|
maximilian
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 192
|
|
Scurt şi cuprinzător
Dumnezeu creează lumea în şase zile şi se odihneşte în cea de-a şaptea. Sunt creaţi şi primii oameni, Adam şi Eva. Aceştia primesc porunca de a nu mânca din Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului. Şarpele o ademeneşte pe Eva, care îşi ademeneşte la rândul ei soţul şi ambii încalcă porunca divină. Dumnezeu îl pedepseşte pe şarpe, apoi îi alungă pe Adam şi Eva din Eden. Se nasc Cain şi Abel. Ambii aduc jertfe, dar numai jertfa lui Abel este acceptată de către Dumnezeu. Are loc prima crimă din istorie, iar Cain este izgonit pentru fapta sa. Cain are urmaşi. Adam şi Eva mai au un fiu (Set), care are urmaşi. Oamenii încep să devină corupţi şi imorali. Se face o genealogie până la Noe.
ÃŽn loc de urări...
Un nou an a început şi un nou ciclu de pericope se inaugurează. De la precedentul comentariu a trecut mult timp şi scuzele pentru o pauză atât de lungă sunt foarte tardive. ÃŽn orice caz, aş vrea să îmi cer iertare pentru “absenţaâ€Â? din ultima vreme. Sper ca reluarea citirii Torei şi implicit a acestor comentarii să fie un prilej de bucurie pentru toţi şi sper să avem un an bun şi plin de succese, plin (ca şi precedentul sau poate mai mult decât acesta) de Tora, de miţvot (porunci) şi de maasim tovim (fapte bune).
Dvar Tora
“Ei erau goi, bărbatul şi soţia sa, şi nu se ruşinau.â€Â? [Geneza 2:25]
“Atunci, amândurora li s-au deschis ochii şi şi-au dat seama că sunt goi. Şi au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri.â€Â? [Geneza 3:6-7]
“El (Adam) a spus: Am auzit glasul Tău în grădină şi m-am temut pentru că eram gol şi m-am ascuns. El (Dumnezeu) a spus: Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?â€Â? [Geneza 3:10-11]
De obicei, atunci când se citeşte prima pericopă a Torei, Bereşit, comentatorii abordează subiecte “cu greutateâ€Â?, precum rezolvarea dilemei Creaţie divină sau evoluţie conform Darwin, crearea omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu sau prima crimă din istorie, povestea lui Cain şi Abel. Dar, uzând de principiul deja consacrat că fiecare fragment al Torei îşi are importanţa sa, doresc să abordez în comentariul de debut al acestui ciclu un subiect mai puţin conformist: sexul.
Nu fiţi şocaţi! De câte ori nu aţi deschis televizorul pentru ca să vedeţi că aproape indiferent pe care dintre canale v-aţi opri (excepţie făcând doar poate Mezzo, Animal Planet şi Discovery), într-un fel sau altul sexul este în centrul atenţiei? Fie printr-o reclamă în care produsele sunt promovate de fete frumoase sau bărbaţi musculoşi, fie într-un videoclip “la modăâ€Â?, fie în prezentări de modă sau emisiuni de ştiri din care aflăm despre felurite violuri, divorţuri cu scandal sau aventuri extraconjugale, fie prin simplul mod în care sunt îmbrăcaţi în faţa camerelor de luat vederi cei care ne vorbesc din studiouri, latura sexuală a personalităţii umane iese în evidenţă. Presa este şi ea în aceeaşi notă (din nou cu mici excepţii care, din păcate, nu fac decât să confirme regula). Filmele de televiziune şi cele de pe marele ecrane aproape că “nu se vândâ€Â? dacă nu conţin şi scene “picanteâ€Â?… Iar despre Internet nici nu merită adusă vorba…
“Şi ce e cu asta? Asta este societatea în care trăim şi nu e cazul să ne facem probleme…â€Â?, vor spune cei mai tineri. “E revoltător! Pe vremea noastră nu se întâmplau aşa de multe şi nu vedeai la televizor atâtea lucruri ruşinoase!â€Â?, vor da replica persoanele mai în vârstă.
Cum este de fapt corect? Cine are dreptate? Este normal să trăim într-o lume abundând de sexualitate sau, dimpotrivă, aceste subiecte sunt tabu? Ei bine, pericopa Bereişit ne oferă un răspuns (pretind eu, cel corect!) la toate aceste întrebări…
ÃŽn urmă cu mulţi ani (mai exact 5764), primii doi oameni care trăiau pe suprafaţa Pământului nu aveau probleme cu sexualitatea lor. Ambii erau goi şi acest lucru nu îi deranja câtuşi de puţin. Un mare comentator al Torei, Sforno, explică faptul că “Adam şi Eva nu se ruşinau de goliciunea lor pentru că ei îşi foloseau toate organele pentru a îndeplini voinţa lui Dumnezeu, şi nu pentru a-şi satisface propriile dorinţe. Pentru ei, actul sexual în sine era la fel de inocent ca şi mâncatul sau băutul şi de aceea nu aveau nici un motiv de a-şi acoperi trupurile.â€Â?
Şi totuşi, la doar câteva versete distanţă, Tora ne spune că Adam şi Eva au realizat că sunt goi şi s-au acoperit, apoi că le-a fost chiar teamă de goliciunea lor. Ce s-a întâmplat de fapt? Ce a produs această schimbare radicală?
ÃŽntre momentul inocenţei şi teama de sexualitate, Adam şi Eva au mâncat din Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului! Şi în acel moment sexualitatea care până atunci era complet inocentă a devenit o problemă, un motiv de ruşine.
“Atunci, amândurora li s-au deschis ochii şi şi au dat seama că sunt goiâ€Â?, spune Tora. Rashi explică: „Chiar şi un om care este orb ştie când este dezbrăcat. Ce înseamnă atunci faptul că [Adam şi Eva] şi-au dat seama că sunt goi abia când au deschis ochii? ÃŽnseamnă că [au realizat faptul că] au avut de îndeplinit o singură poruncă şi că s-au lepădat de eaâ€Â?, tot aşa cum ar fi lepădat o haină.
Şi acum, întrebarea de bază a acestui comentariu: care este legătura dintre mâncatul din Pomul Cunoaşterii şi activitatea sexuală, pe care mi-am propus să o pun în discuţie? Ei bine, comentatorii explică faptul că în momentul în care Adam şi Eva au încălcat porunca divină, Instinctul Rău (Ieţer HaRa), a început să îi domine. ÃŽn scurtul timp dintre crearea lor de către Dumnezeu şi momentul primului păcat, Adam şi Eva erau puri şi complet dedicaţi lui Dumnezeu, iar moartea nu avea nici o putere asupra lor. Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului era plantat în Eden pentru a răspunde la întrebarea dacă oamenii pot rezista tentaţiei. Şi, istoria a dovedit-o, Adam şi Eva nu au putut...
Piesa de rezistenţă a acestui comentariu însă este faptul că iudaismul, spre deosebire de alte religii, nu consideră sexualitatea un păcat sau un lucru ruşinos. Dimpotrivă, relaţia dintre un bărbat şi o femeie este calificată drept absolut firească de către însuşi Dumnezeu: „De aceea, bărbatul va părăsi pe tatăl şi pe mama lui şi se va ataşa de nevasta lui şi vor deveni un singur trup.â€Â? [Geneza 2:24].
Iudaismul recunoaşte nevoia omului pentru sexualitate, însă integrarea acestei nevoi în contextul general al relaţiei cu Dumnezeu este esenţială. ÃŽnţelepţii noştri spun că există trei parteneri în concepţia unui copil: mama şi tatăl (care îi oferă copilului corpul) şi Dumnezeu (care îi oferă sufletul).
Relaţiile sexuale devin un lucru ruşinos numai atunci când ele se produc în afara cadrului normal, intim, în care ar trebui să se producă. De asemenea, interzicerea relaţiilor sexuale anormale, precum zoofilia, pedofilia, incestul, homosexualitatea şi a altor deviaţii este tot o “invenţie iudaicăâ€Â?, bază pentru legi în multe ţări civilizate din timpurile noastre.
Şi totuşi, aproape în fiecare moment din viaţa noastră, suntem invadaţi de sexualitate, mai exact de latura ei cea mai urâtă, aceea a manipulării sexuale. Aşa cum spuneam şi în debutul comentariului, reclamele în care produsele sunt promovate de către fete frumoase şi pe jumătate dezbrăcate sau filmele care abundă în scene erotice sunt doar câteva din efectele acelei prime încălcări a unei porunci divine.
Atunci însă, după încălcarea poruncii divine, primii oameni “au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri.â€Â? [Geneza 3:7]. Pe când vom face şi noi, cei care trăim astăzi, la fel? Pe când lupta surdă dintre cei care susţin cauza libertinajului şi cei (puţini la număr, din păcate) care încă mai speră în revenirea la normalitate, va mai continua? Vă voi spune eu până când: până când lumea va înţelege că sexualitatea noastră nu este ceva cu care trebuie defilat pe străzi, ci este o cale de a ne apropia de Dumnezeu şi de ceea ce a vrut El pentru noi.
Adam, primul om, s-a temut de sexualitatea lui atunci când şi-a descoperit-o (“Adam a spus: Am auzit glasul Tău în grădină şi m-am temut pentru că eram gol şi m-am ascuns.â€Â? [Geneza 3.10]). Iar noi am putea motiva aceasta prin faptul că Adam nu ştia până în acel moment ce înseamnă relaţiile sexuale… Dar Sforno ne contrazice: “Înainte de păcat, Adam şi Eva au avut relaţii sexuale şi Eva dădea naştere la copii imediat şi fără dureri. Acum [după nesocotirea poruncii divine], aceasta avea să se schimbe. Naşterea avea să fie precedată de o lungă perioadă de graviditate şi de dureri.â€Â?
ÃŽntr-adevăr, Adam şi Eva nu s-au speriat de relaţiile sexuale în sine, ci de imensul potenţial distructiv pe care acestea îl pot avea în cazul în care ele ajung să ne guverneze. Avem atâtea lucruri pe care ar trebui să le arătăm unii altora, atâtea laturi ale personalităţii noastre pe care le ţinem ascunse, deşi nu ar trebui! Ne ferim să arătăm bunătate, căldură, înţelegere, dragoste sau compasiune. Ne ferim să fim mai umani şi mai miloşi, de teamă să nu fim consideraţi slabi! Şi ne ascundem în spatele muşchilor, al armelor, al trupurilor bronzate sau goale, pentru ca nimeni să nu ajungă la ceea ce suntem de fapt: OAMENI. Ne ascundem în spatele laturii noastre sexuale, a laturii care ne apropie cel mai mult de animale, pentru că ne este teamă să fim OAMENI!
Aceasta este societatea în care trăim astăzi… Dar vouă, celor care citiţi aceste rânduri, de orice vârstă aţi fi (şi vă rog să nu cădeţi în plasa lui “sunt prea bătrân sau prea mic ca să schimb ceva…â€Â?!), aşadar vouă vă propun un exerciţiu:
Când vă uitaţi data viitoare pe stradă, la servici sau la şcoală la un alt om, încercaţi să vă uitaţi la el sau ea ca la un OM! ÃŽncercaţi să treceţi de frumuseţea fizică şi să vă uitaţi la frumuseţea sufletului acelei persoane! ÃŽncercaţi să oferiţi bunătate, căldură, înţelegere, dragoste şi compasiune pentru ca să primiţi bunătate, căldură, înţelegere, dragoste şi compasiune! Veţi vedea atunci cât de uşor se conturează peste bluza mulată sau peste fusta surtă o frumuseţe interioară care merită mult mai mult explorată…
Porunca pe care au primit-o Adam şi Eva a fost aceea de a rezista tentaţiei. Avem şi noi aceeaşi poruncă, de a nu ceda în faţa aspectului nostru fizic şi de a ne privi unul pe celălalt ca oameni, cu suflet, idealuri şi atâtea superbe sentimente de dăruit… Atunci şi numai atunci vom avea puterea de a transforma sexualitatea noastră în acel extraordinar izvor de keduşa (sfinţenie), în acel parteneriat minunat cu semenii noştri şi cu Dumnezeu. Atunci vom putea spune, fără să ne temem că greşim, că suntem suflete de oameni privind la alte suflete de oameni şi că “nu ne ruşinăm.â€Â? [Geneza 2:25]
Şabat Şalom!
|
|
