|
|
Inundatiile au reînceput în Europa Centralã, punând în pericol orase, sate si vieti omenesti. Având un nivel extrem de ridicat în urma cãderilor semnificative de precipitatii si a topirii zãpezii, fluviul Dunãrea, "al doilea cel mai mare fluviu al Europei dupã Volga", a atins cel mai mare nivel din ultimii 111 ani în România, în luna aprilie, inundând asezãri si mii de hectare de culturi.
În Bulgaria si în România, inundatiile au revenit la mai putin de un an de când au cauzat pagube imense si pierderi de vieti omenesti, scotând în evidentã modificãrile fãcute de om cursului apei, scrie Andreas Beckmann pentru Environmental News Network. Pe lângã rolul lor evident în controlarea cursului apei, locurile de vãrsare ale râurilor si ale fluviilor au si functia esentialã de a asigura o calitate superioarã a apei, selectând sedimentele si factorii de poluare, creând habitate pentru plante si animale si sustinând turismul. Însã interventiile umane asupra traseului Dunãrii au condus la aparitia unei situatii dramatice, cursul natural al fluviului fiind afectat. Îndelung practicata fortare a apelor spre a trece printr-un "corset" si a se revãrsa în conditii asa-zis controlate a esuat. Pentru a se asigura protejarea în fata unor inundatii si pentru a se restabili sãnãtatea fluviului, Dunãrea are nevoie de spatiu. Însã primeste ea spatiul pe care îl meritã?
Escavând în Deltã
La data de 11 mai 2004, Ucraina a început lucrãrile de construire a canalului Dunãre-Marea Neagrã (pe bratele Chilia si Bâstroe din Delta Dunãrii - n. red.) în inima zonei de rezervatie a biosferei Deltei Dunãrii. Fãrã a face public acest lucru si violând legile nationale si internationale privitoare la protectia mediului, guvernul ucrainian a început dragarea unui canal prin Deltã, pentru a permite vaselor de mare tonaj sã navigheze direct între Dunãre si Marea Neagrã. Guvernul a pretins cã era necesarã construirea acestui canal pentru redresarea industriei navale a tãrii si pentru rezolvarea problemei nivelului ridicat al somajului din regiune.
"Construirea canalului ar avea un efect negativ atât asupra situatiei ecologice, cât si asupra celei socio-economice a Deltei", explicã Michael Baltzer, directorul Programului Danubiano-Carpatic al World Wildlife Fund (WWF). "Actiunile guvernului ucrainian au demonstrat o nerespectare gravã a conventiilor internationale a cãror semnatarã este Ucraina".
Încã de la conceperea ideei, construirea Canalului Bâstroe a declansat o serie de proteste vehemente. Comisia UE si-a exprimat profundul dezacord, în vreme ce secretariatele conventiilor internationale pentru protejarea mediului au subliniat faptul cã decizia de creare a canalului contravenea acordurilor internationale.
Proiectul a provocat declansarea unor proteste si în interiorul Ucrainei - proteste ale grupãrilor pentru protejarea mediului, ale comunitãtilor locale si ale activistilor civici, toti protestatarii expunându-se unor riscuri majore prin participarea la aceste proteste. În încercarea de reducere la tãcere a oricãrei opozitii fatã de construirea Canalului, resursele administratiei rezervatiei biosferei au fost tãiate, fiind astfel mult îngreunatã patrularea Deltei. De asemenea, au fost instituite numeroase noi taxe si inspectii. S-a recurs chiar si la amenintarea angajatilor.
Însã amenintãrile nu au putut intimida persoane precum Olea Melen, o tânãrã însã hotãrâtã avocatã, care a luptat în tribunale împotriva construirii Canalului, dezvãluind bazele legale îndoielnice ale proiectului. Colaborând cu oraganizatia ucrainianã Mediu-Oameni-Lege (EPL), Melen a intentat procese pentru a împiedica demersurile pentru construirea Canalului si a depus plângeri în fata mai multor conventii internationale pentru mediu, cu scopul de a forta guvernul ucrainian sã îsi justifice planurile privitoare la Canal, într-un moment în care tara se dorea acceptatã în Uniunea Europeanã.
Revolutia Portocalie, o serie de proteste si evenimente politice care au avut loc în întreaga Ucrainã ca reactie fatã de acuzatiile de coruptie si fraudã electoralã în cadrul alegerilor prezidentiale din 2004, l-au adus la putere pe Viktor Iuscenko. Schimbarea guvernului a adus, pânã acum, o schimbare pozitivã în situatia Deltei Dunãrii. Vasele pentru dragare au fost retrase, iar proiectul a fost suspendat dupã ce noul ministru ucrainian al Mediului a respins planurile pentru a doua etapã a construirii Canalului.
În ciuda acestor semne pozitive, însã, rãmâne în continuare neclar dacã proiectul va fi continuat si modalitatea în care va avea loc aceastã continuare. În luna februarie, cu doar câteva sãptãmâni înainte de alegerile legislative si cu o sãptãmânã înaintea demarãrii unei conventii internationale privitoare la viitorul Deltei Dunãrii, guvernul ucrainian a anuntat cã au fost stabilite fonduri din bugetul anului 2006 pentru finantarea celei de-a doua etape a proiectului pentru construirea Canalului Bâstroe. Încã nu se stie cu certitudine dacã banii vor fi, în cele din urmã, folositi în acest scop.
Alte amenintãri la adresa Deltei Dunãrii
Canalul Bâstroe este, cu sigurantã, cea mai dramaticã însã nu si cea mai de lungã duratã amenintare la adresa viitorului Deltei Dunãrii. Un important terminal petrolier este construit în momentul de fatã pe teritoriul moldovenesc si care ajunge în Deltã. Temerile privitoare la o posibilã scurgere de petrol au apãrut deja, în special în contextul existentei unei istorii a crizelor de aceastã naturã. În anul 1999, bombardarea fabricilor producãtoare de substante chimice si a altor asemenea tinte în timpul rãzboiului din fosta Iugoslavie a avut drept consecintã contaminarea apelor Dunãrii cu substante toxice. În ianuarie 2000, aproximativ 100 de tone de cianurã au fost deversate în Dunãre, prin rãul Tisa, din România, în urma unui accident la o minã de exploatare a minereului aurifer..............
21.5KB
|
|
