|
|
"...Chestiunea de capetenie pentru istoria si continuitatea de desvoltare a acestei tari este ca (...) limba româna, bunul-simt românesc (...), geniul românesc sa ramâe si pe viitor norma de desvoltare a tarii si sa patrunda pururea aceasta desvoltare. Voim statul national, nu statul cosmopolit, nu America dunareana..."
"...Partidul nostru si conceptiunea noastra este nationalista. Aceasta idee a fost temeiul înfiintarii partidului nostru si (...) a condus partidul nostru de 90 de ani, de cînd exista. (...) Fireste, noi sîntem pentru un nationalism constructiv, pentru a ridica natiunea româna, pentru a pune la dispozitia sa toate puterile Statului, fara a persecuta pe cineva."
MIHAI EMINESCU-1
IULIU MANIU-2
DESPRE NATIONALISM
...Dupa opinia mea, nationalismul serios conceput nu este, hic et nunc, doar absolut onorabil, ci si necesar. Într-o lume care suporta, cu mai mari sau mai mici convulsii, consecintele – nu întotdeauna fermecatoare – ale globalizarii, nationalismul aduce inexorabila contrapondere. Nationalismul este factorul de echilibru dialectic al mondializarii3. Asa cum într-o societate democratica, puterea e de neconceput fara opozitie, în mod simetric, în lume, teza globalizarii impune antiteza nationalista. În fata valului de omogenizare, nationalismul nu face decît sa proclame dreptul fundamental la diferenta specifica4. Cu cît se vor spiritualiza mai mult granitele, cu atît natiunile vor resimti nevoia de a se defini mai pronuntat...5
E nevoie, din capul locului, de o definire severa a notiunii. Convingerea pe care o nutresc este aceea ca nu exista, aprioric, nimic peiorativ/nociv/blamabil în conceptul de "nationalism". Ca si în cazul altor concepte esentiale ale doctrinelor politice (liberalism, socialism), prin încarcaturi inadecvate se poate produce glisarea spre negativ. Asa cum liberalismul (motor economic al societatii capitaliste) poate deveni "liberalism salbatec", asa cum socialismul (dominant în cele mai civilizate parti ale Europei) poate decadea în "national-socialism" (nazism) sau "socialism multilateral dezvoltat", recte "national-comunism" (ceausism) – tot astfel nationalismul, încaput pe mîini grosolane, poate lua aspecte grotesti ori desantate. Într-o lucrare relativ recenta (Doctrine politice – Concepte universale si realitati românesti, 1998), redactata sub egida unor institutii si a unor personalitati ce nu pot fi banuite de populism sau nationalism (Fundatia Soros, Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile), Alina Mungiu-Pippidi scrie fara echivoc: "un element pe care îl putem elimina din start este încercarea de a defini nationalismul astfel încît acesta sa fie un fenomen «pozitiv» sau «negativ». Discutia despre nationalismul «bun» sau «rau» trebuie redusa la discutia mai modesta despre nationalismul «adecvat» sau «inadecvat» (...). Nationalismul nu este nici bun, nici rau, ca orice fenomen inevitabil (...). Nationalismul democrat, în orice caz, nu este de sorginte totalitara sau sovina" (pp. 112, 113, 117).
Cu toate acestea, o tendinta manifesta si cu mare recurenta este aceea de demonizare a nationalismului. Subterfugiul la care se recurge este identificarea sa (frauduloasa) cu manifestarile marginal-extremiste ori cu cele xenofob-sovine6.
--------------------------------------------------------------------------------
Mon opinion est que le nationalisme bien conçu, hic et nunc, n'est pas seulement tout àfait honorable, mais bien nécessaire. Dans un monde qui supporte, avec des convulsions plus ou moins visibles, les conséquences – pas toujours charmantes – de la globalisation, le nationalisme apporte le contrepoids inexorable. Il n'est que le facteur d'equilibre dialectique de la mondialisation. Si, dans une société démocratique, le pouvoir est inconcevable sans l'opposition, de même, sur notre planète, la thèse de la globalisation impose l'antithèse nationaliste. Devant la vague de l'homogénéisation, le nationalisme ne fait que proclamer le droit fondamental àla différence spécifique. Plus les frontières vont se „spiritualiser", plus les nations ressentiront le besoin de se définir d'une manière plus prononceé…
Il faut trouver, dès le début, une sévère définition du terme. Ma conviction ferme est qu'il n'y a rien de péjoratif / nocif / réprouvable dans le concept de nationalisme. Bien comme dans le cas d'autres concepts essentiels des doctrines politiques (libéralisme, socialisme), on peut produire un glissage vers le négatif par une charge inadéquate. Le libéralisme (moteur économique du capitalisme) peut devenir "libéralisme sauvage", le socialisme (dominant parmi des zones des plus civilisées de l'Europe) peut se dégrader en "national-socialisme" (nazisme) ou "socialisme multilatéralement développé", c'est-à-dire "national-communisme" (tchéaouchisme) - de même, le nationalisme, grossièrement manipulé, peut prendre des visages grotesques ou délirants, insensés. Dans un ouvrage récemment paru (Doctrines politiques - Concepts universels et réalités roumaines), redigé sous l'égide d'institutions et de personalités qu'on ne peut pas soupçonner de populisme ou de nationalisme (la Fondation Soros, la Fondation pour le Développement de la Société Civile), Alina Mungiu-Pippidi écrit sans aucun équivoque: "un élément que nous puvons éliminer dès le début est la tentative de définir le nationalisme d'une manière qui le fasse devenir un phénomène soit «positif», soit «négatif». La discution sur le nationalisme «bon» ou «mauvais» doit être réduite àla discution plus modeste sur le nationalisme «adéquat» ou «inadéquat». (...) Le nationalisme n'est ni bon, ni mauvais, comme tout phénomène inévitable. (...) En tout cas, le nationalisme démocrate n'est point d'origine totalitaire ou chauvine" (pp. 112, 113, 117).
Quand même, une tendance bien manifeste et très récurente est celle de la "démonisation" du nationalisme. Le subterfuge qu'on emploie est son identification frauduleuse avec les manifestations d'un extrémisme marginal ou celles xénophobes-chauvines.
In my vision, the seriously defined nationalism is not, hic et nunc, just honoring, but also necessary. In a world that supports, with minor or major convulsions, the consequences - not always delightful – of globalization, nationalism brings the necessary counterweight. Nationalism is the dialectic balance factor of globalization. Just as in a democratic society, power is not conceived without opposition, symmetrically in the world, the thesis of globalization needs the antithesis of nationalism. In the front of the wave of homogenization, the nationalism is only proclaiming the fundamental right to specific differentiation. The more the boundaries will become "spiritual", the more the nations will feel the need to define themselves more clearly.
We must offer, from the beginning, a "severe" definition of the main term that it is dealing with: "nationalism". My firm belief is that there is nothing a priori, nothing derogatory / harmful / blameworthy in the concept of "nationalism". As in the case of other essential concepts of the political doctrines (liberalism, socialism) by inadequate "loading", the glide towards negative can occur. Just as liberalism (propeller of the capitalistic society) can become "wild-liberalism", or just as socialism (dominant in many of the most civilised parts of Europe) can become "national-socialism" (the Nazi doctrine) or "multilateral developed socialism" (national-communism), specific to Ceausescu's doctrine, so viciously manipulated, nationalism, can take grotesque and indecent aspects. In a recent work (Political Doctrines – Universal Concepts and Romanian Realities, 1998) published under the aegis of some institutions and personalities that can not be suspected of populism or nationalism (Soros Foundation, The Foundation for the Development of the Civic Society) Alina Mungiu-Pippidi says unequivocally: "an element we can eliminate from the beginning is the attempt to define nationalism in such a manner that this would be a «positive» or «negative» phenomenon. The discussion about the «good» or «bad» nationalism must be reduced to the more modest discussion, about the «adequate» or «inadequate» nationalism (…). Nationalism is neither good nor bad, just as any inevitable phenomenon (…). The democratic nationalism, in any case doesn't have its roots in any totalitarian or chauvinistic origin" (pp. 112, 113, 117).
With all these, a manifest and recurrent tendency is the one trying to demonize the nationalism. The subterfuge used is to fraudulently identify it with marginal-extremist and xenophobe-chauvinistic manifestations.
----------------------------------------------------------
1) Problema evreiasca, Timpul (VI),17 decembrie 1881; apud: M. Eminescu, Scrieri politice, ed. a III-a, comentate de D. Murarasu, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1937, p. 384. ?
2) Depozitia martorului Iuliu Maniu, în Ion Cristoiu, Adevaruri îngropate sub decenii de clisee propagandistice, Historia (Revista de istorie), anul 2, nr. 24, octombruie 2003, p. 18. ?
3) „Este din ce în ce mai acceptata ideea ca autoritatea statului national a fost programatic (s.a.) slabita de fortele globalizarii. (…) În vreme ce elitele mondialiste pregatesc «marea convergenta», tinerii occidentali traiesc procesul lung si dificil de maturizare a CONsTIINtEI ANTI-GLOBALISTE (s.a.). Protestele de la Seattle, Washington, Genova sunt doar începutul. Prima generatie planetara (s.a.) a început deja lupta împotriva GÎNDIRII UNICE (s.a.) impuse lumii de acesti «sovietici» eficienti si devitalizati care ne ofera bogatie fara bani, diferente fara alteritate, spiritualitate fara spirit (…). Europeanului de rînd i s-a cam acrit de elitele «trans» care încearca sa-i tot bage pe gît «noua identitate europeana bazata pe drepturile omului», în timp ce «vechea», fondata pe valorile si traditiile civilizatiei iudeo-crestine, îi este suprimata de comisarii globalismului multiculturalist. În igienizata Noua Ordine Mondiala, singurele drepturi de care se poate înca bucura în mod suveran sunt «drepturile omului». Ma întreb cu naivitate: ce valoare au «drepturile omului», cînd nu mai ai dreptul la o istorie concreta, la o traditie anumita, la propria ta identitate? (s.gp)" [Ovidiu Hurduzeu, Utopia mileniului trei: Noua Ordine Mondiala, în Sclavii fericiti (Lumea vazuta din Silicon Valley), Ed. Fundatiei Culturale Române, Buc., 2002, pp. 129, 130]. ?
4) Iata doar un exemplu, relatat de un publicist total lipsit de simpatii nationaliste: "Acum cîtiva ani, italienii au sarit ca arsi cînd Comisia de la Bruxelles a hotarît ca în localurile publice trebuie sa fie folosite doar masini de gatit cu gaze sau electrice: în Italia, oricine stie ca adevarata pizza se face la „forno a legna" (=cuptor cu lemne), asa încît aplicarea recomandarii Comisiei ar fi însemnat nu numai închiderea celor mai bune pizzerii, dar si o serioasa lovitura data specificului cultural, identitatii, mîndriei nationale chiar (s.gp). (…) si exemplele pot continua, caci fiecare tara s-a luptat sa obtina tot felul de exceptii si derogari, (…) negociindu-si ferm «specificul»" (Mircea Vasilescu, tuica eurosceptica, Dilema, an XI, nr. 555, 21 nov. 2003). În acest context, as mai întreba doar: unde e braga din Constanta?... ?
5) Am sustinut o comunicare structurata pe aceste idei la Congresul International pe teme Mass-media (International Congress of Mass-Media), Oradea, 11-14 octombrie 2001. Un rezumat al lucrarilor poate fi gasit la: ?
6) V. si Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie - Eseu despre patriotism si nationalism, trad. Mona Antohi, Ed. Humanitas, Buc., 2002, pp. 200, 209?
55.9KB
|
|
