|
|
Gimnastica mintii
Lapsusurile frecvente, scãderea performantelor intelectuale… cu cât înaintãm în vârstã, cu atât suntem mai îngrijorati de aceste fenomene. Totusi, trebuie sã ne linisteascã aceastã idee: creierul se uzeazã doar dacã nu este folosit.
Este un lucru binecunoscut cã, încã de la nastere, omul pierde neuroni. Spre deosebire de alte celule, neuronii dispar fãrã a putea fi înlocuiti. Dar sã nu intrãm în panicã. La nastere, creierul este format din zeci de miliarde de neuroni. Chiar dacã se pierd zilnic în jur de 100.000 de celule nervoase, rãmân destule pentru a trãi autonom, din punct de vedere cerebral, aproximativ 120 de ani. În plus, creierul se modificã în permanentã. Dacã o retea de neuroni "se defecteazã", este imediat înlocuitã cu alta.
Factorii care stau la baza uitãrii
În cazul unor tulburãri serioase ale memoriei, este necesar întotdeauna un control general efectuat de un specialist în geriatrie sau neurologie. Unii factori pot agrava lapsusurile: oboseala, anxietatea, depresia, numeroase medicamente (unele somnifere, tranchilizante, antidepresive, unele beta-blocante, medicamentele antihistaminice etc.), variatiile hormonale, deficitul de vitamine, hipertensiunea arterialã.
Lupta împotriva degradãrii neuronilor este în strânsã legãturã cu lupta împotriva proastei irigãri a creierului. Arterioscleroza este boala produsã de o insuficientã irigare cu sânge a acestuia. O izolare profundã, ca aceea care produce surditatea, poate duce, de asemenea, la un deficit cerebral.
Treziti-vã neuronii
În marea majoritate a cazurilor, scãderea performantelor intelectuale are loc atunci când creierul nu este solicitat destul. Creierul trebuie întretinut. Activitãtile monotone, ocupatiile care devin rutinã solicitã întotdeauna aceleasi regiuni ale creierului. Din aceastã cauzã, restul zonelor cerebrale "adorm".
O mare atentie trebuie acordatã perioadei de pensionare, tulburãrile de memorie fiind atunci mai frecvente din cauza faptului cã nu mai sunt stimulate prin muncã functiile cerebrale. Stimularea intelectualã contribuie la conservarea memoriei. Trebuie ca neuronii sã fie pusi la muncã. În acest caz sunt recomandate jocurile: scrabble, belotã, sah, bridge, tot ceea ce înseamnã joc de logicã sau de strategie.
Memoria trebuie sã fie stimulatã în fiecare moment al vietii. De exemplu, sã memorezi numerele de telefon pe care le utilizezi. Memoria se întretine si prin povestirea unor evenimente din trecut sau prin încercarea de a-ti aminti o poezie sau un cântec.
În afara tehnicilor de stimulare a creierului sunt si alte metode pentru activarea memoriei. Existã, de exemplu, programe de activare a memoriei în etape, care includ tehnici de stimulare a neuronilor, tehnici de memorizare si de emulatie.
Nu trebuie niciodatã sã uitãm acest lucru: cu cât creierul munceste mai mult, cu atât munceste mai eficient. Gimnastica neuronilor este la fel de profitabilã ca aceea a corpului.
De unde vine pofta de cumpãrãturi?
"Este o dorintã mai puternicã decât mine, nu mã pot abtine sã cumpãr tot ceea ce vãd", recunosc multe femei. Cine nu a fost niciodatã cuprins de febra cumpãrãturilor? De ce unii oameni cheltuie fãrã sã mai tinã cont de cât cheltuie? Existã vreo modalitate de a rezista febrei cumpãrãturilor?
Ce femeie nu a cumpãrat niciodatã, fãrã sã aibã nevoie neapãrat, o rochie, o bijuterie, o posetã, o pereche de pantofi… Pentru simplul motiv cã acele obiecte erau drãgute, pentru cã era o ocazie pe care nu puteau s-o rateze sau pentru cã acel obiect "ar putea fi util la un moment dat". Fãrã sã se gândeascã la faptul cã este foarte posibil ca acel obiect sã nu fie niciodatã folosit. Unele femei îsi umplu dulapurile fãrã sã poatã sã-si explice "ce le-a apucat". Dar tentatia este irezistibilã: în fata vitrinelor magazinelor, ele cedeazã, nu se pot abtine doar sã priveascã: TREBUIE SÃ CUMPERE!
Dorinta de "a poseda"
Într-o societate unde din magazine nu lipseste nimic, este o plãcere sã cheltui, chiar dacã nu dispui de resursele financiare necesare. Obiectul în sine nu are importantã, fie cã este vorba de haine, de electronice sau de o masinã, situatia nu se schimbã când este vorba de dorinte… Este vorba de ideea de a cumpãra ceva care provoacã multumire sufleteascã: obiectul respectiv nu trebuie sã apartinã altcuiva. Cumpãrãtorul, fie el bãrbat sau femeie, este ca un Don Juan care doreste orice femeie pe care o vede, dar devine complet indiferent dupã ce "a avut-o".
Depresia si cumpãrãturile compulsive
Unele femei se consoleazã în urma unor deceptii amoroase sau a unor dificultãti apãrute în viata lor, mergând la cumpãrãturi. Tensiunea provocatã de dorinta de a avea obiectul ales calmeazã suferinta. Dar, odatã ce obiectul a fost achizitionat, plãcerea scade si durerea revine: trebuie sã viseze la un nou obiect, sã-si imagineze cã-l utilizeazã, sã-si imagineze cum se simt dacã nu cumpãrã acel obiect, pentru ca dorinta de a cumpãra sã renascã. Este vorba, de fapt, de "cumpãrãturile compulsive", o boalã asemãnãtoare bulimiei: este ca o senzatie de foame care nu dispare niciodatã.
Dragostea si cumpãrãturile compulsive
Banii, factor indispensabil al acestor tranzactii, permit achizitionarea unui obiect de care ne-am îndrãgostit. Abuzând de cãrtile de credit, unii ajung sã aibã mari dificultãti financiare. Este mai bine ca aceste persoane sã se întrebe de unde le vine dorinta de a cumpãra. Ideea de a-si permite o micã nebunie marcheazã debutul febrei cumpãrãturilor: persoana respectivã îsi face o plãcere. Câteodatã, aceastã dorintã vine din faptul cã, în copilãrie, acestor persoane li s-au refuzat multe lucruri, câteodatã este vorba de un sot zgârcit care controleazã excesiv bugetul sotiei… Cheltuirea banilor apare atunci ca o rãzbunare pe trecut si pe ceea ce aceste persoane interpreteazã ca fiind o lipsã de dragoste din partea pãrintilor sau a partenerului.
Controlul dorintelor pentru satisfacerea nevoilor
Cumpãrãturile pot deveni un fel de drog: imediat ce obiectul este achizitionat, cumpãrãtorul începe sã viseze la un alt obiect. Pentru a se "dezintoxica" de febra cumpãrãturilor existã mai multe tehnici:
Cumpãrãturile trebuie fãcute împreunã cu prietenii, acestia putând ajuta pe cel în cauzã sã-si tinã dorintele în frâu;
Cumpãrãtorul trebuie sã facã o listã a defectelor respectivului obiect;
La fiecare nouã rundã de cumpãrãturi, trebuie sã se înjumãtãteascã lista de cumpãrãturi sau sã se micsoreze treptat bugetul alocat acestora;
Persoana care este dependentã de cumpãrãturi ar trebui sã-si modifice imaginea pe care o are depre ea însãsi: prietenii acesteia, în loc sã o mai vadã ca pe un simbol al elegantei, originalitãtii sau frivolitãtii, vor învãta sã o iubeascã pentru alte lucruri decât aspectul sãu exterior.
Trãiascã viata de celibatar!
Din proprie vointã sau din cauza unei despãrtiri, sunteti celibatar. Nu vã faceti probleme, a fi celibatar nu înseamnã a duce o viatã solitarã si plinã de lipsuri emotionale. Este suficient sã identificati numeroasele avantaje ale celibatului si sã stiti sã vã administrati timpul liber într-un mod eficient.
Poate ati vãzut filmele din seria "Bridget Jones" sau ati urmãrit serialele televizate "Ally McBeal" sau "Sex and the City"? Aceste filme vor sã reliefeze o singurã idee despre celibatari: cã ei nu au în cap decât ideea de a nu mai fi singuri. Totusi, celibatul prezintã o serie de avantaje care nu pot fi trecute cu vederea. Iatã câteva plãceri ale vietii de celibatar:
Mai multã libertate
Bineînteles, primul avantaj al celibatului este acela cã nu mai existã constrângeri. Nu mai existã acea persoanã de nevoile si dorintele cãreia trebuie sã tii cont dacã doresti ca relatia sã functioneze. De altfel, din ce în ce mai multe cupluri aleg ca la începutul relatiei sã locuiascã separat.
Mãnânci ceea ce doresti
Nu mai existã nimeni care sã-ti sugereze, mai mult sau mai putin discret, cã trebuie sã-ti pãstrezi silueta, care sã te împiedice sã mãnânci ceea ce îti place. Poti sã-ti prepari toate felurile de mâncare de care ti-e poftã. Desigur, cu conditia sã fie vorba de un cordon bleu sau o prãjiturã cu multã ciocolatã.
Dormi cum îti place
Ai la dispozitie tot patul. Nimeni nu-ti furã plapuma si te poti trezi la ce orã doresti.
Te întorci acasã la ce orã doresti
Pentru cã nu te asteaptã nimeni acasã, esti liber sã te întorci când vrei. Poti merge la petreceri si sã stai cât timp doresti sau poti rãmâne la serviciu câteva ore în plus fãrã sã fii obligat sã anunti pe cineva.
Te poti îmbrãca oricum vrei
Îti place sã porti tricou verde cu pantaloni portocalii? Sau îti place sã stai în pijama în casã? Nici o problemã! Stilul vestimentar este ceva ce te priveste doar pe tine. Bineînteles, nu beneficiezi de sfaturi avizate în ceea ce priveste tinuta atunci când trebuie sã mergi undeva...
Acestea nu sunt decât câteva aspecte pozitive ale vietii de celibatar. Dar viata fãrã partener are si câteva aspecte negative de care trebuie sã tii seama si pe care trebuie sã înveti sã le tratezi cu întelepciune.
Celibatul are un pret
Un studiu al unor cercetãtori francezi a scos la ivealã faptul cã un cuplu nu are nevoie decât de echivalentul unui salariu si jumãtate câstigat de un celibatar. Pentru cã într-un cuplu se împart toate cheltuielile legate de chirie, electricitate, încãlzire etc., se reduc impozitele. Este, asadar, esential ca un celibatar sã stie sã-si administreze veniturile, mai ales cã nu existã nimeni care sã te punã pe linia de plutire atunci când ai probleme financiare
Angoasa de searã
Desigur, pentru multi celibatari, unele seri sunt deprimante, iar solitudinea apasã greu câteodatã. Nu existã un secret pentru a rezolva momentele de deprimare care apar în cursul sãptãmânii. Este important, în acest caz, sã ai un grup de prieteni pe care sã te poti baza, de preferintã prieteni celibatari. Asa poti întotdeauna organiza o micã petrecere sau vizita pe cineva pe neasteptate. O slujbã destul de solicitantã la care se adaugã o activitate sportivã nu-ti vor permite sã te plictisesti.
În fine, nu uita cã celibatul nu este o obligatie. Îti poti schimba modul de viatã si poti încerca sã îti gãsesti sufletul pereche. Numai tu poti decide acest lucru.
10.8KB
|
|
