|
maximilian
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 192
|
|
(acesta este intregul text prezentat in forumul principal )
NECHIBZUITII
Pe la sase ma saturasem de invatat. Mirosul florilor de mar, care intra pe fereastra, semnaliza o seara splendida de sfarsit de iunie. La sapte aveam intalnire cu Carmen.
M-am imbracat, am inceput sa cobor dealul.M-am scotocit prin buzunare. Utimii cinci lei. Agapa de golire a memoriei de dupa examenul de exploatari, plus trei volume de Faulkner, ma redusesera de la cantina la un corn, un iaurt, o cafea si un pachet de carpati zilnic. La incputul acestei perioade de hrana spirituala, stomacul meu protestase cu inversunare, impotriva unui asemenea tratament neloial, dar mai cu ajutorul blatului, mai cu ajutorul pachetelor colegilor, toate motivele serioase ale protestelor fusesera inchise. Dar, caci este si un dar, de vreo trei zile, nici tu blat, nici tu pachete, si in plus un examen. Care examen de contabilitate, era socotit de noi cei din anul IV, curata pierdere de vreme
Trecind toate aceste idei prin stomac, iar prin cap vanturand ideea ' nu stii niciodata ce poate dori o femeie' am ajuns la concluzia ca este mai bine sa anulez intalnirea, sub pretextul nerealizarii normei de cursuri necesare a fi invatate in acea zi. Urma, ca folosind cei cinci lei numai in interes propriu, sa reduc protestele din partea mediana a trupului meu, cu ajutorul unei portii de placinta.
Zis si facut. Am intrat la posta, i-am dat telefon lui Carmen,foarte inspirat am turnat cinci minute de scuze poetice si am ramas cu placinta in buzunar.
Intr-o doara , am facut comabnda cu taxa inversa acasa, cu toate ca stiam ca pana la chenzina batranului, mai sunt vreo doua zile. Nu prea era rost de bani. Legatura a venit foarte repede, iar tata ma anunta ceremonios, cum ca fiind in sesiune, ma suplimentase telegrafic, in acea dimineata, cu 150 lei.
Repede, la ghiseul cu pricina, am ridicat banii si foarte plin de persoana mea, devenita solvabila fata de propriul stomac, m-am indreptat spre lacto-barul din centru pentru o friptura de porc la tava.
Pe drum, pe treptele unei case am vazut un batran orb. Nu cersea. Statea pe treptele case, imbracat in niste haine vechi peticite, raspeticite, petec peste petec, dar curate.
Statea sprijinit in bastonul lui alb, bagat intre picioare si parca simtea fiecare om care trecea prin fata lui
Nu simtea doar trecerea lor fizica, pur si simplu citea oamenii care treceau pe acolo. Le citea moralul, starea de spirit.
Pe fata lui citeai rastalmacita starea psihica a celui care ii pasea prin fata
Mi-a fost frica ca pasi mei tineri, acum voiosi, sa nu pricinuiasca ceva dureri, regrete.
M-am dus si i-am pus in palma vechea mea moneda de cinci lei.
M-am ales cu un " multumesc" foarte demn , mi-am vazut de drum.
Pana la lacto-bar uitasem de batran
Am mancat o omleta cu cascaval,o friptura de porc la tava, am comandat o cafea
Totul, cu ciubucul de rigoare, m-a costat vreo 40 de lei
Pe cand imi aprinsesem o tigara, cu ceasca de cafea in fata, in local intra batranul.
Pipaie incet cu bastonul, gaseste o masa libera,comanda , pe un ton de mare maresal, o mamaliguta cu lapte
O primeste, i mananca incet, taraneste, dumicat cu dumicat. Cand termina, scoate din buzunar o batista, se sterge usor pa varfurile mustatii si intreaba cu glas soptit :
- Cat costa ?
- Doi lei si cinci bani !
Atunci mosul, pipaind moneda de cinci lei, sopteste incet, parca mai mult pentru sine
- Mai adu-mi te rog o portie. Ca tare afost buna !
Mi s-a facut rusine, rusine
Nu stiu din ce cauza! De nechibzuinta mea? De nechibzuinta lui?
Dar, mi s-a facut rusine !
31.9KB
|
|
