|
|
Asezat pe jos, îmbrãcat în negru, având la dreapta sa o mitralierã sprijinitã de zid, stând în picioare în desert cu o mitralierã, filmat în prim plan în timp ce le cere irakienilor sã se uneascã în jihadul condus de noul "Consiliu consultativ al mujaheddinilor" si destinat sã impunã legea islamicã: chipul lui Abu Musab al Zarqawi, iordanianul de 30 de ani, liderul Al-Qaida din Irak, se aratã pentru prima datã într-un video difuzat pe web si lung de circa o jumãtate de orã.
Încã de la începutul insurectiei din Irak, Al Zarqawi s-a fãcut auzit numai prin înregistrãri audio, iar pe singura casetã video existentã - cea cu imaginile decapitãrii americanului Nick Berg - apãrea cu fata acoperitã. Acum însã s-a arãtat fãrã ezitãri în trei scene diferite, care dezvãluie mesajul sãu. În prima scenã poate fi vãzut sezând pe jos - are barbã, mustãti, esarfã neagrã la gât si capul acoperit - în timp ce este îmbrãcat cu un pulovãr "de hamal" si pare sã citeascã un text, privind la cele douã camere de filmat. Aparitia video face din Al Zarqawi al treilea chip mediatizat al Al-Qaida, dupã Osama ben Laden si Ayman Al Zawahiri.
Simbolistica
În cea de-a doua scenã stã încã pe jos având în spate un perete alb, dar în jurul sãu sunt patru bãrbati cu fata acoperitã: sunt reprezentantii celor patru grupãri care s-au unit, în luna ianuarie, cu al Zarqawi, înfiintând "Consiliul consultativ al mujaheddinilor", a cãrui emblemã apare pe caseta video, în timp ce într-un colt fluturã steagul negru al "Al Qaida în Irak". Este partea centralã a filmului, Al Zarqawi anuntã cã "Consiliul, cu ajutorul lui Allah, va face sã se nascã un stat islamic în Irak", precizând cã "Consiliul este deschis tuturor musulmanilor sinceri, iar eu sunt onorat sã fac parte ca Emir al Al Qaida în tara celor douã fluvii".
Având în vedere cã aceastã casetã a fost filmatã la 3 aprilie, afirmatiile sale lasã sã se înteleagã rãspunsul Al Qaida la tratativele în fazã de finalizare pentru formarea noului guvern irakian: dacã Bagdadul va avea curând primul executiv legitimizat de vot, Al Zarqawi îl sfideazã, afirmând cã el si "Consiliul" vor fi cei care vor conduce Irakul. Frazele pronuntate pe caseta video se concentreazã pe situatia din Irak, definind drept "guvern de lachei" executivul care este pe cale sã se formeze. Nu întâmplãtor este adresat un apel mujaheddinilor: "De trei ani luptãm pentru a apãra credinta voastrã si locurile voastre sfinte, luptãm în Irak dar avem în minte Ierusalimul. America stie bine cã tancurile si avioanele ei nu ne pot învinge. Irakul are nevoie de legea islamicã si nu de un sistem parlamentar tiran. Noul guvern siit, sionist, kurd sau al celor care se definesc sunniti amenintã inima natiunii islamice. Fiii lui al-Anbar si ai celorlaltor regiuni trebuie sã se uneascã cu noi, luând act de ce se întâmplã în închisorile cruciate".
În ultima scenã, Al Zarqawi poate fi vãzut stând în picioare, în desert, cu un Kalasnikov pe punctul de a trage, pentru a demonstra cã el este primul dintre mujaheddini. Caseta video se sfârseste cu o serie de imagini ale lui Al Zarqawi care i se suprapun lui Ben Laden.
Frecventelor referiri la liderul Al-Qaida li se adaugã faptul cã Al Zarqawi incitã la jihad împotriva "cruciadei sioniste", folosind aceeasi expresie pronuntatã de Osama pe caseta audio trimisã canalului Al Jazeera, cu numai douã zile înainte. Astfel de elemente îi determinã pe unii experti ai serviciilor de informatii americane sã afirme cã aceastã casetã video intentioneazã sã reafirme fidelitatea lui al Zarqawi fatã de Osama, în timp ce, încã o datã, sunt absente referirile la numãrul doi al Al Qaida, Ayman al Zawahiri, fatã de care s-au manifestat deja dezacorduri.
În plus, Al Zarqawi este suspectat de serviciile occidentale de a fi în contact, dacã nu chiar de a fi regizorul celulelor care se fac vinovate de atentate în Iordania si Egipt, precum cel de la Dahab de luni 24 aprilie, cu numai douã zile înainte de difuzarea casetei video pe web.
Spionul italian
Atât serviciile secrete occidentale cât si cele ale unor tãri arabe moderate, se asteptau la "comunicatul de a doua zi". Punctual, la 25 aprilie, observând cu atentie site-urile de pe Internet unde se pot întâlni proclamãri ale teroristilor fundamentalisti, tocmai un agent secret italian din cadrul SISMI (serviciile de informatii ale armatei), despre care "La Stampa" precizeazã cã opereazã într-o tarã musulmanã, a dat de imaginile video ale lui Al Zarqawi, imagini imediat semnalate la Roma si curând împãrtãsite serviciilor de informatii ale tãrii gazdã.
Pânã acum, se cunosc foarte putine mesaje ce pot fi atribuite direct lui Al Zarqawi. Însã niciodatã nu s-a arãtat chipul sau nu i s-a auzit vocea. Pe capul sãu, SUA au pus o recompensã de 25 de milioane de dolari. În zadar. Dar ultimele arestãri par sã-i fi apropiat mult pe americani de nucleul dur al organizatiei sale. Iar rãspunsul este acesta: o casetã video pe urmele iconografiei celei mai clasice, cu teroristi care se antreneazã în desert, seful care vorbeste în fata camerelor video cu un Kalasnikov, scene de viatã într-un spatiu închis si în aer liber, pentru a lãsa impresia unei anumite libertãti de miscare.
Atentatul din Sinai
Octombrie 2004, iulie 2005, aprilie 2006, date care au zdruncinat împrejurimile de la Sharm El-Sheikh. Practic, din 11 în 11 luni, având la bazã aceeasi cifrã fatidicã: ca si la Madrid sau New York, Al-Qaida a lovit Sinaiul, în vecinãtatea golfului Aqaba, unde turismul centro-european si nord-european este o tintã facilã, foarte convenabilã. Islamismul terorist, local, îsi aratã din nou fata si predilectia pentru statul egiptean, din vremea lui Gamal Abdel Nasser al Fratilor Musulmani. Sursa primordialã a integrismului mahomedan: wahabbismul saudit, din care s-au întrupat Al-Qaida si Osama Ben Laden. Fratii Musulmani sunt rezervorul primordial al resentimentului islamic împotriva Occidentului. Pentru ei, Sinaiul, dar si pentru adeptii celor trei religii ale Cãrtii, este spatiul vital al semnificatiilor totale si al simbolismelor.
Tinta
Grupãrile teroriste care cautã sã loveascã în inima sectorului turistic egiptean - a doua sursã de venituri ale tãrii - si-au mutat tabãra din Egiptul de Sus, unde erau foarte activi în anii '90, în strategica peninsulã Sinai. Potrivit mai multor observatori consultati, acesti teroristi au profitat de vulnerabilitatea Sinaiului, care se pregãtea zilele trecute de aniversarea retrocedãrii acestei peninsule de Israel, Egiptului. Una din conditiile retrocedãrii era ca peninsula sã fie demilitarizatã. Deocamdatã, nici o grupare nu a reclamat atentatul, care seamãnã cu cele comise anterior la Taba în octombrie de 2004 (34 de morti) si de la Sharm El-Sheikh din iulie 2005 (64 de morti). În ambele cazuri, atentatele au fost cvasi-simultane si au vizat obiective clar turistice.
Potrivit lui Amro al Shoubaki, membru al Centrului Al Ahram pentru Studii Strategice, ar putea fi vorba de "mici celule teroriste care actioneazã izolat de reteaua globalã internationalã", eliminând astfel interventia Al-Qaida. Un alt analist, care nu si-a dat numele, a declarat cã grupurile teroriste, oricare ar fi ele, au profitat de faptul cã mijloacele de securitate, foarte severe în alte locuri turistice, prezintã goluri grave în Sinai. Însã cadrul singular al acestor atentate, cu zeci de morti si sute de rãniti, rãspunde întotdeauna unor oportunitãti, sã zicem politice, din partea Al-Qaida, inexpugnabilã în refugiul sãu Himalayan pakistanez: spatiul blindat al fundamentalismului. Si care o face impermeabilã serviciilor occidentale de informatii.
Zilele trecute, Ben Laden a reapãrut într-o înregistrare video la televiziunea din Qatar, cu afirmatii în care includea problema Hamas ca guvern palestinan în "rãzboiul occidentalilor împotriva islamului". Milionarul terorist, cu ajutorul mijloacelor tehnice si propagandistice obtinute cu banii primiti de la CIA în timpul rãzboiului din Afganistan împotriva sovieticilor, iese în fatã ori de câte ori apar conflicte în Orientul Mijlociu, pentru a le exploata politic. Face parte din strategia lui preferatã.
Acum subiectul este Hamas, a cãrei democraticã instalare în guvernul Autoritãtii Palestiniene mentine blocat fluxul fondurilor europene care au finantat majoritatea cheltuielilor acestei administratii. Bel Laden loveste întotdeauna acolo unde este cald si rareori dã gres. Si asa cum o nimereste în problema palestinianã, stie sã o exploateze si pe cea irakianã, cãutând, si într-o parte si într-alta, sã taie avântul altui integrism islamic: cel siit al ayatollahilor. De aceea nu înceteazã sã apese la maximum acceleratorul acestui rãzboi civil de intensitate medie pe care îl disputã în vechea Mesopotamie, factiunile siismului în armonie cu Iranul si o parte a radicalismului sunnit care combate prin orice mijloace stabilizarea Irakului.
Strategia
Acesta este sistemul, strategia desfãsuratã de Al-Qaida. Orice scenariu conflictual politic, susceptibil de a fi exploatat, este preluat si însusit la momentul potrivit; cu atât mai mult când este vorba de un conflict care opune lumea occidentalã musulmanilor. Totusi, desi Al-Qaida a fost gãsitã vinovatã de atentatele de la 11 martie de la Madrid, o parte din vinã a revenit si fortelor politice spaniole, care au sprijinit fostul guvern Aznar în rãzboiul din Irak, cu participarea directã a Spaniei la conflict; participare si protagonism care dau legitimitate dialecticã, atentatelor împotriva trenurilor de la Atocha.
În orice caz, resentimentele politice de la 11 martie, ilustrate în pedepsirea la urne a politicienilor conservatori la alegerile din 14 martie, au depãsit asteptãrile oricãrui terorism, având în vedere cã au dinamitat relatiile diplomatice ale Spaniei cu SUA. Au iritat diplomatia tutelarã a Frantei - promotoare a presiunii marocane asupra Spaniei, în diferendul african al enclavelor de la Ceuta si Melilla, fapt ce a determinat Parisul sã blocheze, la Bruxelles, sprijinul Uniunii Europene acordat intereselor spaniole. Mare este rãul fãcut de Al-Qaida pe plajele Sinaiului, probabil cu ajutorul venal al beduinilor, dar exploatãrile sale politice sunt incomparabil mai mari, cum au dovedit repercusiunile atentatelor de la 11 martie.
Rusia si pozitia de sustinere a Hamas si a Iranului
Rusia a reafirmat, spre nemultumirea SUA, pozitia sa fatã de douã probleme regionale arzãtoare: modalitatea în care poate fi tratat Hamas "victorios în alegerile palestiniene din ianuarie" si modul în care trebuie tratat Iranul. La o conferintã diplomaticã la Moscova, rusii si-au reiterat opozitia fatã de folosirea fortei sau a sanctiunilor în vederea stopãrii ambitiilor din domeniul nuclear ale Iranului. Rusia a fost de acord sã ofere ajutor financiar Autoritãtii Nationale Palestiniene conduse de Hamas - în vreme ce SUA si UE au sistat furnizarea acestui ajutor -, în ciuda recentului atac sinucigas cu bombã de la Tel Aviv. La prima vedere, toleranta de care Rusia dã dovadã fatã de Hamas si rãbdarea ei fatã de Iran par stranii, tinând cont de propria experientã a rusilor cu terorismul islamic, de proximitatea Iranului fatã de Caucazul de Nord rus si de importantul rol al Rusiei ca singurã putere nuclearã oficialã din regiune.
Rusia si ajutoarele pentru Teheran
Dmitri Peskov, un purtãtor de cuvânt al Kremlinului, sustine cã sensibilitatea Rusiei fatã de problema Iranului este egalã cu cea a SUA. Însã la o analizã mai profundã a situatiei va fi evidentiat faptul cã interesele celor douã tãri diferã în mod evident. Pentru Kremlin, Iranul a fost pânã acum un vecin bine crescut, care nu a încercat sã intervinã în Cecenia, iar rusii ar dori ca lucrurile sã rãmânã astfel. Rusia este mai putin nelinistitã decât SUA în legãturã cu securitatea Israelului. Dimitri Simes, ce îsi desfãsoarã activitatea în cadrul Centrului Nixon din Washington, este de pãrere cã un Pakistan înarmat nuclear, care priveste SUA ca pe un aliat, ar trezit o mai mare îngrijorare la Moscova decât Iranul.
Un alt aspect demn de luat în considerare este si cel financiar: Rusia contribuie la construirea unei instalatii nucleare pentru iranieni. Anul trecut, ea a promis cã va trimite iranienilor un lot de rachete sol-aer în ciuda faptului cã acestea nu au fost încã livrate Iranului, si nici nu vor fi livrate dacã americanii le vor sta în drum.
"Rusia s-a întors"
Mai important decât aceste probleme este, însã, un alt interes propriu al rusilor. Dmitri Trenin, membru al Centrului Carnegie din Moscova, afirmã cã obiectivul Kremlinului în Orientul Mijlociu este cel de a arãta "cã Rusia nu este o simplã piesã de mobilier". Sau, dupã cum s-a exprimat un oficial al Administratiei americane, mesajul transmis de Rusia este "Ne-am întors". Cresterea pretului petrolului pânã la nivelul de 70 de dolari barilul, explicã el, a conferit Moscovei "o încredere în sine nemaiîntâlnitã de la destrãmarea Uniunii Sovietice". Pentru a demonstra cã nu este o simplã mobilã, Rusia trebuie sã realizeze ceva vizibil, diferit de SUA. Iar dupã cum explicã Georgy Mirsky, un analist din Moscova, dintr-un motiv sau altul, Orientul Mijlociu constituie cel mai potrivit loc în care Rusia poate demonstra acest lucru.
Acest obiectiv poate reprezenta, de asemenea, cea mai bunã explicatie pentru invitatia adresatã de cãtre presedintele rus liderilor Hamas de a face o vizitã la Moscova, vizitã care a avut loc luna trecutã. Argumentul sustinut în mod public a fost cel potrivit cãruia Hamas a câstigat alegerile în mod democratic, dialogul este mai eficient decât izolarea, iar Rusia nu a caracterizat niciodatã Hamas în mod oficial ca fiind o grupare teroristã, în speranta cã acesta va putea fi îndrumat spre o politicã pacifistã.
Evgheni Primakov, fost premier si ministru rus al Afacerilor Externe, este de pãrere cã relatiile bune ale Rusiei cu palestinienii, sirienii si alte popoare oferã Rusiei "oportunitãti speciale" în Orientul Mijlociu. Primakov afirmã cã este sigur de faptul cã initiativa legatã de Hamas a fost aprobatã în mod tacit de cãtre SUA si alte tãri, chiar dacã în mod public ele s-au declarat împotrivã.
În fapt, explicã un oficial american, "suntem foarte, foarte nemultumiti". Decizia de a aloca fonduri ANP conduse de Hamas a dus Rusia dincolo de limita stabilitã anterior. Dacã Hamas cãuta recunoasterea, Rusia cãuta ocazia pentru a-si demonstra independenta, explicã Avinoam Idan, fost diplomat israelian la Moscova.
Vizita liderilor Hamas anuntatã de Putin poate avea si o altã semnificatie, cea a controlului din ce în ce mai mare al Kremlinului asupra stabilirii politicii Rusiei. Americanii sustin cã Ministerul de Externe rus a fost la fel de surprins ca si ei de cãtre invitatia fãcutã liderilor Hamas.
În Rusia existã voci potrivit cãrora Putin si predecesorul sãu, Boris Eltân, au fost prea îndatoritori fatã de America în problemele legate de Kosovo, Irak si incursiunile SUA în Asia Centralã. Multi oficiali de la vârf rusi privesc promovarea de cãtre SUA a fortelor pro-occidentale din fostele state sovietice ca fiind o provocare, iar amânarea eforturilor Rusiei de a se alãtura Organizatiei Mondiale a Comertului ca fiind un gest de sabotaj.
Rusii devin suspiciosi fatã de orice indiciu al unei legãturi între cultivarea de cãtre SUA a noilor prietenii cu fosta lume sovieticã si politica americanilor fatã de Orientul Mijlociu. Pentru rusi, existã riscul ca noua lor politicã externã sã se dovedeascã la fel de contraproductivã ca si politica economicã a Kremlinului. Cu toate acestea, pânã în momentul de fatã, politica de a stânjeni si de a pune SUA în situatii dificile în Orientul Mijlociu, fãrã a risca o rupturã gravã, pare sã functioneze. În ciuda unor presiuni exercitate la Washington pentru ca George W. Bush sã îl "pedepseascã" pe Putin pentru politica sa, atât internã cât si externã, actuala Administratie americanã nu pare a fi dispusã sã facã mai mult decât a admonesta Rusia în unele probleme.
Situatia din Iran trebuie sã fie si ea luatã în considerare. Diferenta dintre pozitia rusilor si cea a americanilor pare sã se atenueze, cele douã tãri citind acum din aceeasi carte, dacã nu aceeasi paginã, afirmã un oficial american. Însã, în conditiile în care Iranul ocupã un loc din ce în ce mai important în cadrul preocupãrilor americanilor, semnificatia acestei diferente a crescut. În cele din urmã, Kremlinul ar putea fi fortat sã cântãreascã riscul producerii unei nemultumiri reale americanilor si al înarmãrii nucleare a Iranului fatã de valorea autonomiei sale.
În unele dintre atitudinile Rusiei, interesele nationale si cele personale (inclusiv cele de ordin financiar) sunt dificil de separat si identificat. Aceasta ar putea fi cheia unei povesti stranii despre o serie de informatii despre care se presupune cã ar fi fost oferite de cãtre rusi irakienilor în timpul si dupã rãzboiul din 2003, Kremlinul negând, însã, existenta acestor scurgeri de informatii din partea sa. La fel de misterioase au fost si vizitele fãcute la Bagdad înaintea rãzboiului de cãtre doi generali radicali rusi, precum si convoaiele de persoane si documente care au cãlãtorit de la Bagdad spre Siria, despre care se presupune cã au fost conduse de ambasadorul Rusiei.
Americanii par mai putin perturbati decât ar fi fost de asteptat. Este posibil ca ei sã fi ajuns la concluzia cã oficialii implicati au actionat pe cont propriu, sau sã se fi consolat cu ideea cã, indiferent de planurile Rusiei, deznodãmântul ar fi fost acelasi. Sau poate cã SUA au decis cã relatia lor cu Kremlinul în problema Orientului Mijlociu este destul de delicatã pentru ca ea sã nu reaprindã vechi dispute.
22.7KB
|
|
