La o barfa s'o cafea !
La o barfa s'o cafea !
Discutii pe subiecte de literatura, arta , stiinta, tehnologie, politica , social, viata noastra, diverse
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
La o barfa s'o cafea ! | Reguli | Inregistrare | Login
POZE LA O BARFA S'O CAFEA !
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Kitana Profile
 | Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 48 ani |
|
|
|
1. O femeie, un detectiv …
femeia proba o palarie cu boruri mari de fetru negra oglindindu-se în lentilele ochelarilor de soare ale detectivului.
ea nu stia ca el e detectivul.
el nu stia ca ea e femeia.
asa începuse sotronul acela lung format din casute inelare ca o coleoptera adormita pe un trotuar oarecare.
fata femeii lua forme diferite în fiecare cerc.
de la fata bucalata a clotildei pâna la obrazul supt si galbejit al ignatiei. numai palaria ramânea aceeasi cu marginea cazuta pe ochi ca un acoperis aplecat de prea multa umezeala.
ochelarii aveau un verde cafeniu de pajiste arsa.
zburau fluturi pe chipul femeii si atunci ea devenea un peisaj luminos de vara târzie. nu erau ani. nimeni nu are ani – cine poate arata cu degetul aceste ciudate obiecte?
cine poate jura: sunt în posesia a patruzeci de ani frumosi sau grei sau rotunzi sau albastri sau veritabili.
nu nu nu! anii nu sunt ceva ce poate fi avut sau pierdut.
atunci de ce detectivul statea acolo ca o vitrina în care femeia nu se vedea decât pe sine iar pe ea nu o vedea nimeni nici macar un anunt care sa-i aduca delicatetea unei motivatii; închis pentru inventar.
trec berze peste berze.
tineretea este o regina detronata, detectivul era rabdator femeia nerabdatoare.
- E bine? întreba.
- Ce a fost ieri? întreba.
- Nu-mi acopera ochii? întreba.
- Cât e ceasul? întreba.
- Cu parul strâns sau liber? întreba.
- Oare o sa ploua? întreba.
- Ma întinereste? întreba.
- În cât suntem astazi? întreba.
- Ma gasesti frumoasa? întreba.
- Când aduc smochine? întreba.
- Poate cu voaleta? întreba.
- Ce-a facut Rapidul? întreba.
o fetita blonda si un baiat brunet.
piatra cade în primul cerc al sotronului. picioare în sandale; picioare cu sosete sarind. piatra cade corect fara abateri exact unde trebuie sa cada.
câstiga fetita.
câstiga baiatul.
piatra cade pe-o latura.
cioburi verzi cioburi cafenii vitrina sparta.
detectivul vede femeia.
femeia vede detectivul.
ma scuzati spune. ma scuzati spune. ea o ia spre parc.
el spre statia de taximetre.
baiatul ridica palaria din ultimul cerc al sotronului si-o pune pe cap spune OK si începe sa fluiere.
29.1KB
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
|
2. madona dubla …
în fiecare dimineata aratarea batrâna si grasa în pufoaica rosie cu cizme de cauciuc în picioare si bascul albastru mâncat de molii pe cap, vine de la piata cu doua sacose în mâini si fara umbrela sub ploaia de noiembrie.
în fiecare dimineata aratarea batrâna si grasa în pufoaica rosie cu cizme de cauciuc în picioare si bascul albastru mâncat de molii pe cap, se priveste în oglinda crapata a liftului pe care se prelinge un scuipat si-si face cruce.
în fiecare dimineata aratarea batrâna si grasa în pufoaica rosie cu cizme de cauciuc în picioare si bascul albastru mâncat de molii pe cap, aduna dupa ea câinii cartierului care vin sa-i miroasa picioarele nu se stie de ce.
când tai un copac se cutremura altarul
din clipa în clipa se micsoreaza distanta
dintre urmarit si urmaritor
degete precaute mâini care adulmeca
linia orizontului le amesteca ochii
fugi din oglinda e prea mult
umor pângarit în trasaturile acestei batrâne
“a face parte din peisaj
a nu mai vedea nimic
decât culoarea lui
prelingându-se peste somnul tau�
o comportare ca oricare alta
între umilinta si o transfuzie
de sânge albastru
pe vremuri traducea Calea regala
îsi striga câinii
cu numele amantilor
era un fel si asta
de a te descalta de o gheata prea strâmta
vad urme de mâini si de talpi
roase pe stative de acizii
unor ploi incontinente
vad aceste tipare ale materiei
daca scap voi arunca afara din mine
cristalul cu care maresc nerabdarea
vânatorului
travestiurile ascunzatorile dupa coloane
au o anumita savoare
de parca te-ai culca în patul altcuiva
si iata ma gândesc un vin rosu
varsat pe tunica alba a ofiterului tarist
îi pune evidenta pe piept
în locul decoratiei
dar cine-si face griji
pentru hoitul câinelui
cine-si tine urina în fata fatalitatii
cine încearca sa fie amabil
când octogenara trece calea ferata
ca un jet de vitriol
si iata-ne mai putin vorbareti
mai putin previzibili
mai putin curiosi
în fiecare marti la ora zece seara batrâna doamna corpolenta în mantoul negru, cu pantofii escarpen în picioare si toca de velur pe cap, merge la cafeneaua literara cu esarfa fluturându-i în vântul de noiembrie. în fiecare marti la ora zece seara batrâna doamna corpolenta în mantoul negru, cu pantofii escarpen în picioare si toca de velur pe cap, se priveste în oglinda crapata a liftului pe care se prelinge un scuipat si-si trimite un pupic din vârful aratatorului.
în fiecare marti la ora zece seara batrâna doamna corpolenta în mantoul negru, cu pantofii escarpen în picioare si toca de velur pe cap, întinde mâini tremuratoare pe care i le saruta cu smerenie distinsii scriitori.
sa existi pe doua maluri deodata
sau cum spune un prieten poet
sa respiri în doua vazduhuri deodata
sa ai un sânge secret o mostenire catastrofala
un viitor asimetric
morcovi pastârnac castraveti
alaturi de manechinele müncheneze
ale Sylviei Plath
e ca un plagiat
care taie poemul în doua
ca o carare între un par negru si un par blond
am putea sa ne dam mâna
sa bârfim împreuna
sa fim materne si milostive
dar profilurile noastre
se desprind unul de altul
asemenea gazelor care-si creeaza elementul propriu
cum ma lepad eu de casa mea
cum ma rusinez de creierul
demodat si inconfortabil ca o broasca râioasa
de doua ori pe zi
ma duc si vin
îmi schimb tablourile
sa nu se vada
ce ascunde o idolatrie
de fapt escaladez zidul mortii
acest mic ochi negru
care ma urmareste blând
nici o zi nu ma lasa
în pielita mea adevarata
- perfectiunea-i cumplita,
se scuza ea divina -
ma aflu într-o ceremonie continua
ma umilesc întrebând
ca-ntr-un irezistibil schimb de stafeta
nici o toleranta
pentru lacomia asta de aparente
si-n dosul ceturilor
sângele
în fiecare dimineata pisica negra cu ochi galbeni coboara majestuos cele cinci trepte de la intrarea blocului, de lânga betoniera, o face la stânga printre vrejurile de dovleci si rugii de mure salbatice, traverseaza aleea si se opreste la movila de nisip de lânga garajele neterminate. scurma cu labele nisipul, se aseaza opintindu-se bine, ramâne o clipa neclintita cu ochii închisi într-o stare de beatitudine, apoi da din nou repede, repede, nisipul cu labele pâna-si acopera urma cu totul.
24.1KB
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
|
3. poem de toamna …
venea pe strazi ocolite
venea încet subversiv mai tin minte rochia
si geanta ei roz
ca o fondanta uriasa
sunt iremediabil îndragostita de mine
mirosul manusilor si al ciorapilor de dama
seara printre clasoare si monezi vechi
umbra aceea subtiratica
magnetismul ei inefabil
octombrie tolanit pe frunze
octombrie cu albine pe geamuri
ea pasarea îsi trimite de dincolo
inelul de care înca m-agat
o batrâna linge cu limba scamoasa
liniile de carbune ale usilor
desenate pe ziduri
pâna dispare orice speranta
de a ajunge înapoi
în pantofi cu tocuri înalte
marunte s-au facut întâmplarile doamne
linistea chipului meu
culcata peste linistea chipului mamei
o balta în care nu mai arunci cu pietre
pentru ca e gata încretita
- pâna si ironia ti s-a ros la coate
si bancile sunt ocupate de scolari -
nu e un anotimp aceasta toamna
e însusi patul tau
în care faci amor în gând
ca într-o ceainarie chinezeasca
ca într-un autobuz cu cocosati
ucigatoare penitenta
cutit înfipt în glanda dulce
unde se distila odinioara
un insiduos parfum de tânara femeie
si-acum
în seara asta cu lumina alterata
scoti dintr-o lada vechea rochie de sub liliacul
înflorit
nebuna obscena pufoasa
care-ti întoarce mângâierea în degete
si-n sânge ti se varsa eufratul
si s-a dus în aplauzele multimii
ca o capra în târg
sau ca un înger neprihanit
marturisiti voi cu neîncrederea si sila voastra
daca aceasta gulie credula
mai poate sa prinda radacini în eden
spuneti daca acul promt al trântorului
mai poate trezi macesul din agonia lui
maiestoase trec rotile trasurilor
împodobite cu ghirlande
adio ruleta ruseasca
adio râsete provocatoare
abia te mai zaresc cu cartea-n mâna
sau cu un mic licorn
pe coapsa stânga
si iata norii se rasfira
moartea se amelioreaza
“ca orice lucru vulnerabil
si spiritul a tremurat�
28KB
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
|
4. manusa stricata …
I
si ce ne mai spui
fata frumoasa
cu par gri cu ochi gri cu mâini gri
unde ti-ai pus cuvintele si carnea
perdelele tale ce fac
la ferestrele fluviilor
si acele degete rotunde
ca niste cartofiori risipiti
pe plaja inundata
II
hai la curse manon
strigau premilitarii la peluze
mâncau agrise aveau ceasuri extrapalate
laudau si cântau
zburai deasupra lor
ca un aeroplan de hârtie
se pierduse un copil cu par blond
un buldog mic îl învatau sa muste
si el cotcodacea si facea oua
era o alcatuire
cum numai tu erai în stare sa nasti
un creier de fier inventeaza
punând botnite lucrurilor ucigând dragostea
stergând numerele
pe casele mici intrate pâna la jumatate
în pamântul ridicat de cârtite
III
si iar te-am uitat
sub voaleta frivola
plasmuire cereasca la umbra cedrilor
aveai un calcâi roz si un calcâi galben
doua sapunuri camay doua emisfere
doua butelii de leyda
care-mi mâncau noptile
pân-am saracit de tot si m-am facut zgârcita
nebuna mea cu par gri cu ochi gri cu mâini gri
unul dupa altul s-au întrecut sa-mi prezica
balanta cu jumatatile ei de împaratie
toate deseurile stralucirea stinsa a spanului
în refectoriul unui trandafir salbatic
si te-as saruta înca si înca
manusa desirata împrejurul aratatorului
ca o cununa de spini
“când zapada doarme
când noaptea îsi cheama câinii
înapoi�
la gura rece a vântului vocile tale
îsi rup lanturile
IV
vad albe spalatorii cu oglinzi si
vane de zinc
ei toti au spalat chipul tau
de pe perne
toti au guvernat toti au poruncit
au intrat în mahalalele mortilor
ma gândesc uneori
cât de putin ai existat în filmele lor
toate acele limuzine
acele serate acele picnicuri
botinele negre pe pajistea verde
si calatorii singuratici
sorbind hasisul din subtioara umezita
V
iata raiul întors pe dos ca un palton
un lapte care se retrage cuminte
sub caimacul lui
prin iaurgerii prin sfioase cafenele literare
poetii cu pixurile lor acrobatice
frumoasa mea uitata mea
capriciu al culorii
pe fata bruna a pamântului
lumineaza-mi trupul subtiat de asteptare
înca si înca
44.4KB
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
|
5. scuarul cu scaune goale …
1 cum stai cu bluza sifonata
cu gura strâmba
ca începutul unei întrebari
cum îti probezi fericirea
de la doisprezece ani
care nu te mai încape
hainuta aceea de marinar cu bumbi aurii
când mergeati pe dig
si mama si tata erau tineri
ce fabuloase averi de celule
s-au cheltuit
si n-a mai ramas nici o farâma
din carnea de-atunci
2 e greu de aflat când anume
si unde
intram în locuinta noastra personala
se spune ca nimeni nu moare neîmplinit
dar poate ca viata nu-i decât parfumul
strainei frumoase care a trecut
sau doar atâtatorul filat al cartilor
când ultima figura e de alta culoare
3 odinioara cutreierai pravaliile de frisca
ale oraselor suprarealiste
aveai vocatia imperfectului
a acelui prezent aflat
într-o permanenta varsare
parca te vad o fetita
cu toate profetiile închise
în sâmburele de migdala
strâns în palma
parca te vad taind meticulos filele
unui mic tratat despre ratare
4 ma gândesc la acele aparente glorioase
fluturând stindarde
vorbind în megafoane
si tu mereu preocupata de reversul paginei
de actul consumat
mereu îndragostita de finaluri
- un vapor oprit
în deruta unei rulete -
neputând crede nici gratia
nici justitia
nici maruntele galanterii ale musafirilor
poate într-o lume celtica imaginata
într-o ora de muzica
în ploaia prudenta a unei dimineti
micile tale escapade
cu fictiunea – amanta dulce
pe care trebuie s-o multumesti
pentru ca nimic nu te reabiliteaza
când valurile întorc marea în trecutul ei
si viitorul se face îngust
cât pasajul incert
dintre doua rânduri de gene
6 câstigai uneori poate pierdeai
ca toti oamenii
dar câstigul totdeauna în vorbe l-ai cheltuit
pierderea în gânduri ti-a ramas
ce prost obiceiu
sa te simti protejata
în refugiul blând al unei adaptari totale
ca mormanul de camasi
într-un sifonier neumblat
7 si-acum încotro ma îndrept
atât de speriata si vara si iarna
vulturii zboara deasupra
îmi scurtez timpul scriind
adica navigând
adica parcurgând cuvintele
un voyajeur solitaire est le diable
si disperarea acelei ultime concluzii
ca în afara de carnea ta
tot mai absenta
nimic nu e har.
34.8KB
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
|
6. casa veche …
în zilele de sarbatori
se întâmpla mereu
sa-ti apara în fata patului
gheata galbena din casa veche
cu numarul 76A lucruri absurde
pe care mâna plictisita si oarba
le pipaie n-am nevoie de memorie
sunt atâtea feluri de a-ti plasmui
parinti si amanti atâtea feluri
de a te juca pe nisip sau pe covor
cu semnalele scurte si reci
ale oamenilor de pe strada
îi simti cum vin în baloane
de un verde sticlos
ca niste albine uriase
le simti trompele scufundându-se
în creierul tau
mori sa-i retii sa le faci patul
sa le dai un ceai toate obiectele astea
aruncate în colt unele peste altele
le-as recupera dupa pipait
mi-as aminti
de frumoasele zile când marea
e un magar somnoros
acele instantanee si noptile
pe care nu le-am mai vazut pe strada
mes pays plats
vaste întinderi fara relief
cu case de melci
motaind pe poteci argintii
mi-ar trebui un caiet sa ma desenez
fie si unul de matematica
m-as înghesui
între doua triunghiuri isoscele
si as astepta ca muezinul
la umbra minaretului
sa vina cineva sa ma citeasca
sa ma copieze
sa ma rezolve
33.5KB
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
|
7. totdeauna seara …
1
în spatele plopilor ascunzatorile
grenadierii cu servitoarele vesele
rostogolindu-se prin iarba înalta
tu aveai un veston albastru
îti ramasese mic
poate de aceea mi s-a scurtat visul
m-am învatat sa spun totul scurt
sa rezolv o iubire în opt versuri
dar de aici încolo începe muntele
ca o platosa de gheata
de aici încolo vin vânatorile
cu câini atâtati vine cocosul de munte
si tipa ca o femeie în calduri
nu se mai topeste nimic
nu te mai ameninta nici o avalansa
povesteste si-n vremea aceea
cum îti taiai tu quintile
cu o nepasare aproape aristocratica
cum îti scopeai poemele
sa fie mai cuviincioase mai adaptabile
îti framântasesi un copil
era golemul tau
care te asculta
si te pândea dupa usa
când tu umblai prin zaharnita
el îti aducea furnicile în casa
2
prefacuta luna octombrie
ultima târfa travestita în doamna
când ceaiul se raceste în ceasca
si jarul tigarii se stinge-n manusa
ar trebui sa plec la o mama bolnava
sa ma întâlnesc cu un cal
pe care l-am visat urcând scarile blocului
arunc totul pe geam
îmi pun camasa de zale
îmi las viziera pe ochi
ca un gând în uitarea lui
acolo în colt unde tramvaiul
coteste la betoniera
am gasit urma piciorului tau
o potcoava
care o sa-mi poarte noroc
maruntele noastre minciuni
totdeuna seara un bolero de ravel
ma îndepartez de tine
cu furculita de argint în buzunar
întineresc pe zi ce trece
cum se apropie lebada de cântec
acolo unde se deschid picioarele femeii
acolo unde pastorul a taiat un miel
se-ntinde pajistea unei taceri
mai mari ca bucuria
3
observi cum îti fur vorbele
cum îmi mut patul
când eram tânara ma îndragosteam în mai
acum ma îndragostesc în octombrie
soarele meu bostanul meu
doldora de seminte
- orice ironie e o marturisire -
seara când vin recrutii de la gara
as spune si mai multe despre mine
am un barbat îmbracat si altul dezbracat
rusinea sta între batrân si tânar
ca un ac de balanta
tot timpul în drumurile mele
caut un parc
înainte de razboiul zapezilor
sezonul îsi rascoleste culoarea
ma pipai si nu ma gândesc
- când nu exist sunt perfecta -
pantofii stau lânga pat
manusile pe noptiera
numai mâna cu care îti scriu
lipseste din camera
dar creierul mi-a devenit flexibil
e un atlet de douazeci de ani
îmi scot din geanta rujul pudriera
cochetaria îmi atârna de gât
ca un bolovan
4
mi-amintesc de cursele
cu jochei taristi
de rubastele lor
de satin visinii
ce femei de zapada
le-au înghetat mâna pe cravasa
înainte de a lua startul
mâncam o ciocolata suchard
aveam un ceas un cuc singuratec
pe care-l întorceai
unii îsi vând nasturii
cum ar juca la ruleta
si de sub palton numai icnete
numai subtiori asudate
ritmul sexului
nu se mai opreste
cum trece liftul de toate etajele
si ajunge mai sus de cumulus de nimbus
si de toate acoperisurile lumii
mi-am regasit energia
nu mi-e frica de câini
nu mi-e frica de maimutele mici
si iscoditoare
vesela mi-mpart timpul
între buzunarele hainei negre de piele
marsupii moarte jupuite
daca harapul ala mic
ar veni la mine
sa ma arate cu degetul
i-as spune ca saizeci de ani
sunt un fluviu de sânge
care se varsa în mare
înrosind-o
5
nu exista mai jignitoare briza de aer
si mai mare cruzime în muzica
sa ma duc la minaret
ma spal pe picioare
am luat pe talpi
urmele animalelor si le-am folosit
acum pe butucul de jertfa
e un poet
poate scrie un poem
despre mila si despre rusine
poate ca noaptea primeste solii
din alte caverne
sunt un patruped
care si-a pierdut instinctul
te-am tot asteptat
credeam ca vii
cum confunzi uneori
un tramvai care se departeaza
cu unul care se apropie
6
pâna unde se întinde
hârtia
pe care scriu
stau s-o veghez ca pe un mort
si noaptea se face mai vie
aduna femei colorate
si barbati cu degete lungi
iubirea asta continua
ca un dans
la care privesc
fara sa particip
si-n spatele plopilor
ochiul sticlos si albastru
urmarind furnicile
27.7KB
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
|
8. parcul cu platani …
din nou noaptea ca-n adolescenta
prin bucatarii poemele mele bezmetice
tu care stiai atât de bine
sa citesti starile
sa le legi de cauzalitati nevazute
tu care aveai un voal negru
acopereai cu el veioza
când voiai sa-ti gasesti
pivnita trupului
acolo pe geam în coltul din stânga
fluturele cu cap de mort
si tu cu amorurile tale
mototolindu-ti cearsafurile
si gândul unei femei imaginare
tu alergând pe sub felinarele rosii
când sperma, când ploaia, când linistea
îsi disputau spatiul dintre doua rugaciuni
poti sa faci ce vrei
eu tot te aduc fara sa stii
în aceasta hârtie nerusinata
fiecare poem e un viol
fiecare fictiune e refugiul unui masochist
de unde nevoia asta
de inteligenta a sexului
de unde atâtea curbe insinuante
în sângele ciclic al trandafirului
ma gândesc la barbatul rastignit
pe crucea unei femei
ma gândesc la aerul rosu
din nara unei vite înjunghiate
mi-amân pe mâine descrierea
parcului cu platani
21.8KB
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
|
9. cuvintele noastre…
cuvintele mele si cuvintele tale
se iubeau ca amantii
seara pe cheiuri
si afara e o primavara
seducatoare ca un cimitir
te departezi pâna ajungi un punct
la capatul unei alei obscene
în parcul cu platani
statuia comandorului
vina lui tragica de a se urni
din cizmele-i de piatra
femeia care iesise ieri noapte din mine
statea în spatele geamului
aripile fluturelui se miscau
sub mâna ei transparenta
acum va începe o noua etapa a poemului
o noua statie din calvarul
unei dulci insecte
de când ai plecat
mi-am înfipt bolduri cu gamalii colorate
în cele mai tainice cute ale trupului
în carnea mea se întâmpla mici avarii
coboara berzele în cuiburi mari si negre
vedeam un ou într-o plutire lenta
si ma rugam sa cada întreg în iarba
acum când ai plecat de tot
am libertatea unui asasin
nici nu stiam ca amintirea
are un sânge
atât de bun la gust
ca o femeie
în parcuri îti e mila sa fumezi
în parcuri intra seara
cu pânze gri pe ochi
frumoasele cuvinte îndragostite
îmi vin în sus pe gât
ca voma unui înger
si ma-ntâlnesc cu umbra
ea are parul lung
si tine în mâna o carte
sunt cai pe lumea asta
facuti sa traga dricuri
eu ma asez pe-o piatra
si numar sa te uit
74.9KB
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
|
10. era marti …
cum poti sa mai existi
când ti se taie raiul în doua
si malurile lui stau fata-n fata
ca niste armate dusmane
vreau sa scriu acum
cât creierul sângereaza
pixul acesta este egalul lui dumnezeu
nu vreau sa astept sa se aseze drojdia
nu vreau sa astept sa ma ridic deasupra
sa ating distanta regulamentara
de unde se vad mai clar
dezastrul si ramasitele lui
iata sunt o cutie nenorocita de carton
din care s-au scos pantofii
si i s-a pus capacul la loc
vine de undeva un necunoscut
vrea sa-mi vânda cutitele la pret redus
eu îmi pipai carotida si simt
o irezistibila atractie
o fata chiar o fata era
aratarea aceea alba
o ectoplasma care vorbea la telefon
pe urma izbitura zilei în fata
când telefonul disparea
cu numere cu tot
si s-ascundea într-o padure
printre ciupercile rosii
ca niste semnale de alarma
mi s-a sfâsiat realitatea
de sub ea iese o fata de cal
care alearga singur si fara jocheu
continuându-si cursa pâna la capat
sa fii constiincios
sa-ti neglijezi pâna si durerea
ca sa-ti îndeplinesti obligatiile
din când în când era marti
din când în când era miercuri
atunci se ridica mercurul în termometru
as fi vrut sa fac o perversitate
sa-mi desert cuvintele
în urechea unui barbat
pâna la orgasm
dar tot ce fusese posibil
e acum o mare pata arsa
ramasa pe fata de perna
dupa ce ai adormit cu tigara aprinsa
daca ramân singura
ca pisica aceea care-si pierde sângele
printre copaci nevazuta de nimeni
am avantajul unei umilinte distinse
un geam spart pe care cineva
a lipit un pergament
iata fumez fumez ca o nebuna
mi-am regasit riscurile
sunt mai tânara decât o nuia de salcie
în duminica floriilor
vad adevarul vad vaza de sticla
în care apa a secat
ar trebui sa-mi fardez
pleoapele obrajii
o punga încretita pe fundul careia
au ramas dâre de boia
ar trebui sa ma întâlnesc
cu niste domni batrâni
sa-mi trec setea
prin vara lor secetoasa
vin umbrele ca niste camasi
straine de noapte
vin umbrele ca niste trenuri negre
în dreapta si-n stânga terasamentului
morti tineri nepasarea lor pura
stergând orice promisiune
acum când nu mai exista alternativa
când inelul si-a pierdut piatra
nu mai apelez la nici o carte de poezie
nu ma mai tenteaza nici macar
furtul unui vers
asta-i trufia mea
cu ea ma acopar
sub stâlpul de beton
teapan si rece
prin care trece curentul
fara sa-l atinga
39.8KB
|
|
| pus acum 20 ani |
|
