENZORIALE ASUPRA MINERILOR, PENTRU A CREA
"OMUL NOU"
La mijlocul anilor '60, Ceausescu a declansat un experiment care urma sa conduca la crearea, pe cai
stiiintifice, a ceea ce el numea omul nou. Un mod de a incerca sa se stabileasca conditule in care putea fi
reeducat si transformat intr-un soi de Rambo nou muncitorul roman. Experimentul statiilor pilot a fost imtiat
in localitatea Berevoiesti (Arges) si condus de sociologul V. V. Caramelea. Ulterior, experimentul a fost
extins la alte 600 de statii pilot din intreaga tara, pana in 1990, cand a incetat iar documentatia a fost sustrasa
in mare graba. In acest experiment au fost implicate mai multe institutii importante: Academia RSR,
Facultatea de Filozofie a Universitdtii Bucuresti, Academia "Stefan Gheorghiu", Consiliul de Ministri. Dar si
C.C. al U.T.C., precum si Ministerul pentru Problemele Tineretului, condus de Ion Iliescu. Un numar de
personalitati politice post-decembriste - Dan Martian, Antonie Iorgovan, Vasile Vacaru, Virgil Magureanu,
Catalin Zamfir, Vladimir Pasti - s-au implicat direct ori ca autori morali in acest experiment. In mod concret,
experimentul "Berevoiesti" urmarea sa testeze comportamentul si reacthle psihice ale minerilor, in situatiilimita,
in comparatie cu reactiile similare ale altor categorii de muncitori, ca de pilda muncitorii forestieri sau
muncitorii agrari. Prima intrebare care se impune: de ce au fost alesi drept cobai minerii, forestierii si
agricultorii? Sa observam ca echipa lui V. V. Caramelea se concentra asupra unor categoni de muncitori care
aveau in comun urmatoarele caracteristici: 1) munca fizica grea; 2) nivel de instruire scaizut; 3) mentalitate de
grup colectivista. Astfel spus: munca fizica dura (care presupunea forta muschiulara), un nivel de instruire
precar (acces limitat la informatii) si o activitate colectivista (care estompa, asadar, personalitatea individului)
au fost considerate drept caracteristici ideale pentru edificarea, prin manipulare, a acelni om nou solicitat de
Ceausescu . De ce Berevoiesti? V. V. Caramelea si Alex. Bera explica in studiul lor "Ecologia naturala in
studiul adaptabilitatii umane si al personalitdtii" (1968), studiu care contine o sinteza asupra experimentului
de la Berevoiesti. Se constatase ca la Berevoiesti existau "grupuri cu o evolutie indelungatd, biologica si
sociala, intr-o zona de veche locuire umand." Ce se urmarea? In primul rand, sustin cei doi savanti, "sa se
defineasca antropologic complex biologic, psihologic, istoric, social, cultural) populatia din zona, in faza
trecerii de la societatea agricola la cea industrializata." Mai exact (lasand deoparte limbajul de lemn), de la
societatea romaneasca traditionala la cea comunisti, asa incat mai tarziu, cand se va trece de la comunism la
capitalism, prin tranzitie, unii vor cunoaste la perfectie gradul de reactivitate al minerilor in situatii limita,
atipice). Practic, V. V. Caramelea si echipa sa incercau cu metode psihologice sa inregistreze reactiile
minerilor, padurarilor si agricultorilor la probe care solicitau functule psihosenzoriale, pentru a depista astfel
deosebirile de raspuns adaptiv la semnalele din ambianta. Adica, raspunsul la semnalele manipulative.
Tehnic, s-au masurat: "caracteristicile nervoase si de perceptie rapida, latenta si durata reactiilor motorii la
stimuli luminosi cu ajutorul cronoscopului; excitabilitatea neuromusculara a minerilor, comparativ cu
forestieni si padurarii, in functie de varsta etc. Curbele de intensitate - durata au dovedit, inca din anii '60-
'70, ca grupa minerilor de 20-29 de ani avea excitabilitatea muschiulara cea mai buna si diametrul pumnului
cel mai mare. Este exact grupa de varsta aleasa pentru a veni la Bucuresti, in toate “mineriadele�, in urma
unor “elemente informationale� si cu caracter “adaptativ-manipulatoriu�, progresiv-percepute de mineri la
televiziunea nationala post decembrista. S-a alcatuit si un tabel (atlas), unic in felul sau, cu determinanti de
comportament la aceste categorii de muncitori. Ultimele doua rubrici ale atlasului sunt cat se poate de
semnificative: determinarile politice si ideosincraziile. Intre determinarile politice, la Berevoiesti s-au
experimentat reactiile minerilor fata de "diferentele de acces la bunurile materiale" (pe grupe de calificare
miniera) iar la ideosincrazii s-a cercetat reactia minerilor fata de evenimente unice, ca si fata de zvonuri
privind prezumtive inundatii, furtuni si alte calamitati naturale. Reactia minerilor fata, de accesul la bunuri
materiale si fata de zvonuri fusese asadar, intre anii '60 -'70, atent cercetata, observata, catalogata si
cuantificata, pe grupe de lucra tori din mina, nivel de educatie, specificul muncii din mina. Constatam oprima
ipocrizie: se afirma ca se cerceta adaptabilitatea unor grupuri de muncitori in tranzitia de la societatea agricola
(traditionala) la societatea de tip industrial, dar erau cercetati, predilect, agricultorii, padurarii si mineri. Nu
electronistii, chimistii ori fizicienii. Dintre ramurile proprin-zis industriale, nu au fost luati in studiu decat
muncitorii din industria constructoare de masini. Ce legatura aveau insa agricultorii, padurarii sau minerii cu
industrializarea? Evident, nu aveau nici o 1egatura. Aveau insa o legatura cu scopul tainuit al experimentului
Berevoiesti - pastorit, intre altii, de Ion Iliescu, (ministru pentru problemele tineretului), Vasile Vacaru, Virgil
Magureanu si altii. Crearea omului nou, visat de Ceausescu , care urma sa apara in matca Argesului
scornicist. V. V. Caramelea avertiza intr-un studiu din 1972 ca omul nou nu putea fi creat decat prin:
"Distrugerea dirijata a valorilor traditionale ale poporului roman(...) Dirijand apoi, in sensul dorit de
societate, procesele. socializdrii si instructiei, in actiunea educarii membrilor sai."
Spalarea dirijata a creierelor va implica, ulterior, ditriugerea sistematica a bisericilor, sistematizarea satelor
romanesti, legea patrimoniului si cea a colectulor, "Cantarea Romaniei� si "Daciada", manualele triumfaliste
de istorie (falsificata si cenzurata), inchiderea grarnitelor, utilizarea functionarilor, a elevilor, studentilor si a
armatei la stransul recoltei, practica in productie etc.etc.etc.
Spalarea creierelor va mai presupune inca ceva: instigarea unor categoni sociale impotriva altora. Prin
stimularea reactiei, a ideosincraziei unei categoni sociale (ca, de pilda, minerii) fata de diferentele de acces la
bunurile materiale - in cea mai pura traditie comunista (nu ne vindem pe dolari, Kent si cafea) - sau fata de
evenimente unice (gen mitingul golanilor, atacarea televiziunii de elemente legionare etc.). Mineni au fost, in
realitate, doar niste cobai, utilizati de papusarii din umbra. Aceia care le-au testat si cunoscut anterior
reactiile, timp de douazeci si cinci de ani.
3.
"SPALAREA CREIERELOR":
ILIESCU SI MINERIADELE TIP "MASMROVKA"
?? 28 IANUARIE 1990
In Piata Victoriei are loc un mare miting de protest al membrilor si simpatizantilor partidelor istorice -
PNTCD si PNL - precum si al altor formatiuni democratice, impotriva hotararii FSN de a participa la alegerile
programate pentru luna mai.
Ion Iliescu, dupa o vizita intempestiva a ministrului de externe sovietic Sevardnadze la Bucuresti, uita repede
de afirmatia facuta in repetate randuri dupa 22 decembrie '89, anume ca FSN constituie doar o forta politica
provizorie, care si-a asumat raspunderea de a organiza alegerile si detine puterea doar pentru gestionarea
treburilor tarii, si anunta participarea FSN la alegerile din mai. Spre seara, FSN organizeaza o contra
manifestatie a simpatizantilor Frontului: apar muncitori de la IMGB, ICTB, IMMR, IIRUC, precum si mineri
adusi cu trenul din Valea Jiului. inarmati cu bate, rangi, topoare si alte argumente contondente. A doua zi, pe
29 ianuarie, sub lozinca "Lasati guvernul sa gandeasca", minerii si muncitorii sus mentionati devasteaza
sedule PNTCD si PNL, dupa ce li s-a spus ca acolo sunt arme si droguri. Aparatele XEROX le sunt prezentate
drept masini de fabricat dolari. Reactia minerilor la zvonuri, cum am vazut, fusese testata inca din anii '60-
'70.
La sfarsit, Iliescu multmeste agresorilor, pentru sprijin.
?? 28 FEBRUARIE 1990
In Piata Victoriei are loc o manifestatie pasnica impotriva Securitatii. Spre pranz, un grup de mincri condus de
un anume Szekely (un pezevenghi, sustine Iliescu) ataca sediul Guvernului, forteaza intrarea, sparg geamurile,
distrug mobilierul si se incaiera cu soldatii, totul va fi prezentat ulterior la TVR, drept o consecinta a
manifestatiei initiale, pentru a soca opinia publica, exact ca in manualele de maskirovka). Seara, Miron
Cozma si delegatia ortacilor incep tratative la guvern si anunta ca vor reveni de cate ori li se va cere.
?? 14 IUNIE 1990
12.000 de mineri - alertati de oprirea emisiei TVR din seara de 13 iunie, cand Iliescu a acuzat grupuri
legionare de actiuni provocatoare (incendierea masinii politici, atacarea sediului M.I. etc) - sosesc la
Bucuresti. Mineni sunt imediat transportati cu autocamioanele in Piata Universitatii, unde se dedau la
atrocitati care vor ingrozi opinia publica internationala, aruncand Romania pentru cativa ani de zile la coltul
istoriei. Mineni aresteaza, cot la cot cu politia, devasteaza Institutul de Arhitectura si Facultatea de Geologie.
Li se spusesera ca acolo studentii ascundeau droguri. Scop in care minerilor li se aratase o punga cu faina
(dupa modelul xeroxului, care fabrica dolari la liberali). Este arestat de catre mineri liderul Pietei
Universitatii, Marian Munteanu, despre care minerilor ii se spusesera ca e legionar, iar un miner a incercat
chiar sa-l decapiteze. Sunt devastate, din nou, sediile partidelor istorice, locuinta lui Ion Ratiu si este cautat
insistent Corneliu Coposu. In premiera, sunt devastate sediile publicatulor "Romania libera", "Dreptatea",
"Expres", "Baricada". Minerii interzic aparitia "Romaniei libere". Bilant oficial: sase morti si 560 de raniti, in
evenimentele din 13-15 iunie. La sfarsit, Ion Iliescu multumeste public minerilor, la Complexul Expozitional:
"Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societaiii
romanesti (...). Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT depozite de “sticle
incendiare�, de “droguri�, de “seringi�, cu care s-au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata
Universitatii, si “armament�."
Exact ca la carte! Cum scrie in manualul de maskirovka, arta dezinformarii, a intoxicarii si manipularii in
masa.
Cineva, se vede treaba, absolvise cu brio cursurile Sectiei A, din cadrul "Directoratului I al KGB -ului", in
timpul studiilor la Moscova. Cineva stia prea bine care sunt reactiile minerilor la zvonuri si evenimente unice.
Cineva cunostea de minune cum se face spalarea creierelor prin intoxicare si manipula re in masa.
VII
REVOLUTIA LUI ION:
"UN FEL DE PAR-PAR-PAR SI CU ASTA BASTA!"
(Ion Iliescu catre generalul Nicolae Militaru, Parcul Herastrau, 1982)
1.
KGB SI REVOLUTIA DIN EUROPA DE EST
Probabil ca numai in Romania anatomia comuna a evenimentelor istorice din anul 1989 continua sa fie -
vorba poetului - lung prilej de vorbe si de ipoteze. In Occident, ca si in restul statelor Europei de Est,
evenimentele din 1989 sunt de mult clarificate. Faptul ca multimile au fost atrase in strada de perspectiva
ispititoare de a scapa de comunism a fost instisat de Iliescu & Co drept o explozie populara, spontana.
Trecandu-se, ca de obicei, sub tacere evenimentele care au facut posibila eliminarea, printr-o lovitura de stat,
a clanului Ceausescu . Altii insa, ca presedintele Havel, n-au ascuns propriului popor adevarul legat de planul
rasturnarii comunismului ca sistem si nici factorii, de mare complexitate, care au guvernat si monitorizat
aceasta schimbare istorica generala, a unei jumatati de continent.
Cunoscutul dizident sovietic, Vladimir Bukovski - una dintre sursele cele mai bine informate, in ultimii
douazeci de ani, din Estul Europei - dezvaluia urmatoarele, inca din 1990:
"Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii [U.R.S.S. - n.n.] si in strainatate nu a fost atat de important.
Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, care au lansat
“revol1utia de catifea� in Cehoslovacia, care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in
Germania Rasariteana, producand indeosebi circumstantele favorabile distrugerii zidului Berlinului"
("L'Empire du moindre mal', Libre Journal, Paris, nr. 1, set-oct, 1990, p.30).
Strategia urmarita de U.R.S.S. fusese pusa la punct, inca din 1984, de Andropov si KGB (Directoratul nr. 1 -
PGU) si urmarea un scop strategic. Acest scop strategic a fost definit de contele Alexandre De Maranches
(fostul sefal SDECE-ului francez), care l-a citat pe unul dintre apropiatii lui Gorbaciov, anume Gheorghi
Arbatov, cel care a afirmat: "U.R.S.S. va face cel mai rau lucru cu puunta: ea va va lipsi de dusmanul vostru"
(Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990). Mai limpede a expus aceasta strategie sovietica, initiata de Andropov si
transpusa in practica de Gorbaciov, Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat ca
"Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca, pentru a ramane" (vezi art. "Les marches
lointaines de l 'Empire: partir pour rester", in Jean Marie Benoist "Apres Gorbatchev", Paris, 1990, p.137 si
urmatoarele).
Si mai explicit asupra scopului strategic urmarit de Gorbaciov prin schimbarea la fata din 1989, ulterior prin
puciul lui Potemkin (august 1991), a fost Lev Nevrozov, cand a scris "In partida sa de sah pentru dominatia
mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru
a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale ("The Kremlin and the
Western Politico-Cultural Establishment", Midstream, 1990, p.1)". Insusi Erich Honecker, liderul comunist
est-german, a confirmat ca a existat o strategie pe termen lung a KGB-ului si a evocat "o scurta vizita a lui
Sevardnadze pe tarmul Marii Negre in toamna lui 1984, adica inca in timpul lui Cernenko, in cursul careia sa
cazut de acord asupra faptului ca totul trebuia sa se schimbe, in Uniunea Sovieticasi in alte parti" Erich
Honecker, interviu acordat televiziunii germane DSF, la 10 octombrie 1990, orele 20,15). Acelasi Honecker
dezvaluia, la 21 noiembrie 1990, politica "Casei comune si europene" a lui Gorbaciov si adevaratele sale
resorturi, intr-un alt interviu: "Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre
de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune
nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au apdrut
dela o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. (...)
Reunificarea Germaniei trebuia sa fie considerata ca o contributie la construirea “Casei europene si, data
fiind situata actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG"
Erich Honecker, interviu acordat ziarului "Berliner Wochenpost", 21 noiembrie 1990). Este, probabil, una
dintre cele mai importante dezva1uiri asupra culiselor geostrategice ale rasturnani comunismului in intreaga
Europa de Est, facuta de stapanul STASI. De remarcat este faptul ca Honecker vorbeste de schimbari
planificate de mu1ta vreme, nu numai la scara europeana, ci si mondiala. Evenimentele ultenoare lui '90 au
confirmat aceasta directie: eliminarea lui Mobutu, Suharto etc. pledeaza pentru un proces continuu la scara
internationala. Un lucru este cert: tratativele Gorbaciov-Kohl, privind conditule reunificarii Germaniei, s-au
materializat prin pactul Kohl-Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care a stabilit, intre altele, noile
sfere de influenta, din Europa de Est si Balcanica. Razboiu1 din Iugoslavia, declansat in 1991, este un
exemplu notoriu in acest sens.
Daca Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei comuniste - vechi membru al serviciului secret maghiar
AVO (vezi declaratia contelui Stephen Bethien, membru al Parlamentului ungar) si documentele transmise de
televiziunea ungara in mai l994 - a deschis granita pentru miile de refuigiati est-germani aflati la frontiera cu
Austria, in schimb, Zidul Berllnului a cazut, in urma unui asa-zis accident. In realitate, inca de la mijiocul
anilor '80, KGB-ul a creat la Berlin o antena (rezistenta) ultasecreta, codificata Luci (Fulgerul), care actiona
independent de sediul est-german al KGB-ului, de la Kalhorst, si care nu avea nici cel mai mic contact cu
STASI. Existenta acestei unitati ultrasecrete nu era cunoscuta decat de membrii Diviziei a 4-a a KGB-ului si
de cativa din membrii statului sau major de la Moscova, in primul rand de generalul Anatoli Novikov. Sarcina
grupului Luci: restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei Kremlinului, in pregatirea
reunificarii (vezi Raif Georg Reuth, Andrea Bonte "Das Komplott", Munchen, 1993, p.210 si urmatoare1e).
Printre altele, grupul Luci organiza manifestatii de strada - unele insumand cate 100.000 de oameni - cu
caracter anticomunist si chiar antisovietic.
Ori pentru a elimina din viata po1itica lideri interimari, ca Hans Modrow. Demolarea Zidului Berlinului a fost
doar una din sarcinile grupului Luci, in modelarea peisajului est-german, in vederea reunificarii negociate de
Kohl cu Gorbaciov.
Cele mai importante declaratii privind rolul KGB-ului in evenimentele din 1989 raman, probabil, cele ale
presedintelui ceh Vaclav Havel. Dizident binecunoscut de peste trei decenii, Havel este unul dintre oamenii
care - asernenea lui Lech Walesa - au facut istorie in Europa de Est. Remarcabil este faptul ca, dupa ce a
devenit presedinte al tarii sale, Havel nu a rescris istoria, dupa modelele binecunoscute, ci a continuat sa
marturiseasca adevarul, indiferent care ar fi fost acesta. Astfel, Presedintele Havel a dczvaluit ca 'Revolutia de
catifea" de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune
drept "un complot pentru abolirea regimului comunist", condus de brejnevistul Gustav Husak. Complotistii,
potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a ridica noul regim in sa, si pentru a realiza
reforma de tip gorbaciovist. Tot Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru
al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat in exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Marturisirea lui Havel de
la BBC (vezi filmul documentar "Czechmate", BBC ii ) a fost apoi reluata, in rezumat, si in "Die Welt", fiind
sustinuta astazi si prin alte dovezi.
Astfel, generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB-ului), a sosit in ajun,
personal, la Praga, impreuna cu un grup de visautniki, ofiteri spetznaz (operatiuni speciale), care actioneaza de
regula in civil. Gen. Grusko si gen. Teslenko (insarcinatul la Praga al KGB -ului) au condus, impreuna cu
colegul lor, cehul Alois Lorenc (Seful STB, Securitatea cehoslovaca), intreaga desfaasurare a revolutiei de
catifea dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, unde
fusese instruit asupra viitoarelor evenimente. Practic, evenimenzele de la Praga au fost starnite de
locotenentul STB Ruzicka, cel care a transformat, cu ajutorul sovieticilor; manifestatia de comemorare a unei
victime a militienilor praghezi intr-una de protest. Ofiterii spetznaz, care de la aeroportul "Ruzine" se
imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe gen. Grusko, seful lor, cu
mersul revolu!iei cehe. Un aspect interesant, semnalat de corespondentii straini: militienii praghezi, care s-au
manifestat initial extrem de violent fata de manifestanti, au disparut apoi pur si simplu, lasand bulevardele in
mana manifestantilor. Pentru multi corespondenti straini, violenta initiala neobisnuita a militiei pragheze a
avut un caracter provocator, deliberat. In noaptea de 17 noiembrie 1989, gen. Grusko si echipa sa spetznaz au
parasit Praga, la fel de discret precum aparusera. Revolutia de catifea izbandise. In ceea ce priveste Romania,
ne multumlm sa-l citam pe Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, care a explicat: "Ion
Iliescu avea in vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai
potrivit pentru a-l inlocui pe Ceausescu" Toporovski adauga: "Pentru a incepe operatiunea propriu-zisa, noi
am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece, altminteri, actiunea ar fi prezentat
dificultati". Despre prezenta la Timisoara, apoi la Bucuresti, a turistilor sovietici n-are rost sa mai amintim.
Acestia au actionat mana in mana cu ofiterii Romani de profil, de la unitatea 404, ca maiorul Ghergulescu ori
simpaticul Trutulescu. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in cateva ore, in dimineata de 22
decembrie '89, cand dictatorul a fost parasit, in mod subit, de toti colaboratorii. A fost arestat practic, in sediul
C.C.-ului, expediat sub escorta la Targoviste si executat dupa un proces sumar.
2.
"REVOLUTIA", CA TEHNICA A "LOVITURII DE STAT"
In cartea "Gorbacev and the Est-European Revolutions" (Gorbaciov si revolutiile est-europene), publica la
Londra in 1990, Mark Almod, profesor de istorie moderna la Oxford University, ajunge si ella concluzia ca
revolutia de catifea din Cehoslovacia a fost declansata de un complot al KGB-ului, dirijat la fata locului de
gen. Viktor Grusko (sosit special in acest scop de La Moscova la Praga), impreuna cu rezidentul KGB-ului
din Cehosiovacia la acea vrerne, gen. Teslenko, si cu seful STB-ului Alois Lorenc, iar Frontul Salvarii
Nationale din Romania fusese, in realitate, creat de KGB cu mult inaintea caderii lui Ceausescu. Almond
noteaza: "Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din
Europa rasariteana si centrala, iar acestea s-au savarsit cu cea mai mare usurinta deoarece a fost suficient
sa se activeze rezistentele care existau deja."
La randul ei, Evghenia Albaz a oferit numeroase amanunte legate de aceste activitati ale KGB, in remarcabila
sa carte Geheimimperium KGB (Munchen, 1992, pag.232 si urmatoarele).
In Polonia, in noiembrie 1987, ofiteni SB (securitatea poloneza) au oferit ajutor logistic membrilor opozitiei,
grupati in sindicatul Solidaritatea, in numele mimstrului de interne Kiszczak, pentru organizarea grevelor care
au izbucnit in aprilie 1988 (vezi Francoise Tolirn, "Les fins du comunisme", pag. 47). Pe langa aceasta, SB-ul
a propus Solidaritdtii sa tipareasca si sa distribuie ziarele de opozitie (vezi Andrej Zarach, in Solidarnost
Waszoca, nr. 300, feb.1993). Pana la urma, Gorbaciov i-a dat lui Jaruzeiski ordinul de a abandona puterea in
favoarea Solidaritdtii. Potrivit unei infbrmatii aparute in presa americana, in septembrie 1995, Solidaritatea
numara, inct de la infiintrea sa, peste un milion de membri de partid, inclusiv 42 dintre cei 200 de membri ai
Comitetulni central ales in 1981. Anatoli Golitin sustine in cartea sa "New Lies for Old" noi minciuni in locul
celor vechi) din 1984 ca in 1981 Solidaritatea fusese suprimata la ordinul KGB de catre Jaruuelski, tocmai
pentru a convinge Occidentul de autenticitatea miscarii, iar conducerea sindicatului internata intr-un castel, cu
tot confortul. Dupa negocierile lui Walesa cu guvernul comunist (martie 1989), liderul Solidaritatii a acceptat
ca 65% din Seim (parlamentul polonez) sa revina comunistiloriar Jaruzelski – adica tocmai cel ce suprimase
sindicatul in 1981 si decretase legea martiala- sa devina presedintele primului Seim liber. In decembrie 1990,
Jaruzeleski s-a retras elegant iar Walesa a devenit primul presedinte al Poloniei democrate. La 2 martie 1989,
Walesa a declarat saptamanalului sovietic "Timpuri noi" urmatoarele: "Vom lasa puterea in mainile
comunistilor, dar va fi altfel decat pana acum. O sa-i lasam sa-si slujeasca poporul mai bine, sa respecte
legea si saraspunda in fata societatii. Noi suntem pregatiti sa cooperam constructiv cu asemenea autoritati.
In Ungaria, istoricul Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: Ceea ce am trait noi nu a fost o
revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut, si nu stim de ce, este ca marea putere care ne-a
subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese de "gat".
("Magyar Nemzet", 16 martie 1991).
Aceste intelegeri geopolitice, cu caracter istoric, s-au materializat in 1989 prin prabusirea, in numai cateva
luni, a comunismului in toate tarile est-europene, printr-o serie de asa-zise revolutii, toate dirijate, fara
exceptie, de serviciile secrete - KGB, in pnmul rand - dar si de serviciile secrete occidentale, precum si de
retelele acestora din tarile est-europene,
Pe un teren psihologic si de mentalitate pregatit minutios din vreme. Mai exact, imediat dupa venirea
globalistului Gorbaciov la putere in U.R.S.S., in 1985, prin utilizarea tehnicilor de dezinformare si manipulare
in masa. Estul si Vestul - Gorbaciov si Occidentul - se pusesera de acord in 1989 ca divizarea Europei sa fie
abolita iar Germania sa fie reunificata (intre altele, si prin demolarea, simbolica, a "Zidului Berlinului",
operatiune declansata de grupul "Luci" (Fulgerul KGB-ului). Scopul: reunificarea politica si economica a
Europei, a construirii Casei Comune Europene, cum se exprirnainsusi Gorbaciov, ca o componenta esentiala a
Noii Ordini Mondiale, preconizate de organizatlile globaliste, in primul rand de CFR (Council of Foreign
Relations) si de Comisia Trilaterala, organizatii care grupeaza elita politica bancara, stiintifica si militara
aflata la putere in SUA de peste dejumaate de secol, cu enorme influente si ramificatii in lumea intreaga. Or,
pentru a reunifica Germania, apoi Europa, pentru construirea unei Case Comune Europene era necesar ca, mai
intai, vechile regimuri totalitare, comuniste, din estul Europei sa fie rasturnate. Sarcina rasturnarii acestor
regimuri a fost incredintata, in chip firesc, profesionistilor serviciilor secrete din est si din vest, specializati in
tehnica loviturii de stat si a manipularii in masa. Calea urmata a fost insa adaptata situatiei concrete din
fiecare tara comunista est-europeana, mergand de la puciul de palat (Bulgaria) la revolutii (Cehoslovacia ,
Germania rasariteana, Romania), mai mult sau mai putin de catifea, mai mult sau mai putin sangeroase.
Trebuie precizat ca exista trei tipuri, trei scenani posibile, pentru realiza o lovitura de stat si a prelua puterea:
1) "lovitura de palat"; 2) "puciul militar"; 3)"revolutia populara�. Prima forma a loviturii de stat - "lovitura
de palat" - se realizeaza departe de ochii si urechile multimii, apartine de regula unei factiuni aflata la putere,
apropiata clanului conducator (uneori chiar din cadrul clanului), si se sprijina pe unii sefi militari sau din
serviciile secrete castigatii de partea complotistilor.
A doua forma a loviturii de stat, "puciul militar", se deruleaza la vedere, cu desfaurarea de trupe si tancuri pe
strazi, de cateva unitati rebele si poate avea caracter sangeros, mai ales daca exista confruntari cu trupele
fidele clanului conducator. Nu antreneaza insa masele si urmareste acelasi obiectiv: arestarea sau suprimarea
sefilor statului.
A treia forma a lovituni de stat, asa-zisa "revolutie ", este, de regula, sangeroass. “Revolutia populard" are
doua componente:
Un "puci militar", mascat de o "revolta-populara", provocata prin dezinformare si manipulare. Presupune
scoaterea maselor in strada. Tipica pentru "lovitura de palat" a fost, de pilda, arestarea in 1943 a lui
Mussolini, chemat pentru o asa-zisa "audienta" la regele Victor Emmanuel sau arestarea (dupa modelul
italian) a lui Antonescu, la Palat, in august '44. In 1989, schimbarea lui Jivkov in Bulgaria, cu Mladenov, a
fost o astfel de "lovitura de culise". In schimb, o lovitura de stat prin "puci militar" a constituit-o debarcarea
presedintelui comunist Salvador Allende Gossens de catre armata (Chile, 1973), in momentul cand acesta
pregatea (ajutat de serviciile secrete sovietice si cubaneze) propria sa lovitura de stat, impotriva armatei
chiliene, si instaurarea comunismului in Chile. La fel de tipice au fost toate "puciurile militare", derulate in
anii '50 si '60 in statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, ca Operatiunea Diabolo", din 1954,
contra presedintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori "Lovitura de cocaind" din Bolivia din
1982, contra presedintelui Heman Zauso. Toate, orchestrate de asi ai operatiunilor speciale, paramilitare, din
cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister.
Cat despre revolutii, mentionam doua asemenea lovituri de stat, exemple tipice in materie. Astfel, asa-zisa
mare revolutie bolsevica din octombrie a fost in realitate un simplu puci, finantat de "Banca Imperiala" a
Germaniei si realizat cu agentii germani, dupa ce Berlinul ii teleghidase anterior pe Lenin si vreo 400 de
bolsevici, cu un tren plumbuit, din Elvetia (unde acestia se aflau in exil) in Rusia. Pentru ca Lenin sa preia
puterea si sa incheie o pace separata in Est cu Germania, iar aceasta sa-si transfere grabnic trupele in Vest
(debarcau americanii). In acest scop, pana si presa bolsevica ("Pravda") a fost tiparita cu finantare germana.
Se cunosc astazi foarte exact, din documente, numele ofiterilor germani care au condus puciul de la Palatul de
Iarna din Petersburg. Interesant este ca, pana in 1921, agentii germani au asigurat securitatea personala lui
Lenin si a conducatorilor bolsevici, in timp ce consilierii militari germani dirijau Armata Rosie in Razboiul
civil. Doar masa de manevra a fost ruseasca. Ceva mai aproape de zilele noastre, realizata printr-o "revolutie
populara" dirijata de serviciile secrete, a fost "Operatiunea Ajax" a CIA, de la Teheran din 1953. Dupa ce
sovieticii organzasera anterior o lovitura de stat, rasturnandu-l pe Sah de la putere si impunand in schimb o
marioneta a Moscovei, pe presedintele Mossadegh (fostul prim-mimstru), CIA a contraatacat." Kermit"
Roosevelt, cu ajutorul lui Otto Skorzeny (racolat de americani la sfarsitul razboiului, prin intermediul lui
Gehien, pe "Filiera sobolanilor"), a declansat o "revolutie populara" la Teheran, incitand populatia religioasa
impotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, o marioneta bolsevica a comunistilor iranieni sustinuti de
Moscova. Manipuland astfel populatia revoltata, agentii CIA l-au alungat pe Mossadegh. Sahul (refugiat cu
familia la Roma) s-a intors la Teheran, preluandu-si tronul iar SUA, influenta asupra Iranului.
O a doua precizare, importanta: toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale detin
unitati specializate in declansarea de revolte populare, revolutii si miscari de eliberare. Aceste unitati sunt
formate din experti in tehnicile dezinformarii si manipularii maselor, care actioneaza in tarile-tinta, sub
acoperiri diverse, la momentul oportun: turisti, ziaristi, diplomati, echipe de caritate, preoti, sportivi etc.
Asadar, fiecare serviciu secret important include si o unitate speciala, care se ocupa de organizarea revoltelor
populare, revolutiilor si a miscarilor de eliberare. Facem aceste precizari pentru a clarifica confuziile,
cultivate deliberat de cei interesati sa profite in plan politic, prezentandu-se natiunii drept emanati ai unei
revolte spontane a poporului, asadar impusi de vointa populara liber exprimata, cu avantajele politice
conferite de o asemenea imagine publica. Fara sa mentioneze, bineinteles, si culisele care au facut posibila
declansarea revoltei spontane si a manipularii maselor, soldata uneori cu varsare de sange nevinovat, de la
cateva persoane pana la cateva sute sau chiar mii de morti. Pusa, de regula, pe seama odiosului regim proaspat
rasturnat si a aparatului de represiune al fostului dictator. Regizorii adevarati, cei care au stat in umbra
revoltei populare, a revolutiei, manipuland opinia publica prin mass-media, precum si nucleul paramilitar
utilizat in lovitura de stat, raman ani de zile - ori pentru totdeauna - necunoscuti marelui public. Caci profanii
nu sunt niciodata tolerati in templul conspiratiei. Complotistii prefera sa pozeze, in astfel de situatii, drept
persoane aduse la putere pe creasta valului revoltei populare. Oameni care se cunoscusera in acele momente
fierbinti, niciodata mai inainte. Fara nici o legatura cu fostul regim ori, mai ales, cu fortele externe. Negarea
implicarii fortelor externe in orchestrarea unei revolutii populare este o axioma pentru noii emanati. Culisele
sunt categorisite drept scenani si teorii conspirativiste.
Poporul si revolta spontana, iata cuvintele cheie, rituale.

-copyright srl ani experiente asupra minerilor, pentru mijlocul anilor '60, ceausescu declansat

39.4KB
pus acum 20 ani
   
Mephistofel
Vizitator
3.
"COMPLOTUL GENERALILOR" – LOVITURA DE STAT ESUATA DIN 1984
In Romania, manevrele KGB-ului si GRU-ului, precum si operatiunile acestora de influentare a principalilor
actori ai evenimentelor din decembrie '89, datau de mai multi ani. In iunie '89, doua personaje emblematice se
intalneau in Parcul Herastrau: Ion Iliescu si generalul Nicolae Militaru. intalnirea conspirativa a celor doi a
fost confirmata, ulterior, atat de Petre Roman in "Le Monde" din 05.01.1990, cat si de Silviu Brucan intr-un
interviu din martie 1990. Din declaratia unui fost securist, din echipa de filaj, reiese ca Militaru dorea sa-l
informeze pe Iliescu, cu ocazia plimbarii lor conspirative, despre constituirea unei alte grupari cu numele de
Front. In iarna lui 1988, Comitetul Salvarii Nationale - infiintat inca din 1984 - se transformase in Frontul
Salvarii Nationale. Acum aparuse concurenta.
In 1982, generalul Militaru il contactase pe Iliescu la spitalul "Elias". Iliescu venise la "Elias" ca sa-i faca o
vizita lui Valter Roman iar gen. Militaru, internat si el in spital, profitase de moment si-l abordase direct pe
Iliescu: "Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?" Prudent, Iliescu
s-a ferit sa dea un raspuns transant dar, dupa ce generalul Militaru s-a externat, l-a rugat sa-l viziteze la
"Consiliul National al Apelor", unde Iliescu avea rang de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei
pana in Parcul Herastrau, ca sa se explice.
Principala dilema a celor doi conspiratori a fost explicata mai tarziu, nu fara umor, de generalul Militaru.
Iliescu era de parere ca, pentru rasturnarea lui Ceausescu, trebuia organizat un soi de puci militar. "Cativa
militari, un fel de par-par-par si cu asta basta!" ii rezumase Iliescu toata filozofia complotului. Militaru, in
schimb, sustinea implicarea maselor in lovitura. "Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese
nimic." Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui. "Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu par-par-ul lui
si eu cu masele populare", si-a amintit, mai tarziu, Militaru. Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta
parte.
La Moscova, in iunie '89, cand cei doi se plimbau prin Herastrau, lucrurile evoluasera mult fata de anii '82-
'84. In '87, pe fundalul deschis de operatiunea tip "maskirovka" lansata de Gorbaciov, prin vehicularea
conceptelor-capcana de glasnosti (transparenta) si perestroika (restructurare) - care incerca sa induca din nou
in mass-media ideea comunismului reformabil (dupa aceea a comunismului cu chip uman, experimentat in
cursul Primaverii de la Praga din '68) - Iliescu publicase un articol, Creatie si informatie, in care mesajul
cifrat catre tovarasii sai era:
Este necesarsa introducem «restructurarea» (perestroika). Filiatia spirituala era foarte clara: Gorbaciov si
operatiunea de imagine pe care acesta o derula din 1985, cu sprijinul Directoratului I al KGB. Or, glasnosti si
perestroika nu erau niste concepte noi.
In sec. XIX, tarul Alexandru al Il-lea, in instructiunile sale catre cenzura, sustinea ct presa trebuie sa dea
dovada de glasnosti - o transparenta limitata si subtil controlata - atunci cand articolele sau cartile dezbateau
reformele din Rusia timpului. Mai clar fusese Cernasevski, in "Scrisoare fara adresa" (republicata la
Moscova, in 1983), unde la pa g. 495 denunta, foarte transant, glasnosti-ul pe care il definea astfel: "expresie
birocratica plasmuita sa inlocuiasca conceptul propriu -zis al libertatii de exprimare". Era imposibil ca acest
substitut perfid al libertatii propriu-zise de opime sa nu atraga atentia bolsevicilor si propagandei lor. Potrivit
lui Michel Hellei, Lenin insusi folosise cuvantul g!asnosti de patruzeci si sase de ori in scrierile sale. NEP -ul
(Noua Politica Economica), perioada de liberalizare relativa din Rusia dintre 1921 si 1928, fusese prezentata
de Lenin drept o perestroika si un glasnosti, dupa anii comunismului de razboi (1918-1921). Stalin folosise, la
randul sau, conceptul de perestroika, in anii '30 si '40. Prin articolul "Creatie si informatie" din 1987, Iliescu
isi deconspira inca o data legaturile vechi pe care la avea cu U.R.S.S. si aparatul de influenta al Moscovei.
Promovat de Ceausescu dupa 1965, Iliescu devenise, la 38 de ani, membru al Comitetului Central. Apoi, in
1971, secretar al CC al PCR, responsabil cu propaganda. Dupa calatoria lui Ceausescu in China si in Coreea
de Nord din 1971, Iliescu primise sarcina sa regizeze un fel de minirevolutie culturala romaneasca si sa
organizeze cultul geniului carpatin. Cum Iliescu se considera, inca din 1968, alternativa la conducerea
partidului, nu s-a aratat dispus sa intretina cultul celui pe care, de fapt, abia astepta sa-l inlocrnasca de la
putere. Temator fara de perspectiva ca Moscova sa-l schimbe cu Iliescu, Ceausescu l-a expediat pe acesta
secretar doi al judetului Timis, apoi prim-secretar la Iasi. Ruptura de Ceausescu si adevarata marginalizare a
lui Iliescu a aparut abia in 1984, cand Iliescu si-a pierdut calitatea de membru al Comitetului Central,
devenind director la Editura "Tehnica". Functie, oricum, inclusa in nomenclatura partidului. in 1986, imediat
dupa venirea lui Gorbaciov la putere, Iliescu iese in fata.
Celalalt plimbaret prin Herastrau, in iunie '89, generalul Militaru, participase la toate conspiratiile urzite
contra lui Ceausescu. Format in U.R.S.S. - ca si Iliescu - dar la scoala GRU-ului (serviciul secret militar
sovietic), gen. Militaru se aliase inca din 1973 cu gen. Ion Ionita ministrul Apararii Nationale, impotriva lui
Ceausescu. Dupa ce Militaru a fost martor la o discutie telefonica dura a lui lonita cu Ceausescu, ministrul
Apararii l-a chestionat transant:
"Ma tu esti de acord cu mine?" "Da", a raspuns prompt Militaru. "Ramai pe langa mine, vor urma si altele", a
prevestit lonita. Potrivit lui Militaru, in 1974, in padurea Baneasa, Maurer - mazilit si el de Ceausescu - i-a
spus "Esti tanar, poti sa mai faci ceva pentru tara asta, Militarule. Eu te ajut cu ce pot, dar daca o faci, fa-o.
Este absolut necesar" Militaru a incercat sa puna in legatura grupul generalului Ionita cu grupul civililor
ondus de Iliescu, intre care se numara Virgil Magureanu, dar si Vasile Patilinet ori Virgil Trofin (depistat,
marginalizat si sinucis in 1982). In 1983, prima tentativa de lovitura esueaza. Un an mai tarziu, avertizati din
vreme de Ioan Ursu cu detalule vizitei in Germania Occidentala a lui Ceausescu, programata pentru toamna, a
fost elaborat alt plan pentru o lovitura de stat militara, cu sprijinul aripii civile a conspiratiei. Informat de
securitate, Ceausescu a dispus trecerea in retragere a mai multor generali si mutarea unitatilor rebele din
Bucuresti, intr-o singura noapte, organizatia conspirativa a generalilor s-a dizolvat, cel putin aparent, iar
Patilinet a disparut apoi intr-un accident de masina in Turcia. Dispare ulterior, in conditii suspecte, si Ion
Ionita. Militaru considera ca tradatorii din 1984 se pare ca fusesera generalii Dragu si Popa. In iarna '84/'85 ia
fiinta "Comitetul Salvarii Nationale", devenit in 1988 "Frontul Salvarii Nationale". In 1987, Militaru se
deplaseaza la Constanta si ia legatura cu consulul sovietic, care il asigura ca U.R.S.S. va fi prima tara care sa
recunoaste noile autoritati, in cazul rasturnarii lui Ceausescu. Un alt contact al complotistilor cu Moscova a
fost consulatul sovietic de la Constanta, prin gen. Vasile Ionel. Dupa moartea lui Ion Ionita (1987), Iliescu si
Militaru stabilisera sa se intalneasca in prima zi de marti, de la inceputul fiecarei luni. In vara lui '89, au loc
alte doua evenimente importante, ramase in umbra: gen Stanculescu si familia isi petrec, ca din intamplare,
concediul la Lacul Balaton, in compania mimstrului ungar al Apararii, Ferencz Karpati, exilat la Damaroaia,
Silviu Brucan face in noiembric '89 naveta Damaroaia - Washington - Moscova, unde afirma ca s-ar fi intalnit
cu Gorbaciov si ar fi discutat cadrul in care urma sa cada Ceausescu, ca si cel al viitoarei noi puteri, exilat la
Focsani, Virgil Magureanu intreprinde si el cateva vizite in U.R.S.S., in a doua parte a lui '89.
4.
"FIRUL ROSU" CU KREMLINUL: ILIESCU, STANCULESCU SI MILITARU AU TINUT
PERMANENT LEGATURA CU MOSCOVA DIN SEDIUL M.Ap.N.
Intrat in istorie prin celebrul sau picior de ghips, jocul generalului Stanculescu din '89 include si cateva pete
albe, mai importante poate decat piciorul ghipsat. Prima, si cea mai importanta dezvaluire, este ca
Stanculescu si-a petrecut concediul din vara lui '89 la Lacul Balaton din Ungaria, impreuna cu familia, in
compania ministrului ungar al Apararii, gen. Ferencz Karpati, si el in vacanta cu familia.
Provenit dintr-o familie de ofiteri din Tecuci, gen. Stancu1escu a jucat un rol cheie sub regimul Ceausescu, in
domeniul sensibil al comerului cu arme. Intr-un amplu interviu din Ziua, Stanculescu a amintit cativa
parteneri, pe care i-a cunoscut in afacerile cu armament ale clanului Ceausescu. Printre acestia se numara si
sirianul Al-Kassar, unul dintre pionii binecunoscuti ai Moscovei in Orientul Apropiat, implicat in multe dintre
afacerile oculte din anii '79-'80 (inclusiv in afacerile "Lockerbie" si "Achile Lauro"). Potrivit unor surse
ungare, gen. Stanculescu s-ar fi angajat in vara ini '89 la Balaton cu Armata Romana nu va interveni in cazul
unor actiuni anti-ceausiste (informatie confirmata si de Antonia Rados in "Die Verschworung der Securitate"
(Hamburg, 1990). De ce in Ungaria? Este cazul aici sa precizam un aspect foarte important, pentru a intelege
mai bine rolul Ungariei in declansarea evenimentelor din vestul Romaniei (Ardeal si Banat).
In primul rand, in Ungaria se afla in ianuarie 1989 comandamentul grupului de Armata Forta-Sud a U.R.S.S.,
aflat sub conducerea gen.lt.Demidov, corp de armata responsabil cu operatiunile in spatiul sud-est european.
In cadrul Fortei-Sud din Ungaria, functiona o unitate spetznaz, pentru operatiuni speciale, cu profil de
cercetare-diversiune in spatele inamicului. Altfel spus, expeii in declansarea, intre altele, de revolte, revolutii
ori miscari de strada. Unita tile de tip spetznaz includ, de regula, atat unitati de tip comando (militare) dar si
unitati care actioneaza in civil pe teritoriul inamic. Civilii poarta numele de visuatniki si ei au fost semnalati in
Romania, in decembrie'89, in celebrele masini Lada ca turisti sovietici, atat la Timisoara, cat si apoi la
Bucuresti. Comandamentul general al unitatilor spetznaz se afla la Moscova, in subordinea GRU (spionajul
militar sovietic), aflat in '89 sub comanda gen. G. F. Krivosiev, adjunct al sefiilui Marelui Stat Major,
maresalul S. F. Ahromeiev. Interesant este si alt detaliu: Drectia a 13-a, de dezinformare activa, creata in
1967 de maresalul Ogarkov, l-a avut la comanda din 1974 chiar pe maresalul pe atunci general) Ahromeiev.
Asadar, la Balaton, gen. Stanculescu i-a avut drept parteneri atat pe ministrul ungar al Apararii, gen. Karpati,
cat si pe gen. Demidov. iar prin acesta, pe gen.Krivosiev (comandantul GRU si unitatilor spetznaz), adjunctul
mareslului Ahromeiev, Seful Marelui Stat Major sovietic, mana dreapta a ministrulni sovietic al Apararii,
Dimitri Iazov. Adica, intreaga filiera militara sovietica.
In tot cursul eveninientelor din 22 decembrie 1989 si in zilele urmatoare, gen. Stanculescu nu s-a miscat din
sediul M.Ap.N. Chiar atunci cand gen. Guse l-a amenintat cu executia, pentru ca a refuzat sa se prezinte in
fata lui, Stanculescu s-a rezumat la a-i da un telefon lui Guse, dar nu a parasit sediul M.Ap.N. De ce oare?
Trebuie sa dervaluim un mic detaliu, ascuns cu grija de compltisti, timp de zece ani: M.Ap.N. era singurul
punct care avea o legatura directa cu Moscova si cu toate capitalele tarilor membre ale Tratatului de la
Varsovia, inclusiv cu comandamentul acestuia. Deoarece Comitetul Central nu era un obiectiv militar, aceasta
nu avea o legstura directa cu Moscova. Cand gen.Guse a fost apelat in ruseste la C.C. si a dat celebrul
raspuns, tot in ruseste, ne panimaiu pa ruski (nu inteleg ruseste), el fusese apelat din Romania, in scop de
compromitere. Militani si Stanculescu, in schimb, au tinut permanent legatura cu Moscova si comandamentul
Tratatului de la Varsovia, din Sediul M.Ap.N. lata de ce s-a deplasat acolo si Iliescu:
la sediul M.Ap.N. se primeau ordinele Moscovei si ale Tratatului de la Varsovia. Poporului roman nu i s-a
spus insa nimic despre acest detaliu, in deceniul care a trecut, pentru a se crea astfel legenda revolutei
spontane, cea care l-ar fi emanat pe Iliescu, prin vointa maselor, pe creasta valului popular etc. In realitate,
dupa cirm vom vedea, toate directivele veneau de la Moscova si comandamentul Tratatulni de la Varsovia,
prin legatura telefonica dfrecta de la M.Ap.N. Dar despre firul rosu, secret, Romanii n-au aflat decat in anul
2000.
Intr-un interviu dat de Brucan in mai 1990, acesta a confirmat ca, impreuna cu Iliescu, vizita aproape
saptamanal in 1989 ambasada sovietica de pe soseaua Kiseleff. Chipurile, pentru a citi “Pravda". Desi
Ceausescu ii exilase in Damaroaia, Brucan a putut pleca totusi nestingherit la Washington, cu un pasaport
furnizat chiar de gen.Vlad. De la Washington, Brucan s-a deplasat direct la Moscova. El a sustinut apoi ca a
discutat cu Gorbaciov cadrul in care urma sa se desfasoare revolutia romana, precum si cel trasat de Kremlin
viitoarei puteri: conservarea partidulni unic, cu tolerarea factiunilor si toata cosmetizarea, dupa modelul
perestroika.
O serie de participanti celebri la revolutie, desi se aflau sub supravegherea stricta a Securitatii, au putut
calatori in RFG, in U.R.S.S. etc. Sovieticii, in vara lui 1989, incep sa intoarca vizitele. Din marea tara vecina
de la rasarit, in care unii avusesera marea bucurie sa studieze (intre altele la sectia A Directoratului I din
KGB) sosesc la Bucuresti vizitatori misteriosi, care intra discret in contact cu diversi comunisti, cazuti in
dizgratia lui Ceausescu de-a lungul anilor, pe care ii atrag in discutii detaliate privind necesitatea reformarii
comunismulni, tatonandu-i cu privire la atitudinea fata de glasnosti si perestroika. In ciuda spontaneitatii
evenimentelor din decembrie 1989, toti cei contactati de sovietici au dat fuga, in 22 decembrie '89, sa
raspunda apelulni televizat al lui Iliescu, pentru intalnirea de la orele 17 fix, din fata C.C.-ului.
In preajma Congresului al XIV-lea al P.C.R., desfasurat in noiembrie, Elena Ceausescu l-a convocat pe gen.
Iulian VIad si i-a inmanat o lista cu proscrisii, printre care si Marcel, alias Iliescu, fostul favorit cazut in
dizgratie dupa 1980, mazilit la Ape, apoi la Editura Tehnica. Proscrisii trebuiau arestati si tinuti sub
supraveghere, pe tot timpul Congresului. Vlad a luat lista si i-a trimis imediat vorba lui Marcel sa nu stea
acasa, in vila de la Floreasca. Marcel a cerut insa ajutorul familiei Petre Roman, reusind sa se ascunda la
Snagov. (Vezi declaratia data de gen. Militaru lui Jean Paul Man in "Nouvel Observateur", mai '90). Cele
patru zile ale Congresului P.C.R. au fost petrecute de Ion Iliescu in linistea si splendoarea specifice sfarsitului
de toamna de la Snagov (vezi Antonia Rados, op.cit.). Marcel nici n-avea de ce sa se impacienteze. El stia
prea bine pentru cine bat clopotele. Nu scrisese el, inca din 1987, in articolul de camuflaj Creatie si
Informatie ca: "Este necesar sa introducem restructurarea", deci perestroika gorbaciovista?
5.
CATEVA MII DE TURISTI SOVIETICI, DIN FORTA SPETZNAZ, AU PARTICIPAT LA
LOVITURA DE STAT DIN DECEMBRIE 1989
Punerea in scena a loviturii din decembrie '89 a avut o repetitie generala in noiembrie 1987 cand, la doar
cateva luni dupa vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, pe 15 noiembrie 1987, a izbucnit revolta de la Brasov. o
manifestatie muncitoreasca care a coagulat repede nemultumitii orasului, intr-o duminica in care in Romania
aveau loc alegeri. Devastarea regionalei de partid, cele cateva momente de libertate ale brasovenilor, apoi
interventia in forta a trupelor de interne au prevestit dezastrul lui Ceausescu din decembrie '89. Postul Europa
Libera a intrat in actiune, difuzand comentanile lui Silviu Brucan, pe marginea evenimentelor, cateva
saptamani la rand. Un fapt a iesit in evidenta: gradul de nemultumire al ma selor atinsese pragul exploziei
sociale. Era suficient un detonator pentru ca bariera psihologica a fricii colective sa fie depasita iar populatia,
bine manipulata, sa ia cu asalt obiectivele din oras. Repetitia generala din '87 nu s-a rezumat la Brasov.
Incidentele din 15 noiembrie '87 au fost sustinute apoi de manifestatii ale studentilor la Iasi si Timisoara. Axa
Iasi-Brasov-Timisoara a revoltei din '87 va functiona si in 89, chiar daca evenimentele planuite pentru 15
decembrie '89 la Iasi nu au amorsat o revolta de proportii ca la Timisoara, datorita proastei organizari. Un
lucru aparea clar: in '87, pentru rasturnarea guvernului Ceausescu, era necesara declansarea simultana a
revoltei in mai multe orase industriale, culminand cu Bucurestiul. La Brasov, in noiembrie 1987, a iesit la
iveala si capacitatea de represiune a regimului dar, mai ales, faptul ca mamaliga poate exploda. Invatamintele
din 15 noiembrie '87 vor fi aplicate doi ani mai tarziu, cand spetznaz-ul sovietic va intra in actiune.
Declansarea evenimentelor din decembrie '89 a fost precedata de un fapt ocultat sistematic de "emanati", in
ultimii 10 ani. Dupa data de 10 decembrie '89, in Romania patrund un numar fara precedent de turisti
sovietici. Coloane intregi de automobile Lada, cu cate patru barbati atletici, sunt semnalate la granita cu
U.R.S.S., Bulgaria si Ungaria. Un detaliu merita, deasemenea, mentionat: turistii sovietici au patruns in
Romania fara pasapoarte, ceea ce dovedea o complicitate la nivel inalt. Conform unor statistici, se estimeaza
la cateva mii numarul turistilor sovietici patrunsi in Romania in decembrie '89.
Pe 13 decembrie '89, rapoartele inspectoratelor de securitate Olt si Dolj semnalan deplasarea masiva a
coloanelor de automobile Lada, cu turisti sovietici, in directia Timisoara. La o singura statie PECO, de
exemplu, a fost semnalata o coloana de 12 autoturisme Lada. Tunstii sovietici, atletici si sobri, au evitat orice
contact cu bastinasli romani. S-a remarcat faptul ca, de regula, sovieticli evitau hotelurile, preferand sa
ramana peste noapte in masini, prin parcari si campinguri. Si serviciile secrete occidentale au remarcat invazia
de turisti sovietici din Romama, in prima jumatate a lui decembrie '89. Turistii sovietici formau forta de SOC
spetznaz, constituiti din operativi ai GRU, care actionau in civil (visuatniki), la care ne-am referit mai inainte.
Totodata, la granitele Romaniei se semnaleaza constituirea unor forte de invazie militara straina. La granita cu
U.R.S.S., in zona Galati-Braila, s-a semnalat o forta de interventie sovietica alcatuita din trupe de infanterie si
tancuri. La granita cu Bulgaria, la Ruse, se semnaleaza o concentrare a unitatilor franceze GIGN. In timp ce la
frontiera romano-ungara se aflau, gata de interventie, unitati vest-germane din cadrul cunoscutei forte GSG 9.
Elemente ale AVO ungar si UDB iugoslav sunt semnalate in Banat si Ardeal, in ciuda faptului ca Ceausescu ,
reintors la Bucuresti de la o intalnire a Pactului de la Varsovia desfasurata la Moscova (unde avusese o
discutie la cutite cu Gorbaciov, care ii daduse un ultimatum privind introducerea in Romania a schimbarii, a
politicii de perestroika), dispusese, subit, ca trupele de graniceri (17.000 de militari) sa treaca in subordinea
Mimsterului de Interne. La 1 decembrie '89, la o sedinta a CEPEX, Ceausescu isi criticase aspru clica de
potentanti. Dupa caderea regimurilor totalitare din Europa de Est, cu complicitatea vizibila a Moscovei,
potentantii lui Ceausescu intelegeau insa perfect ca jocurile erau facute intre Gorbaciov si Occident, si ca
zilele lui Ceausescu erau numarate.
Pe 17 decembrie, la un CEPEX de criza, Ceausescu anunta:
"Stim deja ca atat Est-ul cat si Vest-ul vor sa schimbe totul." A doua zi pleca in Iran. La reintoarcere, pe 20
decembrie, i se spune ca la Timisoara lucrurile s-au mai calmat. Rosteste un discurs televizat din studiourile
TV aflate in subsolul Comitetului Central. La sugestia, se pare, a lui Barbu Petrescu, Ceausescu organizeaza
un miting a doua zi, 21 decembrie. In timpul discursului rostit de Ceausescu la miting, din fata C.C.-ului se
aud brusc tipete de femei, rapait de gloante si scrasnete de tancuri. Ce se intamplase? La mitingurile lui
Ceausescu, de regula, echipa de sonorizare utiliza o banda de magnetofon cu urale, aplauze si lozinci,
amplificate prin statii in intreaga zona. Pe 21 decembrie, o echipa instalata in podul Ateneului s-a cuplat la
reteaua de amplificare a Pietii Palatului si, in plina cuvantare a lui Ceausescu, a introdus in statie o banda
sonora inregistrata anterior, la represiunea din fata Catedralei de la Timisoara. Pe banda se aud urlete de
femei, rapait de mitraliere si scrasnete de tancuri. Pe 21 decembrie, cand banda este introdusa in statia de
amplificare de echipa din podul Ateneului, lumea adunata la miting aude rapaitul de gloante si urletul
femeilor dinspre zona Victoriei. Cei prezenti intra in panica, refugunda-se. Ceausescu, lipsit de vizibilitate in
balconul C.C.-ului, nu intelege ce se petrece si striga: "Stati linistiti tovarasi." Elena striga si ea. Prea tarziu.
Mitingul s-a spart. Alti manifestanti intra in Piata Palatului, cu pancarte anticeausiste. Se formeaza in Piata
Universitatii un nucleu de rezistenta. Printre manifestanti se afla insa numerosi securisti in civil, care pozeaza
in anticomunisti. Dupa-amiaza si noaptea are loc represiunea. De pe blocul Dalles si de pe fostul Carlton,
echipe speciale de lunetisti trag asupra manifestantilor (conform declaratiilor locatarilor).
Avertizat, Ion Iliescu isi ia ramas bun de la colegii de la Editura Tehnica si pleaca intr-o directie secreta. S-a
spus ca s-ar fi deplasat la Televiziune. Conform anchetei Antoniei Rados (op.cit.) Iliescu s-a deplasat mai
intai la sediul M.Ap.N. care, cum am aratat anterior, avea legaturi telefonice cu Moscova si cu tarile membre
ale Tratatului de la Varsovia. De la aparatul cu nr. 261, Iliescu a luat contact cu toate capeteniile Armatei si
Securitatii, asigurandu-se mai intai de sprijinul lor, apoi a convocat o reuniune pentru orele 15.00, in biroul
ministrulul Apararii. Abia dupa aceea, Iliescu a plecat in graba la TVR. Pe fir direct, M.Ap.N.-ul ramane in
contact permanent cu gen. Piotr Lusev, cel care preia conducerea operatiunilor din Romania. (vezi interviul
lui Militaru din "Nouvel Observateur", mai 1990, precum si interviul cu Mihai Lupoi)
In sediul C.C.-ului, gen. StancuIescu apare pentru prima data in civil in fata lui Ceausescu, cu piciorul in
ghips, si il anunta ca afara sunt muncitori, dupa ce dictatorului i se spusese tot timpul ca sunt doar niste
huligani. ii convinge apoi sa paraseasca cladirea C.C., insotit de o garda civila. Desi Ceausescu putea sa plece
din C.C. pe mai multe cai, Stanculescu il convinge sa ia elicopterul, solicitat insistent chiar de el. In felul
acesta, masele pot vedea ca dictatorul fuge. Intre timp, Securitatea deschide emisia in televiziune. o legaturi
directa, facuta dintr-o cameri de la etajul 7, de langa blocul studiourilor, permite Televiziunii Romane Libere
sa trrnsmita in releu, via Praga si Belgrad, atat in Est cat si in Vest. In "Studioul 4,� sunt adusi grabnic o
multime de artisti, regizori, poeti, filosofi, figuri binecunoscute, in frunte cu dizidentul Mircea Dinescu
(eliberat din arestul la domiciliu de ambasadorul olandez Stork). Toata lumea face declaratii entuziaste. Din
"Studioul S", insa, Securitatea vegheaza. La etajul II, directorul Petre Constantin, un vechi activist, este asistat
de Dan Martian, lector la "Stefan Gheorghiu", un apropiat al lui Iliescu. Dupa regizorul Sergiu Nicolaescu,
apare la TVR gen. Militaru care il cheama insistent pe Ilie scu. Apare si Lupoi, omul lui Stanculescu, care
ramasese la M.Ap.N., unde exista legatura directa cu Moscova. Soseste in cele din urma si Iliescu, care tuna si
fulgera impotriva lui Ceausescu, la. ora aceea arestat la Targoviste. Anunta formarea "Consiliului Salvarii
Nafionale" si cheama oamenii responsabili, la orele 17.00, la C.C. Dupa o jumaate de ora, Iliescu reapare, dar
in "Studioul S". Mult mai sigur pe el, apeleaza membrii de partid, disociindu-i de cel care intinase nobilele
idealuri ale socialismului. Pleaca imediat, insotit de Silviu Brucan. Cateva minute dupa ce Iliescu a parasit
TVR, cei din "Studioul 5" inchid emisiunea si "Studioul 4". Pretext: s-a incins aparatura. Poetilor, filosofilor
si artistilor li s-a pus astfel pumnul in gura. Rolul lor, in acreditarea lui Iliescu in ochii Romanilor, se
incheiase. Nu mai era nevoie de figurafie.
In acest timp, Iliescu se grabea la intalnirea secreta de la Ministerul Apararii din Drumul Taberei, unde ii
asteptau capii Armatei si Securitatii. Dupa un accident minor de masina, in Piata Victoriei, Iliescu si-a facut
aparitia la Ministerul Apararii cu oarece intarziere. Generahi Stanculescu, Chitac, Mortoiu si altii ii asteptau
nervosi. Sedinta secreta a debutat pe un fond de haos si neliniste: multi se intrebau ce cauta un civil, ca
Iliescu, printre ei. Iliescu a cerut crearea unui organism provizoriu, care sa preia puterea in tara, pana la
viitoarele alegeri. La sfarsit, l-a numit pe generalul Guse, seful Statului Major General, ca sef al
comandamentului central al revolutiei, iar adjunct pe generalul Chitac, in acel moment comandantul trupelor
de Securitate. I-a numit pe generali, desi in acel moment Ion Iliescu nu avea nici o functie oficiala, era un
simplu cetatean, director al unci edituri de stat. Apoi, insotit deo parte dintre cel prezennti, Iliescu s-a grabit sa
ajunga in Piata Palatului. ii insoteau, printre altii, Militaru, Guse, Brucan si Roman. Capitanul Lupoi, omul lui
Stanculescu, le deschidea drumul prin multime. Ajuns pe balconul C.C.-ului care, dupa intreruperea de o ora
sij umatate a emisiei televiziunii, devenise singura tribuna a evenimentelor. Iliescu si-a modificat stilul. Saluta
cu semnul victoriei, renunta la apelativul tovarasi, si se prezenta multimii drept sef al "Comitetului Salvani
Nationale". Cum rumoarea din piata crestea, Iliescu adauga, pentru a linisti multimea: "Securitatea nu mai
exista. Trupele Ministerului de Interne au fost subordonate Armatei." Rumoarea ostila a multimii l-a
determinat insa pe Iliescu sa-si intrerupa discursul. A intervenit, salvator, gen. Guse, ca reprezentant al
Armatei, care a reusit pentru moment sa mai calmeze atmosfera. Sfatuit de cei din grupul sau, Iliescu se vari
iar in fata, si incearca sa castige multimea din piata cu diverse promisiuni. "Dictatorul va fi dus in fata
justitiei', a anuntat Iliescu, o afirmatie pe care curand o va regreta. Cum multimea nu reactiona pozitiv, Iliescu
mai adauga cateva fraze populiste, apoi anunta: "Vom trece acum la formarea conducerii provizoni."
Abandonand balconul, unde se va instala Dumitru Mazilu (creatorul "Forumului Cetatenesc", dupa modelul
ceh), intregul grup, cu Iliescu in frunte - afisand un aer destul de panicat - a disparut in sediul C.C.-ului.
Pentru a scapa de supravegherea permanenta si neincrezatoare a revolutionarilor lui Nica Leon si a altora,
micul grup al lui Iliescu a pretextat ca avea nevoie de liniste, pentru a lucra. Cu totii s-au baricadat in camera
226 de la etajul II, unde s-au incuiat, lasandu-l afara, in fata usii, pe post de cerber pe Cazimir Ionescu iar in
interior, pe acelasi post, pe capitanul Lupoi. Din acest moment n-au mai intrat in cameri decat persoanele
agreate de Ion Iliescu. Afara, pe coridor, se adunau treptat barzii vechiului regim (ca Dumitru Popescu
"Dumnezeu"), dornici cu totii sa se puna la dispozitia noii puteri democratice, dar si capi ai Securitatii, dintre
care cel agreat de Iliescu a fost col. Gheorghe Ardeleanu, seful unitatilor anti-tero (U.S.L.A.). Care si-a pus pe
loc, la dispozitia grupului de pucisti, toti cei 1600 de oameni ai sai. "Vom rezolva treaba, asa cum s-a discutat
cu Victor" (Stanculescu), i-a spus Iliescu lui Guse, in timp ce avea in mana lista cu "persoane care ar putea
ocupa posturi de raspundere". In camera 226 isi facea acum prezenta si Virgil Magureanu, cel care asteptase
grupul ore in sir, in cladire, avand mare grija ca sa ramana permanent in spatele camerci de filmare. Postat in
fata unei harti, Iliescu a luat legatura telefonica cu tovarasul Stanculescu, la Ministerul Apararii, cel care tinea
permanent legatura directa, secretarul rosu) cu gen. Piotr Lusev si ceilalti comandanti ai Tratatului de la
Varsovia. Iliescu era obligat sa o faca. Comitetul Central nu era un punct operativ de comanda militara. Doar
la Ministerul Apararii existau legaturi directe, secretizate, cu toti aliatii Pactului de la Varsovia. In primul
rand, cu Moscova, cu Gorbaciov. intre timp, cei din grup dezbateau aprins firma sub care pucistii urmau sa se
infatiseze natiunii si lumii. Generalul Militaru o tinea una si buna: "Dom'le, sa ramanem la Frontul Salvarii
Nationale". Cum nimeni nu parea foarte entuziasmat, Militaru a adaugat: "Frontul Salvarii Nationale exista
de sase luni!" (De fapt, el exista din 1988, cand fusese constituit conspirativ, la sugestia sovieticilor. Cum am
vazut, cu sase luni mai inainte, Militaru se intalnise cu Iliescu in Parcul Herastrau pentru a-l informa de
existenta Frontului, asadar ca aveau o concurenta la gratiile sovieticilor).
Iliescu, fara jena, i-a informat pe ceilalti din camera ca el luase deja legatura cu ambasada sovietica, pentru a-i
lamuri "cine suntem si ce vrem". Cel putin atat gasea de cuvunta Iliescu sa-i informeze pe cei din jur, in
legatura cu convorbirea (ori convorbirile) cu sovieticii din acea zi. Sub pretextul ca sediul C.C. nu era un loc
prea sigur - lipsea telefonul direct, firul rosu, cu Moscova si cu Pactul de la Varsovia - intregul grup s-a decis
sa se refugieze la Ministerul Apararii, in Drumul Taberei. Conform amintirilor publicate de Dumitru Mazilu
dar si a altor mariurii, se pare ca, pe drum, grupul s-a abatut mai intai pe la ambasada sovietica. Episodul este
controversat, din motive usor de banuit. Totusi, las and deoparte alte marturii, intr-un documentar realizat la
Bucuresti de CNN - in care sunt infatisate si tunelurile subterane, asa cum erau cele de sub sediul C.C. si Piata
Palatului, pe care Ceausescu s-ar fi putut cu usurinta evacua - se sugereaza ca grupul lui Iliescu ar fi facut o
halta la ambasada, in acea seara.
Imediat dupa plecarea lui Iliescu si grupului sau din sediul C.C.-ului, in Piata Palatului rasunau primele rafale.
In jurul orelor 21 cadean primii morti. In mod subit, aparuse pericolul terorist, oameni descrisi de Iliescu ca
fiind antrenati sa "traga din toate pozitiile". Timp de doua zile, asa-zisulpericol terorist ii va permite grupulul
lui Iliescu sa castige timp, cu un dublu scop: 1) sa acapareze total puterea si 2) sa scape de Ceausescu, care
cunostea mult prea multe despre Iliescu, familia sa si legaturile acestora cu Moscova. La orele 23, Iliescu
reapare la TVR si citeste primul comunicat al Comitetului Provizoriu al "Frontului Salvarii Nationale". De
fapt, textul fusese redactat initial de Dumitru Mazilu dar fusese modificat, pe ici pe colo prin punctele
esentiale, de Silviu Brucan care nu agrease nici macar formula finala: "Asa sa ne ajute Dumnezeu", deoarece i
se parea, ca amintea prea mult de monarhie. Iliescu a mai citit o lista cu membrii Comitetului Provizoriu, lista
in care el se trecuse ultimul, sugerand astfel telespectatorilor aparenta sa lipsa de apetenta pentru putere.
In realitate, lui Iliescu ii vor mai trebui inca dous zile pentrua pune mana complet pe putere - doua zile in care
teroristii vor trage din toate pozitiile, provocand astfel peste o mie de morti si sute de raniti, cu totii oameni
nevinovati - ca si pentru a se debarasa de incomodul (in viata) Ceausescu, tinut inca din 22 decembrie, la
pastrare, intr-o unitate militara de la Targoviste, dar a carui arestare nu fusese anuntata poporului decat
douazeci si patru de ore mai tarziu. Timp de doa zile, in mare taina, Iliescu nu se ocupase decat cu
restructurarea aparatului militar si cel al Securitatii. Ultimul, activat din 24 decembrie, cand ofiterii fostei
Directii a 5-a, care avusese misiunea sa apere sediile, fusesera convocati la Ministerul de Interne. Pe 23
decembrie, in editia unica a "Scanteii poporului", distribuita cu o remarcabila promptitudine, aparea
urmatorul comunicat al lui Iliescu:
"Noi, romanii, nu dorim sa copiem modelul vecinilor nostri. Protestul nostru era Indreptat impotriva lui
Ceausescu, dar era in acelasi timp (un semnal) favorabil mentinerii unei etici socialiste. Avem nevoie de
diversitatea de opinie si de “ordine socialista� [subl. n.].
Insotit de fidelul sau pazuic, Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu a mai aparut de doua ori la TVR, in dorinta
de a linisti cele 4 milioane de membri de partid. Din Studioul 4 fusesera alungati intre timp artistii si poetii.
Stirile erau citite de acelasi Marinescu George care citise in 22 decembrie decretul de instituire a starii de
necesitate. Iliescu a anuntat ferm, cu acest prilej: "Va veni vremea unui proces drept, condus de “justitia
poporului� (subl. n.)." La a doua aparitie, Iliescu a devenit mai pragmatic: "Toti civilii vor preda armele pe
care le poseda pana la 25 decembrie, orele 17", altminteri ar fi urmat sa fie considerati teroristi. Grijuliu,
Iliescu a reamintit ca toate organizatiile din tara se subordoneaza Frontului Salvarii Nationale. Apoi, instalat
in biroul directorului general al Televiziunii de la etajul II si pazit de Gelu Voican Voiculescu, Iliescu a
inceput sa primeasca in audiente comunisti de rang inalt. Un preot si trei tineri timisoreni, sositi cu o
declaratie a "Comitetului Democratic" prin care se cereau alegeri libere si pluripartitism, au fost intampinati
cu un refuz politicos. Peste cateva zile, Comitetul Democratic va fi integrat Frontului Salvarii Nationale.

-copyright srl lovitura stat esuata din 1984in romania, manevrele kgb-ului gru-ului, precum acestora

21.3KB
pus acum 20 ani
   
Mephistofel
Vizitator
6.
UN ACT ISTORIC: PE 24 DECEMBRIE '89, INTR-UN WC DE LA M.Ap.N., CETATEANUL
ILIESCU A DECIS ILEGITIM SA CONSTITUIE UN "TRIBUNAL MILITAR EXCEPTIONAL",
CARE SA JUDECE PE CEAUSESTI
Arestati, practic, inca din dupa-amiaza de 22 decembrie, sotii Ceausescu au fost tinuti, sub paza militara, la
unitatea de la Targoviste. initial, pucistii au mers pe varianta suprimarii imediate a cuplului Ceausescu.
Scenariul asasinarii urma sa fie declansat de parola "Recursul la metoda". Populatiei i s-a ascuns, cel putin
douazeci si patru de ore, ca sotii Ceausescu frsesera arestati inca din dupa-amiaza zilci de 22 decembrie, si
tinuti sub o paza militara sigura. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat in acest rastimp fel de fel de
zvonuri privind urmarirea sotilor Ceausescu, si actiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar
scopul sa mentina panica in randul cetatenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, in
continuare, un Ceausescu in viata. Pe 24 decembrie, planul "Recursul la metoda" a fost insa abandonat: se
pare ca, la Moscova, Gorbaciov staruia inca din 22 decembrie pentru un proces al fostului dictator, in locul
unui simplu asasinat. Acesta este si motivul pentru care planul "Recursul la metoda� nu a fost pus in practica,
intre 22 si 24 decembrie. Ion Iliescu a luat decizia istorica de a constitui un tribunal militar exceptional, care
sa-i judece pe sotii Ceausescu, in W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apararii din Drumul Taberei,
unde grupul pucist se refugiase. In susurul apei de la W.C., Iliescu credea ca decizia va fi mai bine protejata si
evitate, astfel, surprizele. Miza era imensa: lichidarea fizica a sotilor Ceausescu, cei care stiau prea multe
despre Iliescu si grupul de pucisti. Decretul, redactat si semnat de Iliescu pe 24 decembrie 1989, fara numar
de inregistrare, decidea - in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) din Romania -
instituirea unui Tribunal Militar Exceptional care sa procedeze de urgenta (subl. n.) la judecarea faptelor
comise de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena. Acest document istoric este semnat de Ion Iliescu, in
calitate de presedinte al Comisiei Frontului Salvarii Nationale (subl. n.). Numai ca la data de 24 decembrie
1989, CFSN-ul nici macar nu exista! Asa cum se stie, prima intrunire a CFSN a avut loc abia patru zile mai
tarziu, pe 28 decembrie, la Palatul Victoria. Nici atunci Ion Iliescu nu a fost ales presedinte al CFSN. Rezulta
ca Iliescu a semnat ilegitim - printr-o tipica uzurpare de titlu - un document ilegal, lovit de nulitatea absoluta
din punct de vedere juridic.
Prima Consecinta: Tribunalul Militar Exceptional care i-a judecat pe sotii Ceausescu la Targoviste, datorita
semnaturii ilegitime a lui Ion Iliescu pe decretul de constituire, este la randul sau ilegal. A doua consecinta:
sotii Ceausescu n-au fost executati dupa un proces, ci asasinati. Gelu Voican Voiculescu a sustinut, ulterior ca
sa-si salveze tovarasul de drum, cum ca: "Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a
secretului, neriscandu-se dactilografierea". Ceea ce a urmat nu este, de asemenea, prea bine cunoscut opimei
publice. Astfel, deplasarea la Targoviste, unde urma sa aiba loc procesul, a asa-zisului Tribunal Militar
Exceptional, s-a facut cu cinci elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care
urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar; se stia inca inaintea procesului ca sotii
Ceausescu urmau sa fie ucisi. Procesul nu a fost decat o mascarada, pusa la cale de Iliescu. Dupa aterizare, in
timp ce gen. Victor Stanculescu se ocupa de detalule executiei, Gelu Voican a cerut ca procesul sa nu dureze
mai mult de 10-15 minute. Detaliile procesului se cunosc. Interesante sunt insa concluzule profesorului legist
francez Louis le Riboux privind momentul si conditule in care sotii Ceausescu au fost impuscati. Dupa
executie, cadavrele celor doi au fost aduse, infasurate in prelate, cu elicopterul, pana la stadionul Ghencea,
unde au fost abandonate, in timp ce Stanculescu si Voican Voiculescu s-au dus la o gustarica. In realitate, asa
cum demonstreaza o videocaseta, cadavrele celor doi, inasurate in prelate, au fost plimbate prin cladirea C.C.,
si in alte institutii, unde au fost expuse, deoarece multi nu credeau ca Ceausestii fusesera impuscati, in ciuda
filmului prezentat pe 25 decembrie, intr-o versiune prescurtata, la TVR. Cert este ca abia a doua zi dimineata,
la ora 8, trupurile sotilor Ceausescu au fost aduse la morga Spitalului Militar, unde cadavrul lui Ceausescu se
pare ca a fost profanat de un autopsier, curios "sa vada p...a, cu care fostul dictator a f..t o tara timp de 24 de
ani". Din dimineata de 26 decembrie pana in 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele
Ceausestilor au ramas sigilate in instalatia frigorifica de la morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat tot
Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru, cu prietena sa Cerasela Baijac Demetrescu, care
a sterpelit cu aceasta ocazie bijuteriile Elenei Ceausescu. Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. mai. Trifan
Matenciuc si col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca si la Targoviste, filmarile. De procurarea sicrielor se
ocupase, anterior gen. Stanculescu, fostul protejat al familiei Ceausescu. Ambele cadavre au fost
perchezitionate de Cerasela Baijac, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost
acoperite cu panze de cearceaf. Mai intai s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui
Nicolae Ceausescu, pe care Voican, prudent, a desenat cu o creta semnul lui Marte. Langa fiecare groapa se
gaseau dale din beton si cate o roaba cu ciment. Groparilor li se spusese ca era vorba despre doi colonei in
rezerva, ucisi de teroristi.
Ceausestilor nu li s-au pus cruci: fusesera uitate la morga. Pentru asasinarea Ceausestilor s-au intocmit doua
dosare, care poarta acelasi numarul: 1/SP 1989. Nu vom intra in detahi privind continutul acestor doua
dosare, precum si implicarile lor. Vom mentona doar un singur detaliu: certificatele medicale, prin care se
constata decesul sotilor Ceausescu, ca si actele de deces, au fost eliberate fara autopsiere si fara actele de
identitate ale celor doi. Astfel, in absenta buletinelor de identitate, toate celelalte acte eliberate de medicul
constatator, Vladimir Belis, si de notarul Sectorului 1 Bucuresti, Adrian Toma, sunt ilegale. Exact ca decretul,
semnat ilegitim prin uzurpare de titlu, de Ion Iliescu, prin care s-a constituit asa-zisul Tribunal Militar
Exceptional, care i-a trimis la moarte pe sotii Ceausescu . Numai pentru ca acestia sa nu poata dezvalui public
ceea ce stiau despre proaspatul emanat, si despe firul rosu care il lega, inca din tinerete, pe Ion Iliescu de
Kremlin.

VA CONTINUA...

-copyright srl 6.un act istoric: decembrie '89, intr-un m.ap.n., decis ilegitim constituie militar

30KB
pus acum 20 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la