|
maximilian
Administrator
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 192
|
|
Iacob are 18 ani. E in lagar din primavara. Peste vara a lucrat langa gardul de sarma ghimpata al platoului lor, la sera comandantului.
Toamna, cand Hapel a cazut impuscat, in incercarea de evadare, toata baraca lor a fost mutata la cariera de piatra. Facea perche cu batranul Rosen. Lui Iacob ii era mereu foame, ii era mereu frig
Din primavara se lungise, trupul lui solid, devenise costeliv, iar el trebuia sa munceasca mult, era tanar. Batranul Rosen avea 60 de ani. Daca nu isi faceau norma riscau ca batranul sa moara, sa fie dus la cosurile cele inalte
Intr-o seara de februarie pe Iacob il apuva tusea. Toti patrusutepaisprezece din baraca tuseau. Dupa doua saptamani, tusea lui Iacob devenise continua. Tusea tot timpul, la cariera, in baraca, in somn
In ziua aceea tusea il podini in cariera, il indoi, il arunca la pamant, iar pe gura ii izbucnii un val de sange.
Cei de langa el, il ridicara imediat , sa nu-l vada gardienii. Ii schimbara perechea batranului Rosen, iar pe el il bagara intr-o echipa de sase
Seara, spre lagar, Rolf si Ivan il sprijinira pentri a-si putea tara saboti pana pe platoul de apel
Dupa apel, intreaga baraca aduna bucatica cu bucatica.Iacob manca paine, slanina, branza, peste. Cineva facu rost de ceai. Rolf obtinu, pentru un dinte de aur, o aspirina de la infirmerie
L-au invelit cu patru paturi si l-au culcat singur intr-un pat.
Inchise ochii, fara sa se miste, auzea , undeva departe, zumzetul baracii
Iadviga, ce frumoasa era in primavara, pe malul raului, in iarba proaspata, in mijlocul florilor
Iadviga, era aproape, in baracile femeilor, pe partea cealalta a gardului de sarma ghimpata. Baraca ei, era chiar langa gard. Erau apropape, char foarte aproape, dar de atunci, din primavara nu ami schimbasera nici o vorba
Iadviga, ce frumoasa era Iadviga
A adormit cu gandul la fata
Nu a mai tusit. Pieptul ii era usor
A visat
Iadviga, Iadviga
S-a trezit tarziu in noapte. Se simtea bine
Si-a adus aminte. In ziua aceea Idviga, frumoasa Iadviga, implinea saptesprezece ani
Se dadu jos din pat, se strecura afara din baraca. O lua spre toaleta de langa poarta platoului
Vazu santinele de la poarta adormita. Isi lasa sabotii, se strecura pe sub bariera, o rupse la fuga spre sera comandantului. Intra in sera, rupse un trandafir mare alb, refacu in fuga drumul in sens invers.
Langa toaleta s-a oprit sa se odihneasc. Respira din nou greu, pieptul il apasa iarasi.
Taras spre baraca fetei. Langa gardul de sarma ghimpata se oprii, incpu sa o strige, incet, dar o striga. Stia ca in fiecare baraca este cineva de garda care ii anunta pe cei ghemati la gard.
Dupa un timp, o silueta alba iesii din baraca si se indrepta spre el
Ii intinse trandafirul spre prin gardul de sarma ghimpata.
Ea a intins mana, a atins trandafirul
Lumina rece a unui reflector, o rafala...............
In fiecare an, in fostul lagar, infloreste un trandafir alb cu pete rosii
25.5KB
|
|
